Decimarea românilor (de Adrian Ursu)

Ce-am mai ras de Mircea Geoana cand i-a scapat porumbelul – si pe urma i s-a si gainatat in cap – cu „nici nu mai stim cati suntem“!

Atunci era vorba despre securisti. Acum constatam, cu uimirea cititorului de almanahe, ca institutiile statului habar n-au care este populatia traitoare in Romania. Decizia Curtii de Apel Bucuresti, soldata cu declaratia sugubeata „Fratilor, vine si Oprescu!“, a pornit de la o informatie naucitoare: datele Biroului Municipal Electoral privind numarul de votanti sunt umflate, locuitorii Capitalei fiind mai putini cu 300.000. Ca la o stupida extragere de loterie, combinatia de numere norocoase i-a adus lui Sorin Oprescu un urias castig de imagine si l-a catapultat in cursa pentru primarie. Efectele colaterale ale bombei juridico-statistice sunt insa infinit mai mari decat simpla reasezare a tabloului valoric pentru meciul politic din 1 iunie.

Fara a avea pretentii ca ma pricep la matematica, un calcul simplu in baza logicii ne conduce la o descoperire-soc. Daca bucurestenii s-au imputinat cu 300.000, iar populatia Capitalei reprezinta 10 la suta din cea a Romaniei, ar rezulta ca aproape 3 milioane de concetateni au disparut! Unde s-au dus e o alta discutie: capsunari naturalizati prin Spania sau Italia, decedati neeliminati din listele electorale sau cine stie ce fenomene statistice paranormale. Ceea ce conteaza in clipa de fata este rezultatul practic al acestei descoperiri facute prin intermediul unei instante judecatoresti.

Daca luam drept corect raspunsul dat de Institutul National de Statistica la solicitare Curtii de Apel, deducem ca, de fapt, PNG-ul lui Becali ar fi intrat lejer in Parlamentul European, cata vreme pragul de 5 la suta ar fi trebuit calculat dupa cifra absoluta, iar descalificarea s-a produs la doar cateva mii de voturi. Poate ca si referendumul lui Traian Basescu pentru votul uninominal ar fi fost mai aproapre de validare daca cele 3 milioane de romani disparuti ar fi fost scazute din baza care il da pe „50 la suta plus 1“.

Si mai grav: ce se va intampla la locale, in marile orase sau la judete, acolo unde, pentru a fi declarat castigator din primul tur, un candidat la primarie sau la uninominalul pentru CJ e nevoie de acelasi calcul al lui 50 plus 1, cata vreme nu avem idee si nici comunicari oficiale despre cati alegatori sunt in fiecare circumpscriptie? Ce sa mai vorbim de reprezentativitatea sondajelor de opinie sau a datelor macroeconomice ori sociale (PIB pe cap de locuitor, populatie sub pragul saraciei, rata somajului) la care nu stim daca s-a aplicat vreo corectie.

Ceea ce s-a petrecut in cazul Oprescu – Curtea de Apel este exemplul clasic al impotentei administrative. Chiar daca nu e noua constatarea ca sistemul institutional din Romania este la pamant, de data asta te face sa-ti pierzi orice urma de incredere. Cum sa mai speri ca administratia e in stare sa gestioneze treburile tarii cand nici macar nu stie sa-si numere cetatenii? E drept ca asta anuleaza o parte din discursul de cruciat al lui Sorin Oprescu. Nu ticalosia complotistilor cu butoane era sa-l lase pe tusa electorala, ci sistemul guvernat de prostie, superficialitate si incompetenta.

Cotidianul