De ce vederea bună nu înseamnă că ochii sunt sănătoși. „Dacă știi ce risc ai, poți întârzia bolile care duc la orbire“

În general, oamenii merg să-și verifice vederea doar atunci când fie nu mai văd clar la distanță, fie le obosesc ochii la calculator sau au nevoie de ochelari noi. Mulți nici nu ajung la medicul oftalmolog, ci își măsoară doar dioptriile în centrele de optică medicală, care însă nu pot evalua complet sănătatea ochilor. Problema este că unele dintre cele mai grave boli oculare, care pot duce la orbire, evoluează ani la rând fără simptome evidente. „În stadiile incipiente ale unor boli serioase, vederea este bună. Abia în stadii avansate încep să se resimtă simptomele“, explică dr. Elena Avram, medic primar oftalmolog specializat în oftalmogenetică, de la Hyperclinica MedLife Titan. Totuși, cu cât o persoană își cunoaște mai devreme riscul pentru anumite boli degenerative oculare, dar și prin controale oftalmologice regulate, cu atât se pot lua mai repede măsuri de prevenție și poate fi evitată pierderea vederii.

Glaucomul și degenerescența maculară legată de vârstă (DMLV) se pot instala fără să ne dăm seama, iar în momentul în care vederea începe să scadă simțitor, o parte din ceea ce s-a pierdut este ireversibil. „Problema cea mai mare este că pacienții vin când au pierdut deja vederea. Ideal este să depistăm aceste boli înainte de debut sau în stadii foarte timpurii“, explică medicul oftalmolog Elena Avram.

În anul 2021, au fost diagnosticați cu glaucom, una dintre cele mai comune cauze ale pierderii vederii, 12.000 de români, conform datelor Institutului Național de Sănătate Publică. În plus, în același an erau înregistrate 3.750 de cazuri noi de cecitate și scădere a văzului. Deși nu există statistici precise privind degenerescența maculară legată de vârstă (DMLV), medicii estimează că numărul total al persoanelor care suferă de DMLV este de aproximativ 500.000.

Odată diagnosticate, aceste afecțiuni beneficiază de tratament, însă rezultatele sunt limitate atunci când s-au produs deja modificări importante la nivelul ochilor. De aceea, în ultimii ani medicina începe să se concentreze mai ales pe zona de prevenție, inclusiv prin testare genetică.

„Este important să-ți cunoști din timp riscul de a dezvolta boli care pot duce la orbire, pentru că astfel poți lua rapid măsurile care întârzie sau chiar previn problemele grave de vedere“, subliniază medicul.

Nu putem schimba rezultatul unui test genetic, dar putem reduce riscul general de boală

Testele genetice moderne, precum cele incluse în programul Longevity 100+, lansat de MedLife, analizează sute de variații mici din ADN, care, puse cap la cap, conturează predispoziția pentru anumite boli. În oftalmologie, două dintre afecțiunile urmărite sunt glaucomul și degenerescența maculară legată de vârstă. Rezultatul unui astfel de test nu este un diagnostic, ci o evaluare a riscului. Cu alte cuvinte, arată cât de predispus este un organism să dezvolte o anumită boală pe parcursul vieții.

„Nu putem schimba niciodată rezultatul unui test genetic, pentru că ADN-ul este stabil, nu se modifică. Însă ceea ce putem face este să corectăm factorii de risc. Dacă reduci foarte mult factorii nocivi și îi potențezi pe cei protectori, ai toate șansele să nu dezvolți boala“, spune medicul Elena Avram.

Pentru a face mai ușor de înțeles acest mecanism, dr. Avram compară predispoziția genetică cu riscul de ciroză hepatică: două persoane pot consuma aceeași cantitate de alcool, dar cea cu predispoziție genetică va face boala mai repede. În schimb, dacă evită complet factorii de risc (consumul de alcool cronic, infecțiile cu hepatită, substanțele hepatotoxice) poate să nu o dezvolte niciodată afecțiunea.

Debut tot mai precoce al degenerescenței maculare

Degenerescența maculară legată de vârstă afectează macula – zona centrală a retinei, responsabilă pentru vederea fină. Este boala care face ca, treptat, detaliile imaginii să se șteargă: fețele, literele, obiectele din centrul câmpului vizual. „Este o afecțiune care determină afectarea centrului retinei, macula, care se degradează în timp“, explică medicul.

Există o formă uscată, mai frecventă, în care apar depozite numite drusene, și o formă umedă, mai agresivă, în care apar vase de sânge anormale ce pot sângera. „Mai întâi apare forma uscată și apoi se poate transforma în forma umedă, unde pierderea vederii este mult mai rapidă“, spune dr. Avram.

