Dosarul penal al procurorului Vladoianu, topit la DNA

Pe 31 mai 2005, craioveanul Ion Dragusin – zis „Sile Zapp“ – a fost arestat preventiv de procurorii bucuresteni ai Directiei Nationale Anticoruptie, iar pe 7 iulie a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta. Mai departe, Sile a fost judecat, iar acum face sapte ani de parnaie la Penitenciarul de Maxima Siguranta Craiova.

O poveste ca oricare alta, des intalnita in campul infractional al Romaniei contemporane. Un pic de valva mediatica la vremea respectiva si culegerea de lauri pentru inca un caz de coruptie de catre anchetatorii DNA-ului. Dupa care, peste caz s-a asternut tacerea. Prea repede. Graba justificata, de altfel, daca ne gandim ca in dosarul de coruptie a mai fost implicat si numele unui procuror.

Lucru devenit obisnuinta in Parchetul de pe langa Tribunalul Dolj, unde procurorii se afiseaza si se asociaza cu infractorii. Inceputul. Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Dolj, pe 8 iulie 2003, inculpatul Ghitaa Radulean, amic cu Dragusin, a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv, pentru savarsirea infractiunii de trafic de persoane.

Procurorul care il anchetase pe Radulean era nimeni altul decat Marius Vladoianu, ancorat intr-o stransa prietenie (de care nu s-a dezis nici macar in fata procurorilor de la DNA) de Sile Zapp – Dragusin.

In timpul procesului, judecatorul Doru Filimon (pe atunci presedintele Sectiei Penale a Tribunalului Dolj, acum judecator la Curtea de Apel Craiova) – in atentia caruia se afla dosarul 5512/P/2003 al lui Radulean – a constatat „inca de prin octombrie 2003, ca probele din dosar conduc catre o alta situatie de fapt fata de cea prezentata in rechizitoriul intocmit de procurori“.

Judecatorul – asa cum sunt aratate faptele in rechizitoriul intocmit lui Sile – Zapp de procurorul DNA Florin Tarnacop – i-a prezentat aceasta opinie si procurorului de sedinta Marius Vladoianu (magistrat in cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Dolj), reprezentantul acuzarii in dosarul amintit, incepand cu 15 septembrie 2003.

Pe 8 decembrie 2003, judecatorul a considerat procesul incheiat, insa, pe 15 decembrie, „dandu-si seama ca mai trebuie lamurite anumite aspecte, a repus cauza pe rol, iar pe 12 ianuarie 2004 a pronuntat sentinta penala nr. 24, dispunand condamnarea inculpatului Ghita Radulean la cinci ani de inchisoare”.

Impotriva acestei hotarari au declarat apel atat Parchetul de pe langa Tribunalul Dolj, pe motiv ca instanta de fond omisese deducerea din pedeapsa a perioadei de retinere, cat si inculpatul Ghita Radulean, care sustinea in continuare ca nu existau probe care sa-i ateste vinovatia. Ca inculpatul facuse recurs in favoarea lui, nu este spectaculos, pana la urma, legea ii permitea acest lucru.

Dar unde s-a mai pomenit ca insusi procurorul care a instrumentat dosarul acestuia sa faca pe avocatul infractorului? Oricum, prima incalcare a legii de catre Vladoianu o constituie faptul ca nu avea voie sa fie si procuror de caz, si procuror de sedinta. Prin decizia penala nr.

256/24 mai 2004, Curtea de Apel Craiova a admis ambele apeluri, dispunand schimbarea incadrarii juridice fata de inculpat din infractiunea de trafic de persoane in cea de proxenetism, reducandu-se totodata si pedeapsa de la cinci ani la trei ani de inchisoare si dispunandu-se deducerea din pedeapsa a perioadei de arestare preventiva.

Pe 26 noiembrie 2004, Radulean a fost eliberat conditionat, in baza unei hotarari a Judecatoriei Craiova. Aceasta este povestea procesului lui Ghita Radulean. Implicarea lui Sile Dragusin si a procurorului Marius Vladoianu constituie o alta telenovela. Sa ne amintim si de ea.

