Dansul sabiilor (de Tia Serbanescu)
Solutia premierului Tariceanu de rezolvare a crizei din Justitie prin extinderea ei si la Armata demonstreaza o adevarata arta a razboiului: de ce sa moara criza si sa nu traiasca lupta? Intentia premierului de a-l enerva pe dl Basescu numindu-l pe dl Radu Stroe la Armata (ca „tunar” bun, potrivit presei) s-a bazat pe o tactica perfida: in caz de prim refuz al presedintelui, a doua propunere, obligatorie, sa fie dna Nicolai.
Si daca presedintele refuza revocarea dlui Melescanu de la Aparare invocand (logic!) summitul NATO? Ce se intampla? Luptam pana vine NATO sa ne potoleasca? Cel mai nemultumit de stratagema a fost chiar dl Melescanu trimis in Justitie taman cand pregatea summitul NATO: „nu pot sa spun ca am vreun entuziasm”. Nici n-avea motive. Singurul ministru „euforic” era dl Orban care s-a oferit ziaristilor dupa ce acum o luna fugea scancind de ei acuzand „linsajul mediatic” la care ii erau supuse minciunile.
Mult mai rece, premierul i-a invitat pe cei nemultumiti sa depuna motiune de cenzura. Invitatia era adresata dlui Geoana care, la gimnastica politica de dimineata, ceruse „demisia de onoare” a Guvernului si alegeri anticipate. Hopa Mircica! Si-a dat seama si dl Geoana, dupa un an, ca Guvernul n-are sustinere parlamentara si l-a amenintat ca nu-i mai voteaza legile. Nici votul uninominal? Dl Geoana s-a consultat pe tema anticipatelor cu PC si UDMR – ca sa se asigure ca nici ele nu le vor.
Dl Stolojan a acuzat imediat PSD ca practica demagogia si santajul asupra Guvernului. Naiba stie! E posibil ca PSD sa-si abandoneze furnizorul liberal dupa ce si-a umplut sacii cu bani de la Guvern si a ocupat toate televiziunile: pana si Realitatea TV si-a parasit tinuta si elita preferand „fabrica” de versuri Adrian Paunescu. Dl Dancu a negat insa santajul intrucat Guvernul „nu mai are resurse sa negocieze, nu mai are nici bani de pensii”.
A scapatat, adica, dupa ce PSD l-a golit de bani si de doctrina. Dar se prea poate si ca PSD sa fi ridicat pumnul ca sa bata palma. N-avem cum sa stim sigur, fiindca, oricat s-ar jura politicienii, ei se jura intotdeauna pe vietile celorlalti – si se marturisesc prea tarziu. Dl Iliescu a dezvaluit recent ca in ’91, dupa caderea guvernului Roman, o varianta de premier a fost mitropolitul (pe atunci) Daniel, actualul Patriarh, dar ca „s-a preferat” experienta dlui Stolojan.
Foarte interesant! Inseamna ca daca „se prefera” atunci Daniel ca premier, si IPS Stolojan putea ajunge mitropolit?