"Dreptul la aparare" al martorului

In ultima perioada, expresii precum „practica neunitara” sau „legislatie ambigua” sunt tot mai des folosite in discutii pe tema „dreptului martorului” de a fi insotit de avocat, in special, in cadrul procedurilor de audiere ce se desfasoara in faza de urmarire penala. Aceasta deoarece, desi Legea fundamentala garanteaza dreptul la aparare al oricarei persoane, legea penala nu prevede in mod expres dreptul martorului de a fi asistat de avocat.

Legislatie ambigua! sau Legislatie ambigua?

Potrivit dispozitiilor generale reglementate de Codul de procedura penala, avocatul asista sau reprezinta partile ori subiectii procesuali in conditiile legii, iar in capitolul dedicat asistentei juridice si reprezentarii, se arata ca avocatul asista sau reprezinta, in procesul penal, partile ori subiectii procesuali principali, in conditiile legii.

Parti in procesul penal sunt inculpatul (personajul central al procesului penal), partea civila si partea responsabila civilmente, iar subiecti procesuali principali sunt suspectul si persoana vatamata. Martorul face parte din categoria „alti subiecti procesuali”, alaturi de expert, interpret, agentul procedural si organele speciale de constatare, pentru care legea penala nu prevede in mod expres dreptul de a fi asistati de avocat.

Asistarea martorului in faza urmaririi penale

Organul de urmarire penala este sesizat prin plangere sau denunt, prin actele incheiate de alte organe de constatare, sau se sesizeaza din oficiu.

Potrivit prevederilor legale, in situatia in care actul de sesizare indeplineste conditiile prevazute de lege, se dispune inceperea urmaririi penale cu privire la fapta savarsita, chiar daca autorul este cunoscut sau indicat. Aceasta prima etapa a urmaririi penale, exclusiv cu privire la fapta („in rem”), reprezinta debutul procesului penal.

Urmatoarea etapa a procesului penal, in faza urmaririi penale, se declanseaza atunci cand exista probe din care rezulta banuiala rezonabila ca o anumita persoana a savarsit fapta pentru care s-a inceput urmarirea penala, iar organul de urmarire penala dispune, prin ordonanta, ca urmarirea penala sa se efectueze in continuare fata de acea persoana, („in personam”), ce va dobandi calitatea de suspect. In ambele etape procesuale si in lipsa unor prevederi exprese, asistarea martorului de catre avocat este decisa de procurorul de caz.

Drepturile martorului expres reglementate

Drepturile martorului se rezuma, in mod generic, la a spune adevarul si la a spune tot ceea ce stie cu privire la faptele sau imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus, cu exceptia acelor imprejurari al caror secret ori confidentialitate poate fi opusa prin lege organelor judiciare.

Totodata, legea penala ofera martorului dreptul de a nu se auto-incrimina prin declaratia pe care o da in fata organelor judiciare.

Singurele categorii de persoane care pot refuza sa dea declaratii in calitate de martor, fara a risca sa se confrunte cu rigorile legii penale sunt ascendentii si descendentii in linie directa, fratii si surorile, precum si sotul sau persoanele care au avut calitatea de sot al suspectului sau inculpatului.

• Un articol semnat de Mircea TEIS, Avocat senior de drept penal in cadrul Tuca Zbarcea & Asociatii