De ce „se alungesc“ ochii copiilor? Dr. Mărioara Pop, oftalmolog MedLife: „Telefonul e cel mai păcătos“

Tot mai mulți copii ajung să aibă nevoie de ochelari încă din primii ani de școală, iar părinții se întreabă, nedumeriți, de ce apar problemele de vedere atât de devreme. La copiii de vârstă școlară care ajung la oftalmolog, vederea la distanță este afectată cel mai des, miopia fiind pe primul loc în topul diagnosticelor. Un factor major este stilul de viață, care își pune amprenta devreme asupra formei ochilor. „Este o tendință a globului ocular să se alungească mai mult decât normal, iar un ochi mai lung înseamnă un ochi miop. Problema este globală și se estimează că, până în 2050, jumătate din populația globului va fi mioapă“, explică dr. Mărioara Pop, medic primar oftalmolog pediatru în cadrul Spitalului de Pediatrie MedLife. Controalele oftalmologice regulate, la 1 an, 3 ani și la vârstă școlară ar putea depista din timp eventualele probleme ale vederii copiilor, subliniază medicul.

În limbaj simplu, miopia apare atunci când ochiul nu mai are forma potrivită: globul ocular se alungește, iar imaginea nu se mai formează optim pe retină. Copilul vede bine de aproape, dar începe să clipească des când se uită la tablă, să strângă din ochi sau să se apropie de televizor. Deși pentru părinți poate părea că problema a apărut brusc, în realitate, miopia evoluează în timp, atât pe fondul unei predispoziții, dar mai ales sub influența obiceiurilor zilnice.

De ce telefonul este principala problemă

Dr. Pop spune că, dintre toate ecranele, telefonul are un impact mai mare tocmai pentru că este mic și, de regulă, este ținut foarte aproape de față. La televizor, copilul stă, teoretic, la aproximativ trei metri distanță. La laptop sau tabletă, distanța mai poate fi controlată. La telefon, tentația este să fie ținut la 20-25 de centimetri, uneori și mai aproape, în poziții vicioase – cocoșat, cu capul în jos, într-o lumină nepotrivită.

„Cu cât stăm mai aproape de device, dar și de carte sau de caiet, cu atât crește riscul de alungire a globului ocular, pentru că este implicată acomodația la aproape. Este vorba despre un proces de a vedea clar la aproape, care este strict legat de elongarea globului ocular“, detaliază dr. Mărioara Pop.

Mesajul pentru părinți transmis de medicul oftalmolog este legat nu doar de numărul de ore petrecute pe telefon sau pe ecrane, ci și de context: cum stă copilul, cât de aproape ține ecranul, cartea sau caietul, dacă face pauze, dacă își odihnește ochii privind la distanță și dacă are o rutină zilnică de ieșit afară.

Complicațiile miopiei

Dacă la 7-8 ani, miopia se tratează, în primul rând, cu ochelari pentru a vedea clar la distanță, pentru medicul oftalmolog pediatru există o miză mai importantă: să nu lase ochiul să se alungească prea mult, prea repede. Dr. Pop explică fenomenul printr-o comparație intuitivă: un ochi care se tot alungește este ca un balon care se umflă treptat. În copilărie, țesuturile sunt încă „rezistente“, iar complicațiile serioase apar rar. Problema este că un glob ocular mai lung crește riscul ca, mai târziu, să apară complicații la nivelul retinei.

Retina este stratul nervos prin care noi vedem, spune medicul. Dacă apar rupturi sau, mai grav, dezlipire de retină, vederea poate fi afectată serios. Chiar și atunci când retina poate fi reatașată chirurgical, vederea nu revine întotdeauna la nivelul inițial. De aceea, miopia a devenit o temă globală: nu doar pentru că „tot mai mulți oameni poartă ochelari“, ci pentru că miopia mare se asociază cu un risc mai mare de probleme oculare la maturitate.

Ce se poate face: de la lentile speciale la reguli simple, aplicate consecvent

În ultimii ani, au apărut tot mai multe metode de control al miopiei. Dr. Pop vorbește despre lentile speciale pentru ochelari care pot încetini progresia miopiei, despre lentile de contact speciale și despre picături care se folosesc pe termen lung în anumite protocoale, cu monitorizare, până spre adolescență. Alegerea depinde de vârsta copilului, nivelul dioptriilor și ritmul de creștere.

Dar, dincolo de soluțiile medicale, medicul insistă pe factorii de risc care pot fi schimbați acasă. Uneori, cele mai eficiente măsuri sunt aparent banale, dar e nevoie să fie aplicate constant.

Timpul petrecut afară, în lumină naturală, „ca tratament de stil de viață“

Dr. Pop spune că lumina naturală are un efect protector și este una dintre cele mai puternice recomandări pentru prevenția miopiei și controlul progresiei. Este nevoie de minimum două ore pe zi în aer liber sau, dacă nu se poate zilnic, 12-14 ore pe săptămână, cumulate.

Important este ca timpul să fie petrecut cu adevărat în lumină naturală, nu într-un spațiu interior luminat artificial. „Sunt copii care îmi spun: da, eu ies afară. Dar ei ies la mall“, exemplifică medicul. Iar iarna, când părinții tind să evite frigul, medicul amintește că, în multe cazuri, copilul poate ieși și la temperaturi scăzute, îmbrăcat corect, tocmai pentru că beneficiul luminii naturale contează.

