„Descurajații”. Românii care renunță să-și mai caute un job și care ar popula un întreg oraș de dimensiuni medii

Populația României este în scădere și asta se vede și pe piața muncii. Forța de muncă – adică oamenii în stare să muncească, chiar dacă o fac sau nu – se micșorează și pentru că există acei lucrătorii „descurajați”, care renunță la căutarea unui job deoarece nu mai speră să-l obțină. Sunt circa 150.000 de descurajați în România, potrivit Statisticii. Cât un oraș ca Arad, Pitești sau Brăila.

Motivele pentru care oamenii abandonează piața muncii sunt multe. Unii (foarte puțini) înțeleg provocările aduse de noile tehnologii și se întorc la școală ca să se specializeze. Alții au probleme de sănătate sau au alte priorități familiale care îi împiedică să își caute de lucru. Dar unii nu mai caută pentru că pur și simplu sunt descurajați.

Potrivit definiției Statisticii, persoanele descurajate sunt persoane inactive disponibile să lucreze în următoarele două săptămâni și care au declarat că nu caută un loc de muncă deoarece cred că nu există locuri de muncă adecvate.

„Descurajarea” nu este doar o stare de spirit. Este un termen oficial pe care INS îl folosește pentru a-i descrie pe românii care ar popula un întreg oraș de dimensiuni medii dacă ar locui toți într-un loc.

Așadar, în timp ce rata șomajului anunțată de INS scade, trebuie ținut cont că există mulți români care au renunțat să mai trimită CV-uri și au încetat practic să își mai caute de lucru.

„Descurajații” și formele lor de supraviețuire

Margareta Plopeanu are un master în design grafic și deține o mică firmă de creație care lucra pentru filiala din țară a unui client străin. De doi ani, clientul a fost înghițit de o multinațională mai mare, iar noii proprietari aveau propriile echipe cu care lucrau. Așa încât contractele Margaretei nu au mai fost prelungite. La cei 50 de ani, ea este pe punctul de a renunța la cei câțiva angajați întrucât comenzile care îi mai vin le poate face de una singură.

Firma ei a aplicat la zeci de firme mai mari pentru colaborare, fără a primi un răspuns măcar. Nu își permite nici să se pensioneze , dar nici nu își face mari speranțe că afacerea ei își va reveni. Așa că se gândește să se angajeze ori ca șoferiță la vreo firmă de ride-sharing fie ca vânzătoare.

„Am început să mă îndoiesc de propriile mele abilități. Pur și simplu am ajuns la concluzia că întreaga mea carieră s-a terminat. Companiile din zona mea de expertiză caută ori angajați pe bani puțini ori se descurcă cu AI sau cu alte aplicații. Nu par să aibă nevoie de oameni în carne și oase”, spune ea.

Lucrătorii descurajați precum Margareta nu sunt singurii care dispar de pe piața muncii, dar există puține informații publice despre numărul lor și despre cine sunt de fapt acești oameni sau cum reușesc să se descurce.

Unii au reușit să pună bani deoparte și trăiesc din economii, alții își cumpără vechime în muncă și trag de ei câțiva ani până reușesc să se pensioneze.

Datele precare de care dispunem nu ne spun câți români adaugă la asigurarea de viață și clauza privind asigurarea privind pierderea locului de muncă, din păcate.

Revenirea în școală pentru dobândirea de noi aptitudini este un alt factor la care puțini oameni de 50+ se gândesc.

Mariana L. a optat pentru recalificare după ce, în ciuda unui doctorat luat „pe bune”, a rămas șomeră. La emailurile pe care le trimitea primea răspunsuri standard. „Feedbackul era bun cu privire la abilitățile mele de interviu. Știam să fac ceea ce mi se cere, Făceam toate lucrurile pe care trebuia să le faci, dar ceva nu funcționa.” Sunteți supracalificată pentru munca în compania noastră, din păcate!”

Așa că a urmat un curs de programare , iar la cei 44 de ani a intrat ca internă la o firmă. „Era cam ciudat- șefii mei aveau 22-23 de ani, erau mai mici decât copiii mei…era un sentiment oarecum ciudat să fiu stagiar la 44 de ani”, spune ea.