In luna iunie 2003, Dragusin a luat legatura cu cei trei fii ai inculpatului, pentru a le propune o manevra de zile mari: mituirea judecatorilor pentru schimbarea incadrarii penale.

Si cum toata Fata Luncii cunostea stransa prietenie dintre Zapp si procurorul Vladoianu (culmea, tocmai cel care il cercetase si il arestase pe Radulean si, totodata, magistratul la care au ajuns, invariabil, si toate dosarele penale ale lui Dragusin, solutionate cu NUP-uri, evident), nu a fost greu de dedus cine ar fi fost intermediarul mitei: adica, Vladoianu.

Lucru sustinut pe toate caile de amicul sau Sile. Asa ca ultimul a primit de la familia lui Radulean suma de 20.000 de euro. Bani care i-au fost dati de Zapp lui Marius pentru ca acesta sa-l unga pe judecatorul Filimon. Informat cu privire la incercarea de a influenta justitia, avocatul craiovean Ionel Gruia, care il apara pe inculpatul Radulean, s-a opus platirii acestor bani.

Si, daca a aflat avocatul, a aflat toata lumea. Inclusiv Filimon, care a negat atunci cand a fost audiat ca ar fi primit vreun ban de la cineva. Telefonul fara fir a functionat, si de mituirea lui Vladoianu au aflat si procurorii Directiei Nationale Anticoruptie.

Au urmat, pe de o parte, o judecata tiganeasca in care Dragusin a fost somat sa spuna la cine au ajuns cei 20.000 de euro, iar pe de alta parte, o ancheta in care toti procurorii Parchetului de pe langa Tribunalul Dolj au fost chemati, unul cate unul la Bucuresti, sa dea cu subsemnatul.

Dupa ce au obtinut autorizarea magistratilor de la Tribunalul Dolj, procurorii anticoruptie au procedat la interceptarea celor doua telefoane mobile ale lui Dragusin, precum si la inregistrarea de la distanta a discutiilor purtate de „Sile“ cu diferite persoane. Printre care si cu prietenul sau procuror.

Din inregistrari – spun averizorii DNA Bucuresti – a reiesit clar faptul ca Marius Vladoianu a primit cei 20.000 de euro, suma pe care insa nu i-a mai dat-o judecatorului, intrucat “n-a mai fost nevoie”. Banii au ramas, asadar, in propriu-i buzunar. DNA a dispus disjungerea cauzei si continuarea cercetarilor in aceasta privinta.

De fapt, tocmai presupusa „ungere“ a unui magistrat pentru a-l scoate basma curata pe un proxenet este chiar motivul pentru care acest dosar a intrat in atentia procurorilor anticoruptie. Asta, s-a intamplat in anul 2005. Dosarul penal intocmit lui Vladoianu de colegii sai din Directia Anticoruptie a ramas atunci „in cercetare”.

Sile Dragusin a fost arestat si ulterior condamnat la sapte ani de puscarie. Nu pentru dare de mita. Ci pentru „trafic de influenta”. De parca un gainar, marunt contrabandist de telemobile, ar fi persoana cu functie publica. Ce trafic de influenta putea sa faca Zapp? Procurorul Vladoianu putea sa faca, ca el este functionar public. Doar mai facuse in cateva dintre dosarele lui Sile Zapp, prietenul sau.

Dragusin a declarat la DNA, ca martor in dosarul intocmit lui Vladoianu, ca „suma de 20.000 de euro a fost data in totalitate procurorului“, cu precizarea „ca nu-i poate cere banii inapoi pentru ca nu vrea sa strice relatia cu acesta“, mai ales ca Marius l-a ajutat „sa faca afaceri din care a castigat peste 20.000 de euro“.

De atunci nu s-a mai intamplat nimic nou in acest dosar. Anul 2007 l-a gasit pe procurorul Marius Vladoianu tot in functie. Liber si surazator. In continuare, el este prietenul de suflet si de afaceri ai infractorilor mici si mari. Cu care, conform declaratiei lui Zapp, face si bani.

