De ce nu poți vorbi despre egiptologie fără a pomeni masivele furturi de antichități

Ce i-a spus Tutankhamon lui Gică Petrescu? Îmi permit să fac această glumă, aparent macabră și nesimțitoare, pentru că minunatul cântăreț fără de care nu se putea concepe programul TV de revelion, un om plin de umor, glumea el însuși pe această temă.

Într-un spectacol de la „Tănase” avea un cuplet cu subiectul „Ce vârstă are Gică?”, în care imita cu voce pițigăiată o băbuță care-i spune alteia cum l-a văzut prima dată: „Eu eram fetiță mică, el era pensionar!”

În fapt, Gică Petrescu, cântăreț și compozitor de muzică ușoară, de petrecere și populară care, de-a lungul a peste șaptezeci de ani de carieră, a cântat peste 1.500 de piese (!), a murit la o vârstă (91 de ani) care azi nu mai e o raritate – și în niciun caz subiect de glume.

Apropo, știți povestea cu prietenul lui Gică Petrescu? La 19 ani, era student la Conservator și avea un prieten. Era foarte bun interpret de jazz, dar îi și acompania la pian pe studenți. Când Gică a prins, nesperat, un angajament la Grand Café Restaurant „Lafayette“, l-a invitat și pe prietenul lui să i se alăture, se câștiga un ban frumos, dar amicul l-a refuzat. Se pare că avea alte planuri de carieră. De altfel, la scurt timp, în 1936, a plecat din țară. Era Sergiu Celibidache.

Dar nu despre Gică vreau să vă vorbesc, deși ar merita, însă nu într-o rubrică de știință, ci despre Tutankhamon, mai exact despre fascinanta știință numită egiptologie.

Cum se fură ca-n codru în mijlocul deșertului

Din păcate, nu putem vorbi despre egiptologie fără a pomeni masivele furturi de antichități. Încă din secolul 19, cine se nimerea prin Egipt și găsea ceva ce i se părea interesant, fura fără jenă și ducea acasă la el – de regulă în Anglia sau Franța.

Într-un caz, un tip a descoperit capul unei statui uriașe, cântărind câteva tone, și a așteptat vreo două săptămâni până când a apărut o corabie suficient de mare ca să urce pe ea și să transporte pe ape uriașa pradă.

La luatul cu japca practicat de străini se adaugă, până azi, jefuitorii locali, care își valorifică prăzile pe o piață neagră internațională cu incredibile ramificații. Piatra din Rosetta este o stelă egipteană sculptată în 196 î.Hr. și descoperită de soldații francezi în 1799.

La scurt timp, a fost trimisă în Anglia pentru a fi descifrată de egiptologi și a rămas la British Museum din Londra. Egiptul a tot cerut Regatului Unit să returneze piatra valoroasă, însă fără rezultat, creând tensiuni între cele două națiuni.

Furturile și tentativele de furt continuă și azi. În 2020, Raouf Ghali, fratele lui Youssef Ghali, ministrul Finanţelor în regimul lui Hosni Mubarak, a fost condamnat la 30 de ani de închisoare şi o amendă de 6 milioane de lire egiptene (circa 115.000 de euro) pentru că, împreună cu trei complici, a încercat să scoată din ţară fără autorizaţie mii de obiecte antice, cu destinația Italia.

Exasperate, în februarie 2021 autoritățile egiptene au adus un amendament sever la Legea antichităților, deja existentă: Oricine fură o antichitate sau părți din ea va fi pedepsit cu închisoare pe viață (!) și cu o amendă între un milion și cinci milioane de lire egiptene (19.000-95.000 de euro).

Înfrățirea infracțională între popoare

O știre din aprilie, anul acesta, este extrem de semnificativă: Un comerciant de antichități din Barcelona a vândut ilegal o sculptură egipteană antică furată, în valoare de 190.000 de euro, folosind documente false. Se presupune că proprietarul galeriei spaniole a cumpărat artefactul, datând din 1.450 î.Hr., de la o companie din Thailanda, știind că fusese furat.

