De ce și-au schimbat medicii părerea despre timus, organul considerat inutil după pubertate: legătura cu longevitatea și riscul de cancer

Mult timp, timusul a fost tratat ca un organ care își pierde rolul după adolescență – o glandă care se atrofiază odată cu vârsta și care, în multe intervenții chirurgicale, era îndepărtată fără consecințe majore. Noile date schimbă însă radical această perspectivă.

În cazul adulților cu un timus sănătos, riscul de deces prematur din orice cauză scade la jumătate, iar cancerul pulmonar este mai rar întâlnit. Două studii publicate în 2026, în revista Nature, plus o analiză anterioară din New England Journal of Medicine, contrazic ideea potrivit căreia timusul, glanda ascunsă în spatele sternului, ar deveni inutilă după pubertate.

Risc de deces redus la jumătate

Adulții cu un timus în stare bună au, după 50 de ani, un risc de mortalitate din orice cauză cu aproximativ 50% mai mic, un risc de deces cardiovascular redus cu 63% și o probabilitate cu 36% mai scăzută de a dezvolta cancer pulmonar, comparativ cu cei în cazul cărora același organ s-a degradat accentuat. Descoperirea a fost făcută în cadrul a două studii publicate în 2026, în revista Nature, coordonate de Hugo Aerts, profesor la Harvard Medical School și director al programului de inteligență artificială în medicină de la Mass General Brigham. Cercetătorii au folosit un model de deep learning aplicat pe tomografii computerizate de rutină, ca să măsoare starea timusului la peste 27.000 de adulți urmăriți un interval de peste 10 ani.

Primul dintre cele două studii a scos la iveală că, în cohorta National Lung Screening Trial (cu 25.031 de participanți) și în cea a Framingham Heart Study (cu 2.581 de adulți), starea timusului a variat foarte mult de la o persoană la alta, iar diferențele au prezis cu exactitate cine se îmbolnăvește mai grav și cine are o speranță de viață mai scurtă. Al doilea studiu a urmărit 3.476 de pacienți oncologici aflați sub tratament imunoterapic cu inhibitori de checkpoint (medicamente folosite în imunoterapia cancerului care permit sistemului imunitar să acționeze eficient împotriva celulelor tumorale). În cazul celor cu cancer pulmonar fără celule mici, un timus mai sănătos a fost asociat cu o rată mai mare de supraviețuire și cu un risc redus de progresie a bolii.

O glandă absolut necesară pentru sănătate

Timusul are forma a doi lobi uniți și se află în spatele sternului, deasupra inimii. Grecii antici credeau că ar fi sediul sufletului. În 1960, un laureat al premiului Nobel, Sir Peter Medawar, l-a numit „un cimitir de celule, un accident evolutiv fără mare însemnătate“.

Multă vreme, manualele de medicină l-au descris drept o glandă activă în copilărie, care se atrofiază la pubertate, transformându-se treptat în țesut gras. Tocmai pentru că nu părea să facă mare lucru la maturitate, chirurgii cardiotoracici îl elimină, de multe ori, când operează inima sau mediastinul.

Un studiu publicat în 2023, în New England Journal of Medicine, a schimbat felul în care medicii privesc timusul în cazul adulților. O echipă de cercetători de la Massachusetts General Hospital a comparat două grupuri de pacienți supuși chirurgiei cardiotoracice. 1.420 dintre ei nu mai avea timusul, în timp ce 6.021 îl aveau. La cinci ani după intervenție, riscul de a muri din orice cauză a fost de peste două ori mai mare în grupul fără timus, iar incidența cancerului s-a dublat. După excluderea pacienților care aveau deja boli imune, infecții sau cancer la momentul operației, cercetătorii au observat și o creștere importantă a bolilor autoimune la pacienții fără timus.

„Studiind oameni cărora li s-a scos timusul, am descoperit că această glandă este absolut necesară pentru sănătate. Dacă lipsește, riscul de deces și riscul de cancer se dublează”, a declarat David Scadden, autorul principal al lucrării și director al Center for Regenerative Medicine de la Massachusetts General Hospital, într-un interviu pentru revista Societății Americane de Cancer.

Starea timusului, o posibilă explicație pentru eșecul tratamentului anticancer

Echipa lui Hugo Aerts a construit un model de deep learning care analizează tomografiile toracice de rutină și calculează un scor de sănătate al timusului, pe baza dimensiunii, formei și a proporției de țesut gras care a înlocuit țesutul activ. Algoritmul a fost antrenat pe imagini provenite de la 5.674 de oameni și validat ulterior la peste 27.000 de participanți din cadrul National Lung Screening Trial și Framingham Heart Study. Scorul împarte populația în trei grupuri: 25% cu timus în formă bună, 50% cu timus în formă medie, 25% cu organul sever degradat.

În primul grup, mortalitatea la 12 ani de la începutul studiului a fost cu 50% mai mică, decesele cardiovasculare s-au redus cu 63%, iar cancerul pulmonar a apărut cu 36% mai rar. Echipa a comparat scorul radiologic cu markerii sangvini ai inflamației cronice și a constatat că un timus degradat se asociază cu un nivel mai crescut al inflamației sistemice. Inflamația cronică, fumatul și kilogramele în plus au fost corelate cu o stare mai proastă a timusului, deși cercetătorii avertizează că nu au testat dacă schimbarea stilului de viață poate inversa procesul.

