De ce China a fost nevoită să reducă viteza trenurilor pe o mega – linie care a costat 23 de miliarde de dolari
China deschidea în 2014 o linie de mare viteză între Urumqi și Lanzhou, iar trenurile trec și prin deșertul Gobi, prin zone muntoase și prin locuri unde rafalele de vânt depășesc 200 km/h. Planul era ca trenurile să facă 8 ore, dar în ultimii ani vitezele au scăzut pe multe porțiuni și cercetările au arătat că vântul este deosebit de periculos și furtunile de nisip afectează grav trenurile. Pe cei 1.800 de km trenurile de mare viteză fac 11-12 ore, iar cele convenționale, 17-25 de ore.
La clasa a 2 a un bilet la trenurile de mare viteză costă 85 de dolari, iar la clasa 1, aproape 140 de dolari. La trenurile convenționale care fac 20 de ore prețurile pornesc de la 35 de dolari, dar viteza medie nu este deloc rea nici la acestea.
Linia a fost gata în 2014, după 5 ani de lucru intens și costuri de 23 miliarde dolari, mult sub cât ar fi costat în Europa o linie de 1.774 km care trece prin deșert și urcă în munți. Inițial viteza maximă era de 250 km/h, atinsă pe mai bine de jumătate din parcurs, însă în ultimii ani pe tot mai multe secțiuni viteza maximă a fost limitată la 200 km/h.
200 km/h nu sună rău, dar pentru standardele din China unde pe multe linii trenurile trec de 300 km/h această linie nu mai poate fi numită ”de mare viteză”. De ce a fost redusă viteza? Din motive de siguranță, mai ales în zona deșertului Gobi și în zonele muntoase traversate de trenuri rafalele de vânt sunt printre cele mai puternice din lume, cu maxime ce au atins 215 km/h.
Nu au fost accidente între Urumqi și Lanzhou, dar cercetările au arătat că rafalele de vânt sunt extrem de periculoase cu cât trenul are viteză mai mare și rezistența la înaintare crește și ea. Nu doar vântul reprezintă o problemă, ci și nisipul pentru că uriașele furtuni de nisip duc la avarierea diverselor părți ale trenului: caroserie, parbriz, roți.
Asta se întâmplă pentru că, spre deosebire de zona Arabiei, granulele de nisip sunt în deșertul Gobi de dimensiuni mult mai mari și vânturile bat mult mai puternic decât în deșerturile din Orientul Mijlociu.
Pe linia de aproape 1.800 km sunt multe zone cu garduri anti-vânt și în cele mai vântoase porțiuni au fost construite tuneluri. Din punct de vedere ingineresc a fost o lucrare extrem de complicată care în alte țări ar fi putut dura 20-25 de ani, nu doar cinci.
Sursa: South China Morning Post
INTERVIURILE HotNews.ro