„Dacă nu ne trezim, persoanele slabe vor deveni o raritate!” România are cea mai mare rată de preobezitate din UE

Peste jumătate dintre adulții europeni sunt supraponderali sau obezi, potrivit celor mai recente statistici publicate de Eurostat. Chiar dacă în România doar 12,9% dintre adulți sunt obezi, țara noastră având una dintre cele mai mici rate din UE, 48,5% sunt în categoria de preobezitate. Împreună, cele două categorii înseamnă că peste 6 din 10 adulți români au un IMC peste limita considerată normală. Ce spun, de fapt, aceste cifre despre sănătatea noastră? „Dacă nu ne trezim, riscăm ca persoanele slabe să devină o raritate”, declară dr. Oana Pop, medic specialist diabet, nutriție și boli metabolice. 

Concret, datele Eurostat arată că, la nivelul întregii Uniuni Europene, 16,3% dintre persoanele cu vârste de cel puțin 18 ani erau obeze în 2025, adică aveau un indice de masă corporală (IMC) de cel puțin 30. Prin comparație, în 2019 media europeană era de 15,3%. 

Din perspectiva obezității, România stă mai bine, statistic, decât media europeană: doar 12,9% din adulți sunt obezi, astfel că avem a treia cea mai mică rată din UE, mai bine plasate fiind Italia (7%) și Grecia (12,8%). La polul opus, statele cu cele mai ridicate rate de obezitate sunt Malta (26,6%), Letonia (24,6%) și Finlanda (23,2%). 

Povara financiară care depășește granițele cabinetului medical

Când vine însă vorba despre adulții supraponderali, discuția este complet alta. Medicul diabetolog Oana Pop, din cadrul MedLife Oradea, spune că cifrele nu ar trebui să ne liniștească, ci dimpotrivă. În cabinet, trendul pe care îl vede este unul clar ascendent, consideră specialista. 

„Cifrele pe care le vedem trebuie să ne îngrijoreze, în primul rând, pentru că obezitatea este o problemă serioasă de sănătate”, explică medicul diabetolog. „Vorbim despre o problemă cronică. În momentul în care s-a instalat, ea solicită mult efort din partea pacientului și, uneori, chiar fără niciun rezultat. Există fenomenul de rezistență, deci greutatea poate să scadă foarte puțin și pacientul să rămână în continuare la obezitate”, punctează medicul Oana Pop. 

Dincolo de un imens efort individual, obezitatea vine cu o povară financiară care depășește granițele cabinetului medical. Asta pentru că o persoană care suferă de obezitate are sau poate dezvolta în timp prediabet sau diabet, probleme cardiovasculare, ce pot veni la pachet cu complicații care pun viața în pericol. 

„Astfel de situații presupun, de fapt, costuri imense, inclusiv pentru stat. Cheltuiala financiară este foarte mare din toate părțile și, în final, problema este stilul nostru de viață. Chiar dacă obezitatea are o componentă genetică și endocrinologică, ea nu este o sentință. Factorii genetici putem să-i influențăm. Nu înseamnă că, dacă i-am moștenit, este 100% sigur că o să dezvoltăm acea boală cronică doar pentru că avem o genă. Gena poate fi influențată, în special în boli care au legătură cu nutriția, cum sunt diabetul zaharat de tip 2, prediabetul, obezitatea, hipercolesterolemia. Toate vin la pachet cu stilul nostru de viață, din care fac parte alimentația, mișcarea și odihna”, consideră dr. Oana Pop. 

Cum am ajuns aici: o evoluție constantă, de la adulți la copii de clasa întâi

De la an la an, numărul persoanelor cu probleme de greutate este tot mai mare, atrage atenția specialista. De departe, însă, cel mai îngrijorător este ceea ce se întâmplă cu generațiile tinere. Din zece adolescenți care îi trec pragul cabinetului, șapte suferă de suprapondere sau obezitate. La adulții tineri, raportul este de unu la doi. 

„Dacă nu ne trezim, riscăm ca persoanele slabe să devină o raritate. O să ne uităm la o persoană slabă și o să ne întrebăm cum de a scăpat”, crede dr. Oana Pop.

În urmă cu doar cinci ani, situația era diferită, adaugă ea. „Erau totuși mai multe persoane slabe și mai puține cu suprapondere sau obezitate. În prezent, ne uităm la generația tânără și suntem surprinși, efectiv. Constatăm că sunt din ce în ce mai obezi. Și nu e doar atât – nu văd nicio implicare din partea lor. Există tineri care ajung în cabinet, care vor să scadă în greutate, dar care se axează pe ceva care să transforme acest proces într-unul simplu: vor o injecție, o tabletă, dar nu sunt dispuși să schimbe nimic în ceea ce privește stilul de viață”, subliniază medicul.

Tabloul conturat devine și mai îngrijorător atunci când discuția ajunge la copii. „Am văzut analize la copii de 12 ani la fel de proaste ca la un adult. Situația este tragică. Și fără o modificare a stilului de viață, nu avem cum să îmbunătățim acești indici, e imposibil”, explică medicul.

Injecțiile și chirurgia bariatrică nu fac miracole

Discuția despre obezitate este dominată în ultimii ani de terapiile care au revoluționat tratamentul obezității și al diabetului de tip 2. Medicul atrage atenția că ideea ca strict aceste injecții să rezolve definitiv problema este o capcană.

