Daniel Anghel (PwC), despre amnistia fiscală: Ar trebui să fie un program de conformare voluntară, în paralel cu amnistia

Contribuabilii onești din India și Coreea de sud au fost recompensați cu certificate de bună-purtare, acces VIP în aeroporturi și diferite bonificații, a declarat Daniel Anghel, partener, liderul Departamentului de taxe și consultanță juridică, PwC România, într-o întâlnire cu presa.

„Ne punem întrebarea dacă o amnistie este o idee potențial bună sau nu. Nu am văzut un proiect de lege ca să putem emite păreri la subiect. Am făcut o evaluare, principial vorbind, asupra altor modele de amnistii care s-au aplicat în alte state. Când vorbim de o amnistie fiscală vorbim de argumente pro și contra. Pro din perspectiva stimulului fiscal, contra din perspectiva celor care își plătesc taxele la zi și se întreabă în ce măsură să-și mai plătească taxele, respectiv în ce măsură cei care își plătesc taxele își vor pierde încrederea în administrația fiscală”, a spus Anghel.

Potrivit acestuia, o amnistie fiscală ar trebui să vină cu un studiu de impact înainte.

„Ne-am uitat la Italia și Turcia care au aplicat programe de amnistii fiscale, cu scopul de a repatria capitaluri care sunt în alte jurisdicții fiscale sau țări precum India și Coreea de Sud care au încercat să crească stimulii și conformarea. Atunci au implementat lucruri pe zona motivațională a contribuabililor. În India și Coreea de sud s-a mers pe recompensarea contribuabililor onești de bună-credință fie prin bonificații, certificate de bună purtare, acces VIP în zona de emigrație în aeroport, lucruri de genul acesta. Cred că o amnistie fiscală sau restructurare financiară ar trebui să fie construită din perspectiva a două lucruri: un program bine stabilit de conformare voluntară în paralel cu o formă de amnistie fiscală. Aceste două elemente ar trebui coroborate pentru ca un program să își dorească să fie de succes”, a spus Anghel.

Ionuț Sas, partener PwC România, a vorbit despre digitalizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF).

„Există voință, nu știu dacă există putință, cu privire la digitalizarea ANAF. Cu cât digitalizarea ANAF se va întâmpla, cu atât există măsuri de conformare voluntară și de colectare mult mai eficiente pe care statul român le-ar putea implementa. Polonia lucrează în Cloud, Cehia lucrează în Cloud. Înțeleg că opțiunea la nivelul Ministerului de Finanțe este să se meargă pe construirea unei infrastructuri proprii care ar presupune achiziționarea tuturor elementelor de hardware. Înțeleg că acum blocajul este la achiziționarea proprietății, terenul plus clădirea. Dacă trecem de acest punct, putem discuta de hardware. Polonia a închiriat serviciul de cloud de la companie privată”, a precizat Sas.

La rândul său, Daniel Anghel a precizat că Big Brother-ul fiscal trebuie implementat pentru că țările de la Vișegrad au înregistrat progrese semnificative, iar noi am stagnat.

„Am văzut câteva încercări (în sensul digitalizării n.r.). Am văzut în zona de case de marcat, cele cu jurnal electronic, vorbim despre depunerea online pentru declarația unică, bonificații care se acordă pentru depunerea online, spațiul virtual. Sunt lucruri care se întâmplă”, a explicat reprezentantul PwC.

Despre noul proiect de lege privind noul proiect al Legii offshore, Andreea Mitirita, partener PwC România, a spus că în versiunea anterioară trimisă la promulgare era o prevedere extrem de restrictivă.

„Companiile puteau deduce investițiile doar în luna în care se va face prima sondare de gaze. Aceste proiecte de explorare – exploatare sunt proiecte care se desfășoară pe perioade foarte lungi, de 10 -15 ani. Companiile deja au investit miliarde de dolari numai în faza de explorare în Marea Neagră. Deja sume importante de investiții se fac înainte de a ajunge să se vândă gaze exploatate. Este extrem de importantă recenta corecție de modificare a legii. Legea prevede (acum n.r.) o facilitate, anume deducerea din acest impozit suplimentar (impozit progresiv n.r.) a investițiilor făcute în activitățile de explorare – exploatare”, a explicat Mitiriță.

O prevedere mai puțin prietenoasă pentru investitori, nu neapărat cei care sunt deja, ci pentru alții care și-ar dori să vină, spune ea, este faptul că subcontractorii titularilor de acorduri de exploatare sunt obligați să aibă înregistrată în România o prezentă, fie sucursală, fie filială.

„Această prevedere este restrictivă în ceea ce privește subcontractorii care prestează servicii din afara României. Există situații în care vorbim de servicii de monitorizare care se pot presta fără să fii prezent la locul pe care îl studiezi. Impunerea obligației de a-și înregistra o prezență în România este extrem de împovărătoare. Pentru un proiect de câteva săptămâni pentru care nu există prezentă în România este împovărător. Din punct de vedere fiscal, un nerezident, o companie din străinătate, este obligată să se înregistreze în România numai dacă are o prezență permanentă, are angajați, desfășoară un contract pentru o perioadă mai lungă de timp”, a precizat reprezentantul PwC România.

O altă clauză este obligativitatea de a avea 25% din angajați rezidenți fiscali în România.

„Prevederea este largă în sensul că se spune că titularii în acorduri petroliere trebuie să aibă angajați utilizați. Această restricție este aplicabilă doar titularilor de acorduri petroliere sau/și subcontractorilor lor? Am putea să ne gândim că intenția a fost aici de a avea angajați români, angajați rezidenți în România pentru care se plătesc taxe în România. Și pentru nerezidenți, în momentul în care ei vin în România, lucrează aici pentru o anumită perioadă de timp, deja impozitul și contribuțiile speciale se plătesc la sursă. Clauza este de neînțeles”, a explicat Mitiriță.

Un alt element important este restricționarea de bunuri și servicii de pe piața din România sau din UE.

„Titlularii de acorduri petroliere sunt cuva obligați să achiziționeze bunuri și servicii de cel puțin 50% cu origine din UE sau din România. Un punct important este cel legat de obligativitatea de a vinde 50% din producția de hidrocarburi pe piața centralizată din România. Aș vrea să trag un semnal de alarmă asupra capacității pieței din România de a absorbi această cantitate”, spune oficialul companiei de consultanță.