Decalajul dintre educație și cerințele de pe piața muncii devine o problemă economică importantă. Ce e de făcut?
Multă vreme, diploma a deschis ușa primului loc de muncă, învățându-i pe tineri o profesie, însă inteligența artificială (IA) schimbă regulile jocului. Competențele cerute la început de carieră se schimbă mai repede decât reușesc școlile și universitățile să elaboreze cursuri pentru ele, arată raportul Artificial Intelligence and the Future of Entry-Level Work (”Inteligența Artificială și viitorul muncii la început de carieră”), publicat de Forumul Economic Mondial împreună cu PwC.
Aproximativ 39% dintre competențele cerute pe piața muncii se vor schimba până în 2030, sub influența IA și a altor macrotendințe. Mai mult, în ocupațiile cele mai expuse la IA, competențele necesare pentru rolurile de început de carieră se schimbă într-un ritm aproape dublu față de cele asociate pozițiilor ocupate de angajați cu experiență.
Cercetări citate în raport estimează că eliminarea nepotrivirii dintre educație și nevoile de competențe ar putea crește productivitatea țărilor OECD cu 3 – 4%.
Nealinierea educației la cerințele pieței muncii devine o problemă macroeconomică
Tendința firească pentru această situație este să dăm vina pe inerția sistemelor educaționale, însă raportul arată un blocaj pe două paliere. Pe de o parte, sistemele educaționale funcționează după reguli gândite pentru stabilitate, nu pentru viteză: curricula și acreditările se definesc cu ani înainte, ceea ce face aproape imposibilă adaptarea la o tehnologie care se reinventează la fiecare câteva luni. Pe de altă parte, noutatea este că nici angajatorii nu știu încă ce să ceară, fiind în proces continuu de experimentare a inteligenței artificiale, în paralel cu remodelarea modului de lucru.
Reprezentanții instituțiilor de învățământ intervievați pentru raport spun că nu există o definiție comună a ceea ce înseamnă „pregătit pentru IA”, ca urmare nu există niciun reper stabil pe care să poată fi construită o programă.
Primul pas necesar nu este introducerea unei materii noi, ci construirea unei infrastructuri bazate pe un limbaj comun al competențelor între școli, angajatori și stat. Exemplul citat în raport este cel al Singapore, care a creat un ecosistem național ce reunește date actualizate constant despre piața muncii, cadre sectoriale de competențe, precum SkillsFuture, și platforme care conectează candidații cu locurile de muncă în funcție de competențe, nu de titulatura posturilor, toate acestea fiind folosite de universități, companii și persoane pentru a lua decizii adaptate nevoilor economiei.
Citește continuarea articolului pe blogul PwC România
Articol semnat de Oana Munteanu, Director, Workforce Services Leader, PwC România
Articol susținut de PwC România