INS: În totalul şomerilor, absolvenţii învăţământului universitar deţineau o pondere de 6,9%, iar dintre aceştia, bărbaţii reprezentau 58,5%.

Din repartizarea după nivelul de instruire absolvit se observă că ponderile cele mai mari în totalul şomerilor le deţineau şomerii cu pregătire liceală (42,3%), 26,3 erau absolvenţi ai învăţământului gimnazial, iar 15,5% şomerii absolvenţi ai şcolilor profesionale, complementare sau de ucenici. În totalul şomerilor, absolvenţii învăţământului universitar deţineau o pondere de 6,9%, iar dintre aceştia, bărbaţii reprezentau 58,5%, arată INS

Șomerii cu experienţă în muncă (cei care au lucrat înainte de a intra în şomaj) au reprezentat circa jumătate din totalul şomerilor. Dintre aceștia, 67,3% erau bărbaţi, 61,3% domiciliau în mediul rural, 39,7% aveau studii liceale, iar 4,8% erau tineri (15-24 ani).

Motivul principal pentru care peste o treime dintre şomerii care au încetat să lucreze în ultimii 8 ani a fost concediere sau închiderea afacerii din motive economice (37,7%). Ponderi importante au revenit şi persoanelor care au terminat o activitate temporară (30,1%); cei care au încetat să lucreze din cauza responsabilităţilor familiale şi de îngrijire au reprezentat doar 7,2% din total.

Din cei aproape 140.000 de şomeri care au încetat lucrul în ultimii 8 ani, 94,6% au lucrat în unităţi aparţinând sectorului privat

Din cei aproape 140.000 de şomeri care au încetat lucrul în ultimii 8 ani, 94,6% au lucrat în unităţi aparţinând sectorului privat, 79,4% au fost salariaţi la ultimul loc de muncă, 33,7% au lucrat ca muncitori necalificaţi, iar 22,1% proveneau din ramurile industriei prelucrătoare.

Durata medie a şomajului a fost în anul 2022 de 14,7 luni. Cea mai scurtă durată medie a şomajului s-a înregistrat pentru tinerii şomeri (15-24 ani) din mediul urban (9,7 luni), iar cea mai lungă (21,4 luni) pentru şomerii de 45 de ani și peste din mediul urban.

Şomerii care s-au aflat în şomaj de lungă durată (12 luni şi peste) au reprezentat 38,5% din totalul şomerilor. Dintre şomerii pe termen lung (aflaţi în şomaj de 12 luni şi peste) 61,9% erau bărbaţi. Pe medii de rezidenţă 61,1% locuiau în mediul rural.

Şomajul pe termen lung s-a manifestat pregnant în rândul celor care au absolvit nivelul profesional, complementar sau de ucenici (43,7%), al celor cu şcoală primară (42,3%), dar şi în cazul celor cu nivel superior de educaţie (41,4%).

În anul 2022, se aflau în şomaj de 12 luni şi peste 45,5% dintre şomerii în vârstă de 45 ani și peste, 38,7% dintre persoanele din grupa de vârstă 35-44 ani, 37,8% dintre persoanele din grupa de vârstă 25-34 ani, şi 31,0% dintre persoanele în vârstă de 15-24 ani.rândul tineretului (ponderea şomerilor de 15-24 ani cu durata şomajului de 6 luni şi peste în numărul total al şomerilor din aceeaşi grupă de vârstă) a fost de 55,2%. Valori mai ridicate ale acestui indicator s-au înregistrat la bărbaţi (58,3%) şi la persoanele din mediul rural (55,3%).

Rata şomajului de lungă durată (ponderea şomerilor aflaţi în şomaj de 12 luni şi peste în populaţia activă) a fost de 2,2%. Pe sexe, acest indicator a înregistrat următoarele valori: 2,3% pentru bărbaţi şi 2,0% pentru femei, iar pe medii de rezidenţă, 3,1% în rural faţă de 1,5% în urban.

Raportul de dependenţă economică (numărul persoanelor inactive şi în şomaj ce revin la 1000 persoane ocupate) a atins valoarea cea mai ridicată (1672,4‰) în regiunea Sud-Est şi valoarea cea mai scăzută (982,3‰) în regiunea București-Ilfov.