Educația timpurie, o facilitate cu "reacție întârziată"
Vestea că facilitatea fiscală pentru educația timpurie se amână, dată luni de Ministerul Finanțelor printr-un proiect de act normativ, a avut imediat ecouri negative în piață, surpriza fiind cu atât mai neplăcută cu cât angajatorii așteptau norme de aplicare și clarificări, nicidecum o prorogare a termenului.
Având în vedere că legea 239/2020 care prevede această facilitate este în vigoare de la începutul lunii noiembrie 2020, unii angajatori le-au promis deja angajaților că le vor acorda acest beneficiu sau chiar l-au plătit, fiind convinși că ministerul lucrează la normele metodologice. De altfel, ministerul nu a dat până acum de înțeles că ar intenționa să amâne prevederea, neexistând nicio discuție pe acest subiect în contextul realizării și adoptării bugetului pentru 2021.
Una dintre explicațiile ministerului pentru această decizie de amânare – care se află încă în consultare publică -, anunțată ulterior publicării proiectului de act normativ printr-un comunicat, este că impactul bugetar al măsurii de circa 4,5 miliarde lei nu a fost luat în calcul în bugetul din acest an. Totuși bugetul a fost elaborat în lunile decembrie – februarie, iar legea privind facilitatea era publicată în Monitorul Oficial din luna noiembrie. Pe de altă parte, ministerul arată că există o serie de inadvertențe și neclarități în formularea prevederii din legea 239/2020. Deși unele observații sunt corecte și ar trebui incluse în textul prevederii, rămâne întrebarea de ce aceste comentarii nu au fost făcute, dacă nu în parlament cu prilejul votului pentru această lege, cel puțin din noiembrie până acum.
În comunicatul publicat luni ministerul arată că ”noile reguli fiscale reglementate s-au dovedit insuficiente pentru a permite aplicarea lor” și enumeră motivele care au condus la aceste constatări, invocând inclusiv opinia unor contribuabili care au dorit să o aplice, dar au avut dificultăți din cauza neclarității.
Așa cum am spus deja, este indiscutabilă nevoia de a clarifica aceste prevederi și de a le îndrepta acolo unde sunt inadvertențe cu alte acte normative sau cu principiile fiscale. Însă, așteptarea tuturor celor interesați de aplicarea facilității era ca normele metodologice să aducă aceste explicații, lămuriri. Ce prevede legea 239/2020? Conform acesteia, se acordă următoarele facilități fiscale, începând cu data de 9 noiembrie 2020: credit fiscal la calculul profitului impozabil pentru cheltuielile privind funcționarea unităților de educație timpurie aflate în administrarea contribuabilului sau sumele achitate de contribuabil pentru plasarea copiilor angajaților în unități de educație timpurie, dar nu mai mult de 1.500 lei/lună pentru fiecare copil. Totodată, nu sunt considerate venituri impozabile din perspectiva impozitului pe venit sumele plătite de angajatori pentru educația timpurie a copiilor angajaților.
Concluzionând, soluția găsită de minister de a amâna aplicarea acestor prevederi până anul viitor este descurajantă pentru cei care apreciază că stimularea educației prin facilități de orice tip este nu doar ca atractivă din punct de vedere fiscal, ci necesară social. De exemplu, această facilitate a fost foarte bine primită de angajatori care, conform Barometrului de HR pe care noi l-am realizat la începutul acestui an, considerau că ar trebui extinsă la toate formele de educație. Chiar dacă, așa cum am menționat mai sus, unele dintre precizările și observațiile ministerului sunt pertinente și binevenite, decizia de a renunța, cel puțin temporar, la această facilitate dă un semnal de neîncredere mediului de afaceri.
Articol semnat de Daniel Anghel, Partener, Liderul serviciilor fiscale și juridice, PwC România.