Poliția Națională Spaniolă a declarat că o galerie elvețiană care oferă sculptura spre vânzare la un târg de artă din Olanda a fost informată că a fost cumpărată inițial de la dealer-ul din Barcelona. Suspectul avea conexiuni cu comerțul cu antichități din zonele de conflict din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Galeria elvețiană a cumpărat sculptura de la o surată din Germania!! Nu cred că e nevoie de comentarii…

Există din fericire tot mai multe recuperări. În 2019, a revenit în Cairo o piesă de inestimabilă valoare istorică, materială și culturală: sarcofagul placat cu aur al preotului Nedjemankh, furat din Egipt în anul 2011.

Anul trecut s-a întors acasă unul dintre cele mai mari sarcofage, furat din Cairo și expus până atunci într-un muzeu american. Sarcofagul are 2,94 pe 0,9 metri, datează de acum 2.700 de ani, a aparţinut unui nobil şi fusese descoperit în centrul Egiptului.

Anul acesta, s-a returnat o statuie veche de 3.400 de ani reprezentând capul regelui Ramses al II-lea, furată și scoasă ilegal din țară în urmă cu trei decenii. În total, în ultimii zece ani, autorităţile de la Cairo au reuşit să recupereze peste 29.000 de piese furate şi apoi vândute în afara Egiptului.

Cu mumia la tomograf

Egiptologia studiază cultura (limba, literatura, istoria, religia, arta, economia) egiptenilor antici dintre mileniul 5 î.Hr. până la sfârșitul dominației Imperiului Roman în sec. 6 d.Hr. Ramura modernă a acestei științe își are începutul în 1822, când Jean-François Champollion a anunțat descifrarea generală a sistemului hieroglific folosind Piatra din Rosetta ca principal ajutor.

Din acel moment, istoria Egiptului a cucerit nu doar interesul cercetătorilor, ci și pe cel al publicului larg, iar literatura și cinematografia au știut să exploateze din plin această fascinație. Există peste 200 de romane care se petrec în Egipt și câteva zeci de filme de lung metraj, dar merită văzute mai întâi documentarele.

Primii exploratori ai Egiptului antic au fost… egiptenii antici! Așa se-ntâmplă când o perioadă istorică durează câteva mii de ani. În sec. 14 î.Hr. faraonul Thutmose al IV-lea a avut un vis care l-a făcut să ceară o săpătură în zona Marelui Sfinx din Giza și a pus să se înscrie o descriere a visului său pe ceea ce se numește Stela Visului.

Dar n-a descoperit nimic, astfel încât primul egiptolog este considerat prințul Khaemweset, al patrulea fiu al lui Ramses al II-lea, care a identificat și restaurat clădiri istorice, morminte și temple, inclusiv piramidele, două secole după Thutmose al IV-lea.

Numeroase sunt momentele-cheie ale egiptologiei. Să pomenim câteva dintre acestea:

• la începutul secolului 17, John Greaves a măsurat piramidele și apoi a publicat Pyramidographia, volum ilustrat;

• în 1765 Jean-Baptiste Bourguignon d`Anville a desenat harta Egiptului antic; istoria modernă a egiptologiei începe cu invazia Egiptului de către Napoleon Bonaparte la sfârșitul secolului 18;

• Piatra din Rosetta a fost descoperită în 1799; britanicii au pus mâna pe ea doi ani mai târziu, după ce au capturat Egiptul de la francezi;

• în 1822, hieroglifele au fost descifrate de Jean-François Champollion;

• în 1922, Howard Carter a descoperit mormântul lui Tutankhamon.