Curiosi sa aflam cum s-a terminat povestea porcurorului – cel cu punguta cu 20.000 de parai – am luat drumul Parchetelor. Local, judetean, regional si central. Ce am aflat despre situatia actuala a lui Vladoianu constituie o alta poveste. A dosarului pierdut de niste procurori incapabili.

Ori, poate, turmentati? Pe cine puteam sa intrebam, mai intai, daca nu pe colegii invinuitului? Discutie: „Buna ziua! Doamna procuror Crenguta Lionte, stiti cumva ce s-a intamplat cu dosarul penal intocmit de DNA colegului dvs., Marius Vladoianu?” „Buna ziua! In primul rand, de ce ma sunati pe acest numar de telefon si nu ma sunati pe celalalt?“ Dau sa spun ca nu-l

stiu pe “celalalt” deoarece acesta – si singurul, de altfel – era postat pe site-ul Ministerului Public, sectiunea „purtatori de cuvant Parchete“. Nu apuc, pentru ca d-na procuror imi dicteaza celalalt mobil. „Pe asta sa ma sunati, cel pe care vorbesc acum este al meu personal!“ Ups! Ce greseli mai face si Ministerul asta.

O sun pe celalat numar si reiau intrebarea. Despre Vladoianu. „Nu noi ne ocupam de Vladoianu, ci Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova. Sunati-i pe ei!“ Ii sunam „pe ei“. Mai precis, pe procurorul Aurel Bajenaru, purtatorul de cuvant al P.C.A.C. Doamne, daca e numarul personal al domnului procuror? Nu e! E cel de serviciu. Si domnul procuror e de serviciu.

„Va ajut cu orice fel de informatie“… Mai putin cu cea privitoare la dosarul si cercetarea lui Vladoianu: „Nu stiu nimic, desi eram si eu curios. Nu noi cercetam procurorii. Adica ii cercetam, pe cei de la Parchetele Judecatoriei si Tribunalului, dar pentru alte fapte decat cele de coruptie. Ori Vladoianu a fost acuzat de coruptie.

Deci, intrebati-i pe Dinculescu ori Scarlat, de la DNA Craiova“. Ce-ar fi sa sunam, intai si intai, la Consiliul Superior al Magistraturii? Sa vedem ce spun domnii de la Inspectia Judiciara despre spagarul lor coleg de la Craiova? Nu spun nimic. Ba, spun ceva: ca „CSM nu poate lua masuri asupra magistratilor decat in decursul unui an.

Fapta s-a prescris!“ „Aoleu, pai si de ce ati lasat sa se prescrie? Un act de coruptie, luarea de mita, se prescriu? Dupa doi ani? Nu stiam!” Dialogul devine monolog pentru ca ni s-a inchis telefonul in nas. Ca de obicei…

D-na procuror Scarlat, sefa Serviciului Teritorial Craiova al DNA ne lamureste si ea cum poate: „Dosar penal trebuie sa fie, ca e vorba despre primirea de mita de catre procuror. Dar nu la noi e dosarul. E la Bucuresti. Ca ei l-au anchetat!“. Sa mai sunam o data la Bucuresti. La DNA. Sunam. Raspunde o voce suava care ne intreaba ce dorim.

Pai, detalii despre dosarul penal al procurorului inca in functie. „Asteptati!“. Asteptam. O jumatate de ora, timp in care auzim in telefon tot felul de melodii, care ne aduc aminte Fantana Muzicala din centru. Pana la urma, plictisiti, inchidem telefonul, cu senzatia ca, in Romania, unii angajati ai Ministerului Public dorm cu fundul pe dosare.

Dar de ce pe cele ale lui Marius Vladoianu? Pe Marius Vladoianu – procuror la Parchetul Tribunalului Judetean – nu-l gasim. De cand s-a bagat in programul pentru delicventii minori nu prea sta prin birou. Ce l-o fi apucat sa se ocupe de puradei? Ca astia nu au bani sa-l mituiasca? Asteptam, curiosi, un raspuns de undeva. S-a terminat sau nu cercetarea in cazul “Mita”?