Dezbatere pe Forum: Reducerea costurilor la companiile aviatice afecteaza siguranta zborului?

Dupa prabusirea aeronavei Spanair la Madrid, care a dus la moartea a peste 150 de pasageri, pe forumul HotNews a pornit o discutie despre cat de sigura este calatoria cu avionul. Forumistul Tsunami povesteste o intamplare legata de o aterizare ratata si apoi analizeaza efectele reducerilor de costuri asupra calitatii reviziilor aeronavelor. Va prezentam o parte din mesajul scris de Tsunami pe forumul HotNews.

„Chiar in concediul asta, zburam de la Vancouver la Puerto Vallarta. La destinatie, ceata si ploaie. Never mind! Stiu ca se poate ateriza pe vizibilitate 0 cu ajutorul instrumentelor de bord in conectie cu cele ale aeroportului, mai ales ca stiu cum functioneaza.

Guess what? Avionul a pus roata jos pe la mijlocul pistei, cred. De regula stau la geam si-mi place sa ma uit la manevre. N-am vazut marcajele de inceput de pista. Oops, au inceput sa ma treaca fiorii. Apoi am simtit motorul in plin. Mi-a fost frica cu adevarat de o coliziune, neconcordanta cu turnul, neatentie a pilotului, lacuna de limba engleza. In fine, s-a ridicat fara incidente (sunt inca aici la keyboard). Pilotul ne anunta ca a ratat aterizarea din cauza conditiilor meteo si ca mai are are combustibil pentru inca 2 (ce sa zic ne-a linistit, cel de langa noi a inceput sa se roage).

Apoi pilotul ne zice ca „incearca” o aterizare pe alta pista!!!! LLLLOL Unde dracu alta pista in oraselul ala mic? Aeroportul are numai una. Si-l „simt” ca face 180 deapsupra oceanului. La un moment dat vad chiar oceanul. M-am linistit caci plafonul era un pic mai sus deaspupra apei. Dar linistea a durat doar cateva secunde: spuma de la valuri era in partea in care trebuie sa nu fie. Ooops.

Am estimat viteza vantului la vreo 15 noduri dupa marimea valurilor si spuma, si am inceput sa transpir. Gandul ca era un avion micut, ma mai linistea, dar faptul ca stiam ca pilotul era deja speriat, deci va ateriza cu o viteza mai mare sa aibe timp sa-l ridice iar, in cazul in care o da in bara, plus viteza vantului….

Va zic ca n-am asistat niciodata la o frana mai violenta (motoarele pe invers) in viata mea. Si am mers mult cu avionul.

Revenim la sperieturi si partea financiara. Presiunea e pe companiile mari nord-americane si europene. Pentru ca acolo sunt costurile cele mai mari. In principal din cauza sindicatelor. Presiunea e din ce in ce mai mare, dau oameni afara, right? Un numar inferior de oameni trebuie sa intretina acelasi nr de avioane. Timpii de intretinere banuiesc ca se aleg ca pentru roboti (cel putin asa faceam noi in Canada). Dar oameni-s oameni. Cateodata n-au chef, dar TREBUIE sa dea drumul avionului. Atunci bifeaza si fara sa fie foarte atent…

Sansele sa se intample ceva acolo, sunt mici, dar exista. Butelia de oxigen de la Qantas n-avea voie sa plesneasca, trebuie inlocuita/verificata fiecare component de pe avion trebuie verificat inainte. Mastile de oxigen n-aveau voie sa nu functioneze toate. Deci 2 probleme iesite la lumina dintr-o data, care dau alarma ca verificarea e facultativa. Si banuiesc ca-s multe de care nu stim. Adica CEO-ul cand afla de ceva, doar nu-i nebun sa spuna tare care-i treaba. E ca in cursele de formula 1. Moare masina, vine repede echipa si-o baga la garaj. Numai ei stiu ce s-a intamplat. Buba se sparge cand 2-3-4 failures de-astea sunt legate-ntre ele.

Asta e, mecanicul nu trebuie „sa considere”. Au proceduri si instructiuni precise care trebuie facute periodic. Pentru ca ele sa fie facute exista asa zisele chek-lists, care trebuie bifate. Daca bifezi si n-ai facut, esti responsabil. Daca n-ai bifat, fisele se scaneaza pe un aparat si apare o eroare care te anunta (sau anunta pe cel care da okay-ul aparatului sa decoleze). Listele-astea nu le proiecteaza compania de zbor sau aeroportul, ci constructorul. Construnctorul crede insa ca ele se completeaza responsabil. Pentru ca e prea „groasa” sa lase la discernamantul mecanicilor, inginerilor, au impus procedurile astea stricte. Deci, eu imi pun faith-ul in cel care bifeaza hartia, ca a si facut treaba.

CEO-ul are cifre si subalterni. Nu ma astept ca el sa mearga sa verifice daca mecanicul a facut treaba. Nici n-ar sti. Dar el stie ca mecanicii de ex. au incarcare 65%, adica 65% din timp se petrece munca efectiva. Restul, pregatirea aparaturii, numararea suruburilor din magazie, o tigara, mai o cafea.

Din 50 de mecanici la o echipa, el da afara 15. Mai raman 35, la care incarcarea creste de la 65% la 75% sa zicem. Adica, prietenul cu care lucra si cu care fuma a zburat. Cafeaua o bea mai mult rece si trebuie s-o plateasca acum (reduceri de cheltuieli), mai vine si cu o lozinca impotriva fumatului si le taie si timpul ala, ajunge acasa mai obosit si cu stresul ca salariul nu-i va creste cat a estimat si ca e posibil sa zboare si el. Deci devine si mai obosit, iar motivatia tinde spre zero, ce naiba viitor mai are el? Spera sa apuce pensia ca altfel pierde si beneficiile de pensie, iar prietenul de cafea si familie e fara slujba.

CEO-ul stie toate asta, dar impinge la limita totul, si el e presat de costuri. Sistemul o sa crash-uiasca. CEO-ul nu-i vinovat. Vinovat este un mecanic.”

Lucrezi in domeniul aeronautic (constructie, intretinere, reglementare, pilotaj)? Participa la aceasta discutie si scrie-ne modul in care vezi tu problema sigurantei aviatice.

Mesajul integral al lui Tsunami il puteti gasi pe Forumul HotNews