„Timusul a fost ignorat zeci de ani și ar putea fi una dintre explicațiile pentru care oamenii îmbătrânesc diferit și pentru care tratamentele oncologice eșuează la unii pacienți“, a subliniat Aerts într-un comunicat al Mass General Brigham. Cercetătorul atrage atenția că rezultatele trebuie confirmate de alte echipe și că metoda imagistică nu e încă pregătită pentru utilizare clinică curentă.

Cum acționează imunoterapia în cancer și ce legătură are cu timusul

Imunoterapia oncologică modernă, mai ales inhibitorii de checkpoint imun precum pembrolizumab sau nivolumab, acționează prin reactivarea limfocitelor T, celule ale sistemului imunitar instruite de timus să recunoască amenințările. Dacă organismul are o rezervă mai mică de limfocite T noi, tratamentul are mai puține celule pe care le poate mobiliza împotriva tumorii. Răspunsul poate fi, astfel, mai slab.

Modelul dezvoltat de echipa lui Aerts, aplicat pe 3.476 de pacienți oncologici, a susținut această ipoteză. La pacienții cu cancer pulmonar fără celule mici, un scor mai bun al timusului a fost legat de un risc mai mic de progresie a bolii și de deces, indiferent de tipul tumorii.

Timusul, trecut adesea cu vederea în rapoartele imagistice, ar putea deveni un indicator util înainte de imunoterapie. Aspectul său ar putea ajuta medicii să estimeze șansele de răspuns la tratament, indiferent de tipul tumorii. Dacă rezerva timusului este foarte scăzută, oncologul ar putea lua în calcul o schemă combinată sau o altă strategie. Deocamdată, acestea rămân ipoteze de cercetare, nu recomandări clinice.

Timusul, glanda care îmbătrânește devreme, dar ar putea fi regenerată

„Limfocitele T ies din măduva osoasă și ajung în timus unde se înmulțesc, se extind. Apoi sunt eliminate cele care ar putea ataca țesuturile proprii“, a explicat Andri Lemarquis, medic și cercetător la centrul oncologic City of Hope din California, pentru The Washington Post. Acest filtru stă la baza toleranței imunitare, mecanismul prin care organismul învață să nu-și atace propriile țesuturi.

Paola Bonfanti, biolog celular la Francis Crick Institute din Londra și profesoară la University College London, studiază de mai bine de zece ani timusul și a observat că organul se degradează devreme, dar conține celule stem asemănătoare celor din piele, un țesut care se reînnoiește constant. „Conține celule stem identice cu cele din piele, iar pielea se regenerează la fiecare trei săptămâni”, a menționat Bonfanti.

În 2023, echipa sa a identificat pentru prima dată aceste celule stem în țesutul timic uman. Următorul pas ar fi să afle dacă ele pot fi activate astfel încât timusul adult, înlocuit treptat de țesut gras, să-și recapete măcar o parte din funcție.

Paola Bonfanti a coordonat și un studiu publicat în 2020, în Nature Communications, în cadrul căruia a reușit să reconstruiască un timus uman funcțional pornind de la celule stromale și de la o structură naturală de organ. Pe termen lung, cercetătorii explorează ideea unui timus crescut în laborator din celulele unui donator, care ar putea ajuta pacienții cu transplant să tolereze mai bine organul primit. Imunosupresoarele clasice protejează grefa, dar au efecte adverse severe, de la infecții oportuniste până la tumori secundare.

De ce chirurgii elimină uneori timusul

Timectomia se practică în mai multe situații: pentru a accesa cordul în chirurgia cardiotoracică, pentru a rezeca un timom (tumoră primară de timus), dar și ca intervenție terapeutică în miastenia gravis, o boală autoimună neuromusculară. La aproximativ 80% dintre pacienții cu indicație de timectomie pentru miastenia gravis se obține o remisie a bolii, motiv pentru care intervenția rămâne o opțiune terapeutică validă.

Rezultatele noilor cercetări nu pun la îndoială timectomia în sine. Când organul trebuie scos din cauza unui timom, a miasteniei gravis sau pentru acces chirurgical în zona inimii, decizia rămâne una medicală. Ce se schimbă este atenția acordată perioadei de după operație. Dacă timusul continuă să participe la imunitate și la adult, pacienții fără acest organ ar putea avea nevoie de o monitorizare mai atentă pe termen lung.

Cercetătorii încearcă acum să înțeleagă de ce timusul se degradează mai repede la unii oameni și mai lent la alții. Printre întrebările urmărite se află factorii care îi accelerează îmbătrânirea, posibilitatea de a stimula refacerea glandei prin tratamente și folosirea scorului radiologic în studiile de imunoterapie. Paola Bonfanti studiază și legătura timusului cu bolile autoimune și cu răspunsul vârstnicilor la vaccinuri.