De sfantul Valentin&Dragobete: poezia si muzica de amor. Romaneasca si dintotdeauna

Asta-i omul. Cadou si dragoste. Perspektiva iti daruieste o istorie a poeziei si muzicii romanesti. De la inceputuri si pana astazi. De la Ienachita Vacarescu la Eminescu, de la Arghezi la Cartarescu si Carstean. De la Saraiman la Parazitii, de la „Da mama cu biciu-n mine” la „Du-te la ma-ta!” Citeste, asculta. Cu cinism si prosteala. Ca-i primavara. Intre Sfantul Valentin si Preauitatul Dragobete. Si uite inc-un cadou: miercuri, 21 februarie, rezerva cu iubita locuri laCabinetul de Perspektive de la FotoCabinet.Invitat: Constanta Vintila Ghitulescu.Are cuvinte potrivite desprePatima si desfatarea dintotdeauna.

Dragostea-posesia Intr-o gradina Ienachita Vacarescu (1740 – 1797)

Într-o grădină,

Lâng-o tulpină,

Zării o floare, ca o lumină.

S-o tai, se strică! S-o las, mi-e frică

Că vine altul şi mi-o rădică.

Dragostea-imaginatie de Anton Pann (1790 – 1854)

Un strein prost într-o vreme în România viind,

Şi două-trei româneste ca să înveţe dorind,

Cătă şi îşi tocmi slugă din sate pe un român,

De calul lui să-ngrijească, fiind el tare bătrîn;

Ş-ntr-o zi sluga văzându-l neîncetând de oftat:

– Pentru ce oftezi, stăpâne? îndrăznind l-a întrebat.

Streinul oftând răspunse: – Ah, nu ştii tu, be Ivan,

Era să spunem la tine de mult, e! încă de an,

Este una Măriuţa, dincolo de Vladu-Lat,

Eu mult iubeşte la dânsa şi me ranit na ficat;

– Dar ea te iubeşte oare? l-a-ntrebat sluga cel prost.

El, oftând iar, îi răspunse: – Ama eu-ncolo n-a fost,

Tovaroş a spus la mine că este pre mult frumos,

Eu n-am văzut, dar văz poate, dacă este sănătos.

Dragostea – asteptarea, neimplinirea – Asteptarea Grigore Alexandrescu (1810 – 1885)

Acesta este ceasul… sau cel puţin soseşte,

Dar ea unde să fie?

De ce nu se iveşte?

Minuturi fericite sânt oare de pierdut?

Foarte puţine omul în viaţa lui are!

Se auzi un sunet…

Să ascult… mi se pare…

Nu e nimic; o frunză în vale a căzut. –––

Dar nu, văz o fiinţă… spre mine-naintează…

Să m-arăt… de vederea-mi ea nu se spăimântează;

Un strein pe aicea sfială ar avea.

Ea păşeşte, ia seama… o auz că şopteşte.

Negreşit e femeie…

Ce zice? Mă numeşte!

Pieptul, inima-mi bate: aceasta este ea.

Dragoste&moarte-Vasile Alecsandri (1821 –1890)

“De-aş trăi cât lumea-ntreagă,

Gândul meu la tine, dragă,

Vecinic, vecinic va zbura,

Ş-orice e mai sfânt în mine,

Dulce înger! pentru tine,

Pentru tine-1 voi păstra.

Cea mai blândă-a mea gândire,

Cea mai gingaşă simţire,

Cel mai falnic dor al meu

Ţie numai, numai ţie

Le închin pentru vecie

Ca la însuşi Dumnezeu!

Tu, fiinţă de slăvire!

C-un cuvânt, cu o zâmbire,

Cu un dulce sărutat!

Mi-ai dat suflet, mi-ai dat viaţă,

Şi a raiului dulceaţă

Tu în sânu-mi ai vărsat!

Dragostea- joc – Milly de M.Eminescu ( 1850 – 1889)

Din Berlin la Postdam merge

Drum de fier, precum se stie,

Dara nu se stie inca

C-am luat bilet de-a trie.

C-am plecat de dimineata

Cu un taler si doi grosi…

Si de gat cu blonda Milly,

C-ochi albastri, buze rosi.

Zice Brahma, tata Brahma,

Cum ca lumea asta nu e

Decat arderea-unei jertfe

Intr-o vecinica catuie.

Am aprins si eu luleaua

Si jertfesc lui tata Brahma,

Langa mine-un sip cu Kummel

S-o bucata de pastrama.

Zice Brahma, tata Brahma,

Cum ca omul e-o maimuta

Am umar de maimutoi Milly-nsa de pisicuta.

Si ma urc in tren cu graba,

Cu o foame de balaur,

Intre dinti o pipa lunga,

Subsuori pe Schopenhauer.

Si-acum suera masina,

Fumul pipei lin miroasa,

Sticla Kummel ma invita,

Milly-mi rade.

