De ce nu s-a prăbușit economia Iranului după 100 de zile de război. Ce nu a înțeles Trump

Recesiune, inflație de 77%, blocada portuară și milioane de cetățeni în pragul sărăciei : cum continuă Teheranul să reziste celei mai mari presiuni economice din ultimele decenii, scrie Bloomberg.

Economia iraniană era deja sub presiune înainte ca SUA și Israelul să decidă să declare război Republicii Islamice. Se confrunta cu recesiune, inflație galopantă și o criză valutară. Ne-am fi așteptat ca economia să fie complet zdrobită ca urmare la mijlocul războiului și a blocadei navale.

Totuși, așa cum subliniază Bloomberg, nu a ajuns încă la punctul de colaps, așa cum se aștepta Donald Trump.

Criza a început înainte de război

Viața de zi cu zi pentru iranieni devenise din ce în ce mai dificilă cu mult înainte de atacurile americane și israeliene. Prețurile bunurilor de bază crescuseră vertiginos, ceea ce făcea din ce în ce mai dificilă cumpărarea de carne, ouă, orez și alte produse esențiale. Multe gospodării au fost nevoite să își schimbe obiceiurile alimentare, înlocuind carnea cu produse mai ieftine.

Principalul motiv a fost scăderea dramatică a veniturilor din exporturi și a intrărilor de valută după reinstaurarea sancțiunilor americane în timpul primei președinții a lui Donald Trump. Deficitul de dolari a dus la prăbușirea rialului și la o creștere bruscă a costului importurilor.

Economia s-a contractat cu 1,5% în 2025, în timp ce guvernul s-a confruntat cu o reacție socială masivă atunci când noua depreciere a monedei naționale a declanșat un val de proteste.

Bombardamentele americane și israeliene au provocat pagube locuințelor, spitalelor, școlilor, instalațiilor energetice, rafinăriilor, depozitelor de combustibil și oțelăriilor.

Potrivit Teheranului, primele șase săptămâni de operațiuni au cauzat pierderi economice de aproximativ 270 de miliarde de dolari – o sumă care se apropie de întregul PIB al țării.

Mii de afaceri s-au închis, multe definitiv, iar activitatea economică a stagnat practic timp de săptămâni întregi. Fondul Monetar Internațional preconizează că economia se va contracta cu încă 6,1% în 2026, cea mai profundă recesiune din ultimele decenii.

În același timp, inflația a crescut la 77%, iar rialul a scăzut la noi minime istorice. Lipsa de lichiditate a determinat tot mai multe gospodării să achiziționeze chiar și servicii de bază sau produse de zi cu zi în rate.

Un milion de locuri de muncă pierdute

Costul uman al crizei economice devine din ce în ce mai vizibil. Presa iraniană estimează că cel puțin un milion de locuri de muncă au fost pierdute de la începutul războiului.

Cererile de ajutor de șomaj sunt în continuă creștere, în timp ce Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare avertizează că alte 4,1 milioane de persoane ar putea ajunge sub pragul internațional al sărăciei.

Cu alte cuvinte, aproape unul din douăzeci de iranieni riscă să se afle în dificultăți economice extreme din cauza conflictului.

Lovitura blocadei din Strâmtoarea Ormuz

Poate cea mai mare amenințare economică la adresa Iranului vine dinspre mare. De la mijlocul lunii aprilie, Marina SUA a impus o blocadă asupra navelor care se îndreaptă spre sau pleacă din porturile iraniene din Golful Persic, punând presiune pe Teheran să redeschidă Strâmtoarea Ormuz.

Această evoluție a limitat drastic exporturile de petrol, produse petrochimice și oțel, privând țara de venituri valoroase de valută.

Producția de țiței a scăzut în mai la cel mai scăzut nivel din ultimii cinci ani, în timp ce rezervele valutare disponibile sunt suficiente doar pentru câteva luni de importuri.

În același timp, restricțiile la import au creat penurii de materii prime și bunuri de bază, afectând totul, de la industria alimentară până la cea prelucrătoare.

Internetul a devenit o altă victimă

La probleme s-a adăugat o întrerupere generalizată a accesului la internet impusă de guvern. Timp de aproximativ trei luni, majoritatea cetățenilor au avut acces doar la platformele controlate de stat și la serviciile interne. Grupurile de afaceri estimează că restricțiile au costat economia între 30 și 40 de milioane de dolari pe zi.

Deși accesul a fost în mare parte restabilit la sfârșitul lunii mai, multe restricții rămân în vigoare.

De ce nu s-a prăbușit economia?

Întrebarea care îi preocupă pe analiști și piețe este de ce economia încă funcționează. Răspunsul se află în ciuda „economiei de reziliență” pe care Iranul a construit-o de-a lungul deceniilor. Țara a învățat să funcționeze sub sancțiuni, embargouri comerciale și izolare internațională. Acesta este un lucru pe care Trump, evident, nu l-a luat în calcul.

A dezvoltat rețele complexe de companii-paravan pentru procesarea tranzacțiilor, folosește flote ascunse de petroliere pentru a exporta petrol și a acumulat o experiență semnificativă în eludarea restricțiilor occidentale.

În plus, înainte de război, a reușit să crească semnificativ exporturile de petrol și să beneficieze de creșterea prețurilor internaționale, creând o „pernă” economică ce continuă să ofere răgaz.

În același timp, guvernul a interzis exporturile multor produse de bază, acordând prioritate pieței interne, în timp ce apelează din ce în ce mai mult la rute comerciale alternative prin Pakistan, Afganistan, Rusia și China.

Chiar dacă se ajunge la un acord de pace, reconstrucția va necesita ani și resurse enorme

Teheranul cere despăgubiri pentru devastările provocate de război și ridicarea sancțiunilor, astfel încât să se poată reintegra mai ușor în economia internațională. Cu toate acestea, nu există nicio garanție că aceste cereri vor fi acceptate.

Întrebarea care contează este, în cele din urmă, despre rezistența socială. Presiunea economică crește riscul unor noi proteste, dar, deocamdată, regimul pare să dețină controlul. Amploarea atentatelor cu bombă a alimentat sentimentul anti-occidental din țară, reducând temporar presiunea asupra guvernului.

Iranul se află astăzi într-un echilibru delicat: suficient de puternic pentru a evita colapsul, dar suficient de rănit pentru a ști că fiecare lună suplimentară de război va face redresarea mai dificilă și mai costisitoare.