Dumnezeule, ce a fost asta! – Festivalul lui Enescu ziua a-5-a

Am scapat din epoca glaciara pe care ne-a adus-o Orchestra Nationala a Rusiei si a venit din nou soarele. Sala Palatului Orchestra Romana de Tineret, dirijor Domingo Hindoyan, solist Sergio Tiempo: Beethoven – Concertul pentru pian si orchestra nr. 1 in do major op. 15, Beethoven – Simfonia a IX-a in re minor op. 125

Orchestra, mi-am închipuit, e creierul lui Beethoven. Toată armonia mi se părea fix despre asta: m-am gândit la sinapsele surdului Beethoven. Pianul îmi spune o poveste despre sunete care generează serotonina, bucuria trista ca ești om pe lume.

Orchestra, ușoară ca vântul și ca desertul care acoperă tot cu un strat nisipos și periculos de sunet. Un vulcan e Beethoven. Solistii din Corala lui Beethoven au fost un dezastru, in special soprana si tenorul, dar sa trecem peste, deoarece cateva greseli nu reusesc sa distruga atmosfera creata pe tot parcursul serii.

La partea a doua a simfoniei am simtit cum vine trenul si ma loveste din plin, asa de intensă a fost sectiunea coardelor. Toata anticiparea momentului ceresc, cliseic, al celebrei Ode a Bucuriei (“cel mai cunoscut pasaj din muzica clasica”) a fost spulberat in timpul temei principale de un telefon mobil care a sunat. De doua ori. Trecand si peste asta, dupa primul glorios sfarsit de fraza muzicala in care canta tot corul, cativa amarati s-au trezit sa aplaude, desi simfonia mai avea cel putin 10 minute pana la final…

Uite ca-mi bate inima tiptil, apoi poc-poc, tare. Beethoven e despre patetismul ființei umane, despre ororile și tribulațiile și zbaterile lui pe lume. Cred. Oameni lângă mine adormeau, șopteau.

Au aplaudat după „Oda bucuriei” sa li se audă un „bravo” in acustica destul de precară a Sălii Palatului. Si m-a pocnit revelatia. Pai astia care aplauda (sau striga “bravo!”) primii, instant, sunt cei care nu au fost primii la scoala. Astia nu au cultura necesara sa inteleaga ca daca nu stiu, nu trebuie sa se avante, ci sa stea cuminti si sa afle. Nu au prins nici vremurile Ecaterinei Andronescu, care desi a distrus sistemul de invatamant, macar a dat mentiuni si coronite la toata lumea, astfel incat toti copiii au fost aplaudati.

Pe ei nu i-a aplaudat nimeni, asa ca simt nevoia sa aplaude ei…la momentul total nepotrivit.

FOTO: Alex Damian, Festival Enescu