Demența poate începe și la 40 de ani. Primele semne nu sunt întotdeauna problemele de memorie

Boala Alzheimer care debutează la 50 sau 60 de ani nu începe întotdeauna cu probleme de memorie. Unele persoane observă mai întâi că nu mai pot interpreta corect ceea ce văd, își găsesc tot mai greu cuvintele sau nu mai reușesc să ducă la bun sfârșit sarcini obișnuite.

Demența este asociată, de obicei, cu bătrânețea și cu pierderile progresive de memorie. Boala poate avea însă și un debut precoce, definit prin apariția simptomelor înainte de 65 de ani. La persoanele mai tinere, primele manifestări sunt însă adesea atipice și pot fi greu de recunoscut drept semne ale bolii Alzheimer.

În unele cazuri, memoria se menține relativ bună la început, în timp ce capacitatea de a interpreta informația vizuală, limbajul, planificarea sau comportamentul se deteriorează. O analiză dedicată formelor atipice de demență Alzheimer a scos la iveală că manifestările non-amnezice sunt mult mai frecvente la persoanele tinere decât la pacienții care dezvoltă boala la vârste înaintate.

De aceea, unii pacienți ajung mai întâi la oftalmolog, psihiatru sau psiholog, iar cauza neurologică a simptomelor este luată în calcul abia mai târziu.

Aproape patru milioane de oameni trăiesc cu demență cu debut precoce

Demențele înainte de 65 de ani sunt rare în raport cu formele întâlnite la vârstnici, dar numărul persoanelor afectate în întreaga lume este considerabil.

O metaanaliză publicată în JAMA Neurology, care a inclus 74 de studii și peste 2,76 milioane de participanți, a estimat că, la nivel mondial, aproximativ 3,9 milioane de oameni cu vârste între 30 și 64 de ani au demență cu debut precoce. Boala Alzheimer este principala formă întâlnită, cu o prevalență estimată la 41,1 cazuri la 100.000 de persoane, urmată de demența vasculară, cu 14,9 cazuri la 100.000, și demența frontotemporală, cu 2,3 cazuri la 100.000 de persoane.

Vârsta influențează însă probabilitatea apariției bolii chiar și înainte de pragul de 65 de ani. În cazul tuturor tipurilor de demență cu debut precoce, prevalența crește de la aproximativ 1,1 cazuri la 100.000 de persoane între 30 și 34 de ani până la 77,4 cazuri între 60 și 64 de ani.

Anual apar aproximativ 370.000 de cazuri noi de demență cu debut precoce, potrivit unei alte metaanalize, bazată pe 61 de studii populaționale.

În România, cele mai noi estimări ale Alzheimer Europe indică însă peste 10.000 de persoane cu diferite forme de demență între 30 și 59 de ani, la nivelul anului 2025.

Primele semne pot fi problemele de vedere

Una dintre particularitățile bolii Alzheimer la tineri este probabilitatea mai mare a unei manifestări atipice. În forma clasică, primele modificări care devin vizibile sunt cele legate de memoria episodică în care persoana uită conversații recente, repetă aceleași întrebări sau nu își mai amintește evenimente petrecute cu puțin timp înainte.

Alteori, primele dificultăți țin de vedere și de orientarea în spațiu. Acest tip de debut apare în atrofia corticală posterioară, un sindrom asociat frecvent cu boala Alzheimer, în care sunt afectate cu precădere regiunile occipitale și parietale ale creierului. Persoana poate începe să se lovească de obiecte, să aprecieze greșit distanțele, să aibă dificultăți la coborârea scărilor, să nu găsească un obiect aflat chiar în fața sa sau să nu mai poată urmări corect un rând atunci când citește.

La consultul oftalmologic, ochii pot fi perfect sănătoși. Problemele apar pentru că informația vizuală nu mai este procesată corect de creier, iar cauza reală poate fi identificată abia după mai multe investigații.