Egiptul subacvatic

Dar descoperirile nu s-au terminat! Recent, Egiptul a anunţat mai multe descoperiri importante, majoritatea în necropola Saqqara, la sud de Cairo. În 2021 şi 2022 în necropolă au fost descoperite 300 de sarcofage şi 150 de statui de bronz, multe dintre ele având o vechime de peste 3.000 de ani.

În filmele documentare vedem cu câtă grijă sunt aduse la lumină aceste minunății multimilenare, inclusiv ținând cont de riscul să fie afectate prin expunerea la aer și lumină după atâta amar de vreme petrecută în camere închise, subterane.

Grija pomenită este ajutată din plin de tehnologia modernă. Deseori, înainte de a deschide un sarcofag, acesta este supus unei tomografii computerizate și, dacă se constată că mumia se află într-o stare precară de conservare, se renunță la descătușarea ei.

Iată câteva dintre descoperirile ultimilor ani:

• în iunie 2000, Institutul European pentru Arheologie Subacvatică (IEASM), condus de Franck Goddio, în cooperare cu Ministerul Egiptean pentru Antichități, a descoperit orașul antic scufundat Thonis-Heracleion în golful Abu Qir; statuile colosale ale unui rege și unei regine sunt expuse acum în Marele Muzeu Egiptean, cel mai mare muzeu din lume;

• în martie 2017, o echipă egipto-germană de arheologi a dezgropat o statuie de opt metri, veche de 3.000 de ani, mai exact un cap și un trunchi care îl reprezintă fie pe faraonul Ramses al II-lea, fie pe Psammetich I;

• în noiembrie, același an, s-au descoperit trei epave scufundate, vechi de 2.000 de ani, datând din epoca romană, în același golf Abu Qir din Alexandria; încărcătura includea un cap regal de cristal aparținând probabil comandantului armatelor romane „Antonio” și trei monede de aur din epoca împăratului Octavius Augustus;

• în aprilie 2018 s-a descoperit capului la Templul Kom Ombo din Aswan bustul împăratului roman Marcus Aurelius, în timpul lucrărilor de protejare a sitului de apele subterane;

• în același s-au mai descoperit, în diverse situri din Egipt, dar în special la Saqqara: altarul zeului Osiris-Ptah Neb, o mască funerară aurită extrem de rară, un sarcofag de granit negru, vechi de 2.000 de ani, cântărind 30 de tone și conținând trei schelete care indicau o înmormântare de familie, o mică statuie de gresie a sfinxului, câteva zeci de mumii de pisici datând din urmă cu mai bine de 6.000 de ani, un mormânt vechi de 4.400 de ani, care conține picturi și peste cincizeci de sculpturi.

Descoperiri la fel de spectaculoase au continuat să fie făcute în fiecare an, până azi. Să mai menţionăm măcar una: în august 2022, arheologii de la Academia Poloneză de Științe din Varșovia au anunțat descoperirea unui templu vechi de 4.500 de ani, dedicat zeului soarelui egiptean Ra.

Templul este construit din cărămizi de chirpici și avea 60 de metri lungime și 20 lățime. Se pare că unele încăperi serveau ritualurilor religioase, iar pereții clădirii au fost tencuiți în alb și negru. Aici au fost descoperite zeci de vase cu bere şi sigilii ale faraonilor care au domnit în timpul dinastiilor a cincea şi a şasea.

Unul dintre cele mai vechi ar putea aparține faraonului Shepseskare (nu, nu e strămoș al lui Shakespeare), care a condus Egiptul acum 4.500 de ani.

Apropo de echipa poloneză, sunt bineveniți arheologi de oriunde, dar Ministerul de Stat pentru Antichități este cel care le autorizează și le controlează, astfel încât să nu mai aibă surprize.

O sugestie: cum destui tineri români nu prea știu ce drum să-și aleagă în viață și cum sunt destule profesii pe cale de dispariție, ar putea să se orienteze spre arheologie și să plece în Egipt. E o meserie fabuloasă și mai sunt multe de descoperit.

–

Sursa foto: profimediaimages.ro