– Ce-mi mai pasa!

Dragostea-adapost, siguranta Decembre de Bacovia ( 1881-1957)

Te uită cum ninge decembre…

Spre geamuri, iubito, priveşte

– Mai spune s-aducă jăratec

Şi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,

La horn să ascult vijelia,

Sau zilele mele – totuna

– Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,

Şi vino şi tu mai aproape,

– Citeşte-mi ceva de la poluri,

Şi ningă… zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,

Şi toate din casă mi-s sfinte,

– Te uită cum ninge decembre…

Nu râde… citeşte nainte.

Dragoste&despartire, regret De-abia plecaseşi Arghezi (1880-1967)

De-abia plecaseşi.

Te-am rugat să pleci.

Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,

Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.

Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,

Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.

Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.

Nu te oprise gândul fără glas.

De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

Amorul dumnezeiesc Nu-mi presimţi? de Lucian Blaga (1895 – 1961)

Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi cum murmură viaţa-n mine ca un izvor năvalnic într-o peşteră răsunătoare?

Nu-mi presimţi văpaia când în braţe îmi tremuri ca un picur de roua-îmbrăţişat de raze de lumină?

Nu-mi presimţi iubirea când privesc cu patima-n prăpastia din tine şi-ţi zic: O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu mai mare!?

Dragostea are pretul ei Romanţa celor ce se vând Ion Minulescu ( 1881-1944)

Se-ngroapă soarele-ntr-un nor

– O, negrul nor ca şi mormântul

Înşelătoarelor ce mor

Neplânse de amanţii lor!

Pe la ferestre-şi plimbă vântul

Tristeţile sfârşitului de vară,

În timp ce-n cârciuma murdară,

Din strunele de-aramă – cântul Chitarelor

Îşi ia avântul…

Iar pe la mese,

Rând pe rând,

O ceată de amanţi artişti

– Toţi ne’nţeleşi şi mari,

Toţi Crişti…

Îşi beau iubirea, fredonând Romanţa celor ce se vând.

Leoaica tânără, iubirea de Nichita Stanescu (1933-1983)

Leoaica tânără, iubirea mi-ai sărit în faţă.

Mă pândise-n încordare mai demult.

Colţii albi mi i-a înfipt în faţă, m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.

Şi deodata-n jurul meu, natura se făcu un cerc,

de-a-dura, când mai larg, când mai aproape, ca o strângere de ape.

Şi privirea-n sus ţişni, curcubeu tăiat în două, şi auzul o-ntâlni tocmai lângă ciocârlii.

Mi-am dus mâna la sprânceană, la tâmplă şi la bărbie,

dar mâna nu le mai ştie.

Şi alunecă-n neştire pe-un deşert în strălucire,

peste care trece-alene o leoaică arămie cu mişcările viclene,

încă-o vreme, şi-ncă-o vreme…

Dragostea-obisnuinta Nudism de Marin Sorescu (1936-1996)

Car namol cu o caldare

La femeile care fac nudism.

In tinerete aveam o parere mai buna

Despre femei;

Dar trebuie sa faca cineva

Si treaba aceasta.

Ele nu se mai feresc de mine

Ma numesc „cel care aduce namol”

Si-si vad inainte de nudismul lor.

De fapt eu nici nu le mai bag in seama,

Le numesc „femeile care se inamolesc”

Si ma gandesc la ale mele.

Uneori ma apuca din senin

O pofta grozava de injurat.

Dumnezeii tai de viata

De tinerete De batranete De fericire De iubire De casatorie De ideal.

Toti acesti dumnezei

Se prefac in namol de buna calitate.

In orice caz femeile il gasesc foarte bun

Si se ung cu el.

Dragoste&carnita Iubitei ce-si plimba pisica-n lesa – Emil Brumaru

Iubito, tabla înmulţirii

E pentru mine un supliciu.

Nu ştiu cît face şase ori nouă

Nici dac-aş fi bătut cu biciul.

De tine, mică şi nervoasă

Că sînt atît de imbecil.

Dar, iată, gîndului meu leneş,

Pe care cu sfială ţi-l

Strecor sub rochia uşoară

Şi galbenă, nu-i este frică,

Deşi plutim în plină stradă,

Să te sărute pe pisică!!

Dragoste&dotari Posedai tot felul de obiecte electrice de Mircea Cartarescu

tu eşti altfel făcută decât mine.

tu mă înspăimânţi. tu eşti un monstru.

mi-e frică de tine.

ai lucruri pe care eu nu le am. ai sâni, de pildă, ai tupeu.

ai o grămadă de rochii, ai rude cu grade universitare.

