Drum scurt: sanatoriul de langa cimitir
Intr-o evidenta seaca, sunt 105. Dintre ei, mai bine de 30 nu au o casa in care sa se intoarca in eventualitatea in care ar fi externati. De altii, rudele nu vor sa mai auda.
„Aproape 90% din cazurile de tuberculoza sunt asociate cu alcoolismul. Sunt multi oameni aici care reprezinta cazuri sociale. Incercam sa ii ajutam cum putem”, marturiseste medicul primar Rodica Cretiu, de garda in ziua in care CLUJEANUL a vizitat sanatoriul.
Obligati sa-si poarte crucea in tacere, multi pacienti si-au regasit respectul fata de propria persoana, increderea in fortele proprii, iubirea fata de Dumnezeu si de semeni.
„Nu puteti intelege”
Printre ei, Alexandru Crisan este un adevarat miracol. Desi a fost diagnosticat cu chimiorezistenta (boala nu raspunde la medicamentele de baza), starea sanatatii i s-a ameliorat treptat.
„Ideea bolii in sine este greu de suportat. E ca o puscarie interioara. Voi, care nu aveti, nu puteti intelege, fiindca n-aveti cum”, explica Alexandru Crisan.
Are 49 de ani si s-a imbolnavit in urma cu 15 ani. S-a stabilizat dupa 9 luni de tratament, dar a recidivat dupa 7 ani. „Am luat-o din cauza vietii dezorganizate pe care o aveam. Am baut mult. Acum, de 2 ani sunt abstinent total. Am avut momente foarte grele, cand am baut ca sa mor”, marturiseste el, cu jumatate de gura.
De aproape un an, dupa o lunga perioada de cadere, l-a gasit pe Dumnezeu si viata sa a intrat, in sfarsit, pe un fagas linistit: „Alt suport moral nu este aici. Prin rugaciuni si meditatie, mi-am gasit echilibrul interior”.
Sperante
Matei Maier este tintuit intr-un scaun cu rotile. Are 53 de ani, dar arata de 70. S-a imbolnavit in urma cu trei decenii si, dupa o perioada de stabilizare, si-a dus traiul mai mult prin sanatorii.
Prin 1996 a incercat sa treaca un parau, la el acasa, in comuna Borsa, dar gheata s-a rupt. Picioarele i-au degerat si au trebuit amputate: dreptul, de undeva mai sus de genunchi, iar stangul, de la glezna in jos. Isi doreste din tot sufletul sa se vindece si sa se intoarca acasa, insa doctorii nu ii dau prea multe sanse.
„N-avem unde merge”
Daca Matei Maier mai are la cine sa se intoarca, altii sunt renegati de rudele sanatoase. Poate si de ceea, in sanatoriu se formeaza cupluri.
Ana Vacar (foto, 51 de ani) e in sanatoriu de peste 10 ani. Aici l-a cunoscut pe prietenul ei, Alexandru Kovacs (53 de ani).
„Si eu eram singura, si el. Ne-am apropiat in curte, stand la o cafea. Din vorba in vorba, am ajuns sa ne intelegem tot mai bine. Trece timpul mai usor impreuna. Mai mult stam aici, fiindca afara n-avem unde merge. Am doi fii, dar unul locuieste la oacra-sa, iar al doilea, intr-un camin de nefamilisti, impreuna cu sotia si copilul. Nu ma pot duce, olnava, sa stau cu ei”, spune, amarata, femeia.
A depus o cerere de locuinta la Primaria Cluj, insa nu i-a dat nimeni nici un raspuns.
„Sa impartim si raul”
Situatia Georgetei Danciu si a lui Ioan Morar este oarecum similara. Nici ei nu au locuinta, si ei stau mai mult in sanatoriu, si ei au depus cereri la primarie, dar au trecut „neobservati”. Georgeta a luat tuberculoza de la Ioan si asa au ajuns amandoi la Savadisla.
„Am fost suparata cand am vazut ca m-am imbolnavit de la el. Dar asa se intampla, daca suntem unul pentru altul, trebuie sa impartim si raul, nu numai binele”, marturiseste femeia.
Iar sanatoriul de la Savadisla este un loc in care, poate mai mult decat in orice alta parte, chiar trebuie sa o faca.