„Terapiile incretinice acționează asupra unor mecanisme implicate în reglarea apetitului și a aportului alimentar și pot facilita scăderea în greutate. Tratamentul este însă asociat cu recomandări privind alimentația și activitatea fizică. În momentul în care noi nu venim să ajutăm partea de tratament cu o alimentație adecvată și cu mișcare, nu vom avea rezultatele dorite”, spune dr. Oana Pop.

În lipsa unui stil de viață sănătos, efectul terapiilor este adesea trecător. „Se discută foarte mult, la televizor, în presă, despre cât de mult ajută aceste terapii. Esența e alta: în momentul în care ne oprim, ce se întâmplă? Ne putem îngrășa înapoi, dacă nu ne-am schimbat stilul de viață. Avem impresia că aceste injecții sunt o minune când, de fapt, sunt doar niște medicamente – exact așa cum este orice medicament pentru hipertensiune sau pentru diabet”, continuă medicul. 

Despre chirurgia bariatrică, dr. Oana Pop este de părere că poate fi o formă utilă de tratament, dar cu o condiție esențială. „Evident că este utilă, nu putem spune că nu sunt. Doar că persoana care dorește o astfel de operație trebuie să înțeleagă că toată viața va trebui să aibă în continuare grijă de felul cum mănâncă”, explică specialista. 

Beneficiile pot fi importante, inclusiv pentru pacienții cu diabet. „Dacă pancreasul este în regulă și secretă insulină, diabetul poate intra în remisie – am avut astfel de situații în practica medicală. Dar pacienții sunt diferiți. Chirurgia bariatrică te ajută în mod spectaculos, dar asta nu înseamnă că totul s-a încheiat pentru că ai avut această intervenție”, punctează dr. Oana Pop, adăugând că indicația pentru operație ține de mai mulți factori, cum sunt indicele de masă corporală, țesutul adipos, comorbiditățile.

În plus, numărarea caloriilor, folosită izolat, nu rezolvă toate mecanismele implicate în obezitate. După scăderea ponderală, organismul poate dezvolta adaptări care favorizează recâștigul în greutate, motiv pentru care menținerea rezultatelor pe termen lung necesită o strategie mai complexă.

Femeile și bărbații nu acumulează grăsime în aceleași zone. Rolul hormonilor

Una dintre diferențele cel mai puțin discutate public, spune dr. Oana Pop, ține de hormoni și de tipul de obezitate. „La femei predomină estrogenul și progesteronul, iar la bărbați – hormonii androgeni și testosteronul. Testosteronul îi ajută pe bărbați să scadă mai ușor în greutate, cel puțin într-o primă fază, pentru că ei au, de cele mai multe ori, o obezitate de tip android, care prinde partea superioară a corpului: burta, pieptul, brațele. Acolo acționează testosteronul, iar scăderea în greutate este mai rapidă”, explică medicul diabetolog.

În cazul femeilor, situația este diferită. „Atunci când vorbim de obezitatea de tip ginoid, adică cea care prinde partea inferioară, coapsele, abdomenul inferior și picioarele, scăderea în greutate este mult mai lentă și mai anevoioasă, pentru că acolo acționează estrogenul și progesteronul”, precizează dr. Oana Pop.

În ceea ce privește femeile care suferă de sindromul ovarelor polichistice, redenumit recent sindrom poliendocrin metabolic, lucrurile sunt și mai complicate. 

Potrivit Eurostat, bărbații sunt mai frecvent afectați de excesul de greutate în toate categoriile (preobezitate, obezitate), în timp ce femeile sunt mai frecvent subponderale sau la greutate normală. Concret, 59,3% din bărbații europeni se încadrează fie în categoria de preobezitate, fie în cea de obezitate, comparativ cu 44,6% din femei. Documentul nu prezintă statistici defalcate pe sexe per fiecare stat în parte, astfel că nu putem oferi o cifră exactă pentru România.

Ce fac alte țări mai bine

Ce punctează, în schimb, medicul diabetolog Oana Pop este diferența de mentalitate pe care o constată la români, comparativ cu alți europeni. Ca popor, suntem obișnuiți să mâncăm bine, mai multe feluri de mâncare, un nelipsit desert, toate urmate de odihnă. O astfel de rutină este complet nesănătoasă, și duce automat la creștere în greutate, atrage atenția specialista.

„Spre exemplu, și italienii fac siesta după masă, dar diferența este că italianul nu mănâncă trei feluri de mâncare, ci unul singur, apoi se odihnește puțin, dar face mișcare apoi, este activ”, spune dr. Oana Pop, indicând faptul că Italia are cea mai mică proporție de obezi din Uniunea Europeană.

În țările vorbitoare de limbă germană – Austria, Elveția, Germania – medicul remarcă alte două obiceiuri: etichetarea alimentelor pe culori, de la A la F, și felul în care este petrecut weekendul. 

„Nu degeaba, duminica, în aceste țări, totul este închis. Se merge pe principiul odihnei, iar odihna nu înseamnă doar somn, ci și mișcare. Populația, de la mic la mare, iese cu bicicleta, se plimbă, merge pe munte. Noi, din păcate, duminica mergem tot la cumpărături – nu facem nicio diferență între zilele săptămânii și weekend”, conchide medicul.