Pacienții nu își mai găsesc cuvintele

O altă variantă a bolii afectează predominant rețelele cerebrale implicate în limbaj și poate lua forma afaziei primare progresive logopenice. Persoana știe ce vrea să spună, dar nu găsește cuvintele potrivite. Apar pauze tot mai lungi în conversație, dificultăți de denumire și probleme la repetarea unor propoziții.

Alte forme modifică mai ales funcțiile executive sau comportamentul. O persoană care înainte își organiza fără probleme munca și viața de zi cu zi poate deveni incapabilă să planifice mai mulți pași succesivi, să ia decizii sau să gestioneze sarcini complexe.

Pot apărea și apatie, impulsivitate ori modificări de personalitate, care pot fi confundate cu depresia, epuizarea profesională sau alte tulburări psihiatrice.

De la primul simptom până la diagnostic pot trece mai mult de cinci ani

Vârsta pacientului este unul dintre motivele pentru care diagnosticul întârzie, de multe ori. La 50 și ceva de ani, dificultățile de concentrare, greșelile apărute la serviciu sau oboseala persistentă sunt puse mai ușor pe seama stresului, depresiei, anxietății ori suprasolicitării decât a unei demențe.

Un studiu populațional realizat în Norvegia pe persoane cu Alzheimer cu debut precoce a estimat la 5,5 ani intervalul mediu dintre apariția primelor simptome și diagnostic. Până la primul contact cu sistemul medical treceau, în medie, 3,4 ani, iar investigațiile necesare pentru stabilirea cauzei prelungeau și mai mult acest interval.

Întârzierea este mai probabilă atunci când boala nu începe cu tulburări de memorie. Simptomele de limbaj, vedere, orientare sau comportament pot conduce inițial spre alte afecțiuni și pot amâna consultul neurologic specializat.

Diagnosticarea presupune evaluarea simptomelor și a evoluției lor, examen neurologic și teste neuropsihologice. La pacienții mai tineri, acestea trebuie să urmărească, în afară de memorie, limbajul, capacitatea de planificare, orientarea spațială și procesarea vizuală. Rezonanța magnetică poate evidenția zonele cerebrale afectate și ajută la excluderea altor cauze ale simptomelor.

Confirmarea bolii se poate face prin identificarea beta-amiloidului și a proteinelor tau, prin analiza lichidului cefalorahidian sau prin PET. În ultimii ani au devenit disponibile și analize de sânge pentru anumiți biomarkeri, în special p-tau217.

Evaluarea cuprinde și excluderea unor cauze tratabile ale tulburărilor cognitive, precum deficitul de vitamina B12, afecțiunile tiroidiene, unele tulburări metabolice, efectele anumitor medicamente sau depresia severă.

De ce apare demența la tineri și ce rol au genele

Din punct de vedere biologic, forma precoce de boală Alzheimer și cea apărută la vârste înaintate au aceleași cauze. În creier se depune beta-amiloid, care formează plăci între celulele nervoase, și forme anormale ale proteinei tau, care se acumulează în interiorul neuronilor. Pe măsură ce boala avansează, funcționarea rețelelor neuronale este perturbată, iar celulele nervoase se pierd progresiv.

Diferențele dintre formele clinice țin și de zonele cerebrale în care afectarea devine dominantă la început. În variantele vizuale sunt implicate mai mult regiunile posterioare, în cele de limbaj predomină afectarea temporo-parietală stângă, iar formele executive și comportamentale implică alte rețele corticale.

Faptul că Alzheimerul apare înainte de 65 de ani nu înseamnă automat că are o cauză ereditară. Majoritatea formelor cu debut precoce nu sunt determinate de o mutație genetică transmisă direct în familie.

Există totuși cazuri rare asociate cu modificări ale genelor APP, PSEN1 și PSEN2. Acestea se transmit autosomal dominant, adică fiecare copil al unui purtător are o probabilitate de 50% să moștenească modificarea genetică. Pentru multe dintre aceste mutații, riscul de a dezvolta Alzheimer este destul de mare, deși vârsta la care apar simptomele poate varia.