Pauzele care relaxează ochiul: regula 20-20-20

Un alt instrument simplu este regula 20-20-20: la fiecare 20 de minute de lucru la aproape, copilul își ia ochii din ecran sau din caiet și se uită 20 de secunde în depărtare (la aproximativ 6 metri – 20 feet). Scopul este să relaxeze acomodarea – mecanismul de focalizare la aproape. Dr. Pop subliniază că nu e ușor de aplicat perfect, dar și pauzele mai rare sunt mai bune decât nimic, mai ales în zilele încărcate cu teme și ecrane.

Cum ne dăm seama când copilul nu vede bine

Copiii mici nu știu să exprime clar problemele de vedere. Uneori, părintele observă semne indirecte: copilul strânge din ochi, clipește excesiv, se freacă la ochi, se apropie de carte sau de caiet, se duce foarte aproape de televizor. Unii copii se plâng de disconfort sau „dureri“ oculare, mai ales după perioade lungi la aproape.

Un semn mai puțin intuitiv este poziția capului: copilul poate ține capul într-o parte, cu bărbia ridicată sau coborâtă, ca să vadă mai bine. Acest torticolis poate avea cauze ortopedice, dar și oftalmologice. Dacă părintele observă o postură constantă „strâmbă“, medicul recomandă evaluare și la ortoped, și la oftalmolog, pentru că uneori copilul adoptă poziția care îi oferă cea mai bună vedere sau îl ajută să nu vadă dublu.

Mituri care întârzie tratamentul: „lasă ochiul să muncească“ și „exercițiile care vindecă miopia“

Una dintre cele mai răspândite idei preconcepute este că, dacă dai ochelari „prea devreme“, copilului i se „lenevesc“ ochii. Dr. Pop spune că, la miopie, subcorectarea – dioptrii mai mici în mod intenționat, ca să „muncească“ ochii – este o abordare greșită. „Subcorectarea atrage creșterea miopiei“, explică medicul. Când miopia este semnificativă, corecția trebuie să fie completă.

Există nuanțe la hipermetropie (dioptrii pe plus): până la anumite valori, plusul mic poate fi lăsat necorectat la copiii foarte mici, pentru că ochiul crește și se poate regla. Dar și aici există excepții, mai ales când hipermetropia mare generează strabism, și atunci ochelarii devin tratament, nu doar „ajutor“ pentru vedere.

Cât despre exercițiile de pe internet care „te scapă de miopie“, dr. Pop spune că nu există studii științifice care să le susțină: „este ca și cum ai vrea să treci la pantofi de la măsura 39 la 36. Miopia înseamnă că ochiul s-a alungit. Nu există un exercițiu care să «scurteze» globul ocular“.

De ce este nevoie de controale oftalmologice regulate la copii

Controalele oftalmologice regulate – la 1 an, la 3 ani și la intrarea la școală – sunt esențiale pentru depistarea eventualelor probleme discrete de vedere ale copiilor. Dacă acestea ar fi respectate, multe probleme ar fi descoperite înainte ca părintele să observe ceva acasă. De altfel, spune dr. Pop, vederea „de 100%“ se maturizează treptat și ajunge la nivelul optim spre 7-8 ani, ceea ce explică de ce intervențiile pentru anumite probleme oculare sunt mult mai eficiente înainte de această vârstă.

 Însă vizitele la medicul oftalmolog pot începe mult mai devreme, din primele luni de viață ale copilului, atunci când este nevoie. Una dintre cele mai frecvente situații întâlnite la bebeluși o reprezintă lăcrimarea excesivă și secreția persistentă. Mulți părinți încearcă din start picături cu antibiotic. Însă, în foarte multe cazuri, cauza este imperforația canalului nazolacrimal – un canal blocat care nu permite drenajul corect al secrețiilor. Tratamentul de primă intenție este masajul sacului lacrimal, făcut corect, iar în multe cazuri problema se rezolvă în câteva săptămâni. Dacă persistă după aproximativ 6 luni, se discută și opțiunea chirurgicală, subliniază medicul oftalmolog.

Între 6 luni și 2-3 ani: „fuge un ochi“ și riscul de ambliopie

În această perioadă, părinții observă uneori că „fuge un ochi“. Dr. Pop explică faptul că devierile intermitente pot fi considerate normale până la 5-6 luni, când sistemul oculomotor încă se maturizează. După 6 luni, însă, strabismul trebuie evaluat și tratat adecvat.

O altă problemă o reprezintă ambliopia – ochiul leneș – care trebuie tratată în intervalul de timp în care creierul are plasticitate mare, prin metode precum ocluzia (acoperirea ochiului dominant pentru a stimula ochiul mai slab). După 7-8 ani, recuperarea devine mult mai dificilă.

***

Citește și alte articole informative, pe subiecte medicale, în secțiunea Facem România bine.

Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, și își propune să fie o sursă de informare și inspirație pentru o viață sănătoasă și echilibrată.

Sănătatea reprezintă principala sursă de fericire a românilor. La MedLife, fericirea oamenilor ne bucură și ne motivează să oferim soluții medicale la cele mai înalte standarde.

Indiferent de specialitate, la MedLife găsești oricând medici buni, a căror expertiză este completată de cele mai avansate tehnologii din domeniul medical și o infrastructură modernă, asigurând o îngrijire personalizată fiecărui pacient.

Află mai multe detalii despre toate serviciile pe https://www.medlife.ro/

Articol susținut de MedLife