Deși clasic este asociată cu vârsta de peste 60 de ani, medicii observă că debutul apare tot mai devreme. „În literatura de specialitate vorbim de 60 de ani, plus-minus 5 ani. Dar în practică vedem cazuri la pacienți mai tineri, chiar de la 50 de ani, pe fondul stilului de viață: alimentație procesată, fumat, expunere îndelungată la ecrane și expunere neprotejată la soare“, explică medicul.

Factorii de risc care contează mai mult decât credem

Pentru persoanele cu predispoziție genetică, stilul de viață poate avea un impact major. „Fumatul crește de aproximativ 20 de ori riscul de degenerescență maculară legată de vârstă“, atrage atenția dr. Avram. La fel de importante sunt expunerea la soare fără protecție și alimentația. „Mâncarea procesată – mezeluri, pateuri, dulciuri industriale – este nocivă pentru ochi. Ideal este să avem o alimentație simplă și anume alimente cu un singur ingredient: fructe, legume, carne gătită acasă, ouă, lactate neprocesate“, recomandă medicul.

În familiile în care există deja cazuri de boală, prevenția începe devreme și poate include și administrarea unor suplimente. „Se recomandă suplimentarea cu luteină de la o vârstă cât mai tânără. Nu așteptăm să apară boala la pacienții cu risc crescut genetic“, spune medicul.

Tratamentul nu recuperează vederea pierdută

În forma uscată, tratamentul înseamnă în principal suplimente și schimbări ale stilului de viață. În forma umedă, lucrurile devin mai complicate. „Se fac injecții intraoculare cu substanțe anti-VEGF, care reduc vasele anormale. Boala poate fi ținută sub control, dar de multe ori pacienții devin cronici și au nevoie de injecții repetate“, explică dr. Avram. Chiar și în aceste condiții, obiectivul este limitat și vizează încetinirea progresiei bolii. „Nu putem reface ceea ce a fost distrus. Retina afectată rămâne afectată“, subliniază medicul.

În glaucom, vederea se pierde fără să ne dăm seama

Dacă degenerescența maculară afectează vederea centrală, glaucomul acționează diferit: distruge progresiv nervul optic în special prin creșterea tensiunii oculare. „În glaucom se distruge vederea periferică, iar vederea centrală rămâne bună mult timp. Pacientul nu își dă seama că nu mai vede lateral“, explică dr. Avram. De aceea, boala este adesea descoperită târziu. „Dacă vii când este afectată și vederea centrală, prognosticul este foarte rezervat“, spune medicul.

Glaucomul apare cel mai frecvent după 60 de ani, dar modificările pot începe mai devreme, mai ales la persoanele cu risc genetic. Există mai multe tipuri de glaucom și pot fi afectate toate vârstele. În aceste cazuri, investigațiile imagistice oculare pot identifica semnele înainte de apariția simptomelor, iar monitorizarea tensiunii oculare este obligatorie.

Nu refuzați testul cu picături!

Unul dintre cele mai importante semnale trase de medicul oftalmolog este legat de obiceiul frecvent, ca atunci când ne supără vederea, să mergem doar la optica medicală. „Este greșit. Opticianul se uită doar la dioptrii. Refractometria reprezintă doar 10% din consultul oftalmologic“, spune dr. Avram. Mai ales după 40 de ani, când pot începe problemele serioase de vedere, ar trebui să mergem anual la un consult în cabinetul medicului oftalmolog.

Un consult complet include mult mai mult: măsurarea vederii, a refracției și a tensiunii oculare, examinarea irisului, cristalinului si retinei și, esențial, dilatarea pupilei pentru a vedea în detaliu toate structurile oculare. „Fără testul cu picături vedem doar o mică parte din ochi, aproximativ 30%. Pentru a vedea structurile profunde trebuie să dilatăm pupila. De aceea, eu le recomand pacienților să nu refuze testul cu picături“, explică medicul. Deși mulți pacienți evită această procedură pentru că produce temporar vedere încețoșată, ea este crucială pentru depistarea bolilor.

Glaucomul și degenerescența maculară nu dor, nu avertizează și nu se opresc din evoluție de la sine. În schimb, pot fi încetinite semnificativ dacă sunt descoperite la timp. „Una este să începi tratamentul când vederea este încă bună și să o păstrezi, și alta este să ajungi când deja structurile sunt distruse. Nervul optic și retina sunt structuri extrem de fragile și dacă sunt afectate de boli agresive nu mai pot fi refăcute“, conchide medicul.

Articol susținut de MedLife