Testarea genetică poate fi recomandată, împreună cu consiliere genetică, mai ales atunci când simptomele apar la vârste foarte tinere sau există mai multe cazuri de Alzheimer ori alte demențe cu debut precoce în aceeași familie.

Factori de risc pentru demența la tineri

Un studiu publicat în JAMA Neurology, care a inclus 356.000 de participanți din UK Biobank, a identificat 15 factori de risc pentru demența cu debut precoce, printre care:

• nivelul mai redus de educație și statutul socioeconomic scăzut,
• două copii ale alelei APOE4,
• tulburarea de consum de alcool,
• izolarea socială,
• deficitul sever de vitamina D,
• valorile crescute ale proteinei C reactive,
• forța musculară redusă,
• pierderea auzului,
• hipotensiunea ortostatică,
• accidentul vascular cerebral,
• diabetul,
• bolile cardiace,
• depresia.

Raportul Comisiei Lancet din 2024 a stabilit, de asemenea, 14 factori potențial modificabili implicați în apariția demenței de-a lungul vieții. Autorii au estimat că aproximativ 45% dintre cazuri ar putea fi prevenite sau întârziate prin reducerea expunerii la aceștia. Estimarea privește însă demențele în ansamblu și nu poate fi aplicată direct Alzheimerului cu debut precoce.

Ce tratamente sunt disponibile în prezent

Pentru controlul simptomelor se folosesc donepezilul, rivastigmina și galantamina, iar memantina este indicată mai ales în stadiile moderate și severe.

Mai recent, au fost introduși anticorpii monoclonali anti-amiloid, care urmăresc reducerea depozitelor de beta-amiloid din creier. În Uniunea Europeană sunt autorizați lecanemab (Leqembi), din aprilie 2025, și donanemab (Kisunla), din septembrie 2025.

Ambele sunt destinate persoanelor aflate într-un stadiu timpuriu al bolii, cu deficit cognitiv ușor sau demență ușoară și cu prezența amiloidului confirmată. În UE, tratamentul este indicat numai celor care nu au APOE4 sau au o singură copie a acestei variante genetice. Persoanele cu două copii au fost excluse din indicație din cauza riscului mai mare de modificări cerebrale care pot include edem sau mici hemoragii.

Din acest motiv, administrarea acestor medicamente presupune testarea prealabilă și monitorizare prin rezonanță magnetică pe parcursul tratamentului.

Cât încetinesc boala noile medicamente

Lecanemab și donanemab nu opresc boala Alzheimer și nu recuperează funcțiile cognitive deja pierdute. Beneficiul observat în studii a constat într-o încetinire a deteriorării.

În studiul de fază III Clarity AD, care a inclus 1.795 de participanți, scorul CDR-SB a crescut după 18 luni cu 1,21 puncte în grupul tratat cu lecanemab și cu 1,66 puncte în grupul placebo. Diferența de 0,45 puncte a indicat un declin cognitiv și funcțional mai lent la cei care au primit tratamentul.

Pentru donanemab, studiul TRAILBLAZER-ALZ 2 a arătat o încetinire a progresiei cu aproximativ 35% la pacienții cu niveluri reduse sau moderate de tau și cu aproximativ 22% în grupul total analizat.

Aceste procente nu înseamnă că pacienții și-au recuperat 22% sau 35% din funcțiile cognitive. Boala a continuat să progreseze, dar într-un ritm mai lent decât în grupurile placebo.

Beneficiul trebuie pus în balanță cu riscul de edem sau mici hemoragii cerebrale, cu necesitatea monitorizării prin RMN și cu costurile tratamentului. În plus, autorizația la nivel european nu garantează accesul în toate statele membre, deoarece prețul și rambursarea sunt stabilite separat în fiecare țară.

Donanemab are autorizație de punere pe piață și figurează în Nomenclatorul ANMDMR, deci poate circula legal în România, însă se administrează doar printr-un program de acces controlat, în centre care îndeplinesc simultan șase criterii tehnice. Lecanemab, deși autorizat la nivel european, nu figurează în Nomenclator. Niciunul dintre cele două nu este inclus în lista medicamentelor compensate.