Detectoare Nokia "made in Germany"

Daca o tin tot asa, germanii pot ajunge sa instaleze la intrarea in institutii publice detectoare de Nokia, asamblate doar de maini nemtesti, „flexibile, harnice si cinstite”, si produse cu piese fabricate numai pe teritoriul Germaniei de Vest. Vor fi depistati functionarii ce se strecoara cu vreun Nokia ascuns in buzunar; ministrul federal al Agriculturii a promis doar ca va interzice aparatele Nokia in institutie. Lupta impotriva traficantilor care ar vrea sa introduca in Germania aparatura finlandeza s-ar putea duce pe frontiera si cu caini special dresati de activistii sindicatului IG Metall, care a prevenit Nokia ca razboiul va fi „dur ca un ciomag”.

Scenariul pare absurd, dar realitatea este ca, in Germania, politicieni iuti la manie si atenti la sondaje si sindicalisti care vor sa-si recapete influenta pierduta au reusit sa egaleze prin radicalism si promptitudine retelele antiglobalizare, altfel renumite pentru reactie rapida si boicot. si nu vorbim de exponenti ai stangii radicale, ci chiar de membri de frunte ai cabinetului federal si ai landului Renania de Nord-Westfalia.

Este legitim ca politicienii germani si sindicatele sa reactioneze dur la pierderea a 2.300 de locuri de munca dupa decizia companiei Nokia de a se muta de la Bochum la Jucu, in judetul Cluj. Dar sunt cu totul deplasate acele reactii care au pus la indoiala atat competentele si cinstea muncitorilor romani (e vorba de declaratiile incitatoare ale premierului landului Renania de Nord-Westfalia, relevate de NewsIn), cat si virtutile economiei de piata (ministrul federal al Finantelor acuza „capitalismul nomad” al Nokia). Aceasta controversa ar trebui sa ne faca sa distingem mai bine acele valori care stau cu adevarat la baza Uniunii Europene si trebuie sustinute, dar si sa proiectam interesul national in cadrul acestor valori.

Caci Uniunea Europeana nu s-a cladit resentimente antiamericane, ori pe interzicerea organismelor modificate genetic. Nici macar pe moneda unica. Inainte de toate, UE a fost si ramane „Piata Comuna”. Cu atentia distrasa de anchetarea zborurilor CIA sau de interzicerea mercurului din termometre, am uitat care e chintesenta Uniunii Europene: libera circulatie a persoanelor, marfurilor, serviciilor si capitalului in interiorul frontierelor UE. E chiar „capitalismul nomad” denuntat de la Berlin de ministrul social-democrat Peer Steinbrueck; acelasi „capitalism nomad” care i-a adus pe finlandezii de la Nokia in Romania si care a inlesnit in urma cu doua decenii descinderea finlandezilor la Bochum, in Germania. In ultimii 15 ani inaintea aderarii Romaniei, „capitalismul nomad” a fost vinovat de crearea a peste 2,5 milioane de noi locuri de munca in cadrul UE si de profituri de 800 de miliarde de euro.

Vechile state membre au beneficiat, asadar, din plin de virtutile „capitalismului nomad”. Il condamna astazi, dupa ce l-au predicat Estului Europei in timpul negocierilor de aderare. De aceea, Romania (alaturi de celelalte noi state membre, Marea Britanie si Olanda) trebuie sa se opuna incercarilor de ingradire a competitiei economice si ofensivei pentru „armonizarea fiscala” in UE. Aparand „competitia libera si neingradita” (clauza scoasa din Tratatul UE de catre Franta in 2007), vom fi cu adevarat „buni europeni”, caci aceasta clauza sta la temelia constructiei europene inca din 1957. Pe de alta parte, invatand din experienta mai vechilor state membre, Romania trebuie sa ramana competitiva la nivelul fiscalitatii, sa diminueze coruptia si sa devina competitiva si la nivelul infrastructurii. Doar astfel va putea beneficia pe viitor de avantajele „capitalismului nomad”.

Romania libera