şi, doamne cum îţi picură părul până pe şale ca un camion fructexport,

fantomatic şi moale care ar trece pe dorobanţi. şi ai şolduri, şi ai pandalii, ai amanţi…

inconştientul tău trebuie să fie aşa uriaş

încât ar putea să reducă el singur diferenţa dintre sat şi oraş

să pună capăt valului de violenţă şi pornografie cu doar un gest,

sau o alifie.

nu, dacă tu ai fi un film documentar despre valenţele elementelor chimice

iar eu o tablă pe-un acoperiş de siloz tot n-am fi fost aşa de străini

în realitatea cu atheneuri, caberneturi, maşini.

tremur când mă atingi.

mi se face rău când îţi aud vocea la telefon.

de ce trebuie să existe o fiinţă ca tine?

şi de ce trebuie acum să nu mai existe?

bestie, pistruiato şi fufo,

feregea peste maxilare de tinichea,

gâsco.

dragostea&graviditate. Două de Svetlana Carstean

Mă gîndesc la burta mea mare, de femeie gravidă.

Pe ea îmi odihneam mîinile, cu ea împingeam oamenii în tramvaie,

îmi făceam loc, găuream aerul, eram parcă mai puternică decît el sau el era poate resemnat şi elastic.

Mă gîndesc la burta mamei mele pe care niciodată n-am văzut-o, nici într-o poză.

Burta ei, cu mine în ea, rămîne un secret veşnic.

Şi cînd îmi amintesc de ele, burta mea şi burta ei devin două camere identice,

umbroase, cu storurile trase, unde se poate dormi pînă tîrziu.

Două camere cărora le ştii fiecare pată de pe tavan,

fiecare bubuliţă din var,

fiecare desen pe care dungile subţiri de lumină îl proiectează de-a lungul mobilelor,

pereţilor şi peste corpul tău.

Şi e ca în vis.

Te mişti în voie într-o cameră, dar o vezi simultan şi pe cealaltă de alături, poţi trece din una în alta fără să deschizi uşi, fără să închizi în urma ta ferestre.

Dragostea cinica Taurul mecanic de S.Manasia

Dacă ești tandră sau numai o cățea cu pielea catifelată,

pe mine nu mă interesează.

Dacă îți plac poemele mai excitante decît ruinele unde-au înnoptat raverii sau dacă poezia – la fel ca spanacul înghițit în copilărie – te face să vomiți, mie mi-e indiferent.

Dacă ai tenul elastic și foșnitor, cea mai tînără membră a sectei de porno-cadîne sau dacă ești atît de disperată încît nici nu îți mai vopsești firele albe, vino, mi-e egal.

Vino, dacă paraginile de la marginea orașului te-au făcut să-ți dorești apocalypse now sau dacă, nufăr de carne, ai prefera mai degrabă să putrezești în piscina în formă de inimioară, pentru că nici viața asta de huzur nu-i destul de ușoară.

Vino, dacă ai avortat de curînd și ai nimerit peste-un ginecolog măcelar și vino, dacă adolescentele skinny, cu sîni ce nu vor înflori niciodată îți accelerează – doar privindu-le din senin – senzația de ulcer, infarct, variolă, lepră mentală.

Vino, dacă îți place să hoinărești mai șleampătă decît Janice Joplin prin parc și vino, dacă te clatini, tulpină de porumb, pe tocurile ce-ți însîngerează călcîiele la ieșirea din club.

Dacă ești Balanță și îți place mai mult să primești decît să oferi,

Dacă ești o Capricoarnă studioasă și exuberantă,

Dacă ești Leoaică și nopțile plîngi de furie că nu ai moștenit încă pămîntul,

Dacă ești Săgetătoare și mă hipnotizezi cu razele unui creier de diamant,

Dacă ești Rac scufundat în tandrețe ca-ntr-un șipot de munte,

Dacă ești Tauriță de-o senzualitate hierofanică, elementară ca vîntul și focul, pămîntul și apa,

Dacă ești Vărsătoare, asculți La Bohème și înseninezi adesea sufletele nevinovate,

Dacă ești Scorpioana căreia uneori îi crește sub plex o pulă intelectuală,

Dacă ești Gemeni și pregătită să minți că poți să iubești pînă la piatra tombală,

Dacă ești un Berbec pasional și devastator, ca tornadele peste satele uitate de lume,

Dacă ești Fecioara din iederă și mosc, estrogen și absint,

Dacă ești gata să-mi oferi trupul și sîngele, ca Iisus,

Doamna Pești Vino, vino o dată:

sînt Taurul Mecanic. Te aștept.

Si de vrei un cadou nimerit pentru zilele amorului, Sf Valentin si Dragobete, inscrie-te la Cabinetul de Perspektive. Cu iubita!

Miercuri, 21 februarie, ora 19,30 la Fotocabinet.Este povestea amorului spusa de Constanta Vintila Ghitulescu.

TRIMITE email la: eugen.istodor@hotnews.ro . La Subject pui un cuvant duios, de amor. Drept raspuns, primesti o PAROLA. Parola o spui la intrarea in FOTOCABINET, pe 21 februarie.Intra-n jocul amorului. VEZI REGULILE!