Energia scumpa umfla preturile
Adolf Muresan, presedintele Federatiei Univers, ne-a de–clarat ca „energia ieftina, produsa de Hidroelectrica si de Nuclearelectrica, este pentru «preferati», in vreme ce energia scumpa, de la termocentrale, ajunge la IMM-uri si se regaseste in costul tuturor produselor pe care le luam de pe piata”.
Fost ministru al Industriilor intre 1998 si 2000, Radu Berceanu le da dreptate sindicalistilor si considera ca „pretul real al energiei electrice, mai mare cu 40% decat cel real, e unul de bun-simt”.
ANRE, explica Berceanu, va sustine ca pretul energiei este reglementat, dar lucrurile nu stau tocmai asa:
„Daca toata energia ieftina e cumparata de baietii destepti, prin contracte incheiate chiar si pe zece ani, la preturi nesimtit de mici, pe piata nu mai ramane decat energie scumpa si atunci ANRE trebuie sa ajunga la un echilibru intre cele doua preturi”.
Prin protestul lor, sindicalistii spera ca vor ajunge sa discute cu premierul Calin Popescu Tariceanu, caruia ii vor cere „sa respecte legislatia interna si cea europeana si sa apere consumatorii casnici si mica industrie”.
In 2005, in urma liberalizarii pietei energiei, precizeaza Muresan, „producatorii de energie trebuiau sa puna deoparte 30% din energia electrica produsa pentru consumatorii captivi, dar acest lucru nu s-a intamplat, intrucat toata energia ieftina e arvunita prin contracte destepte, chiar si pana in 2012”.
Analistul economic Ilie serbanescu socoteste ca „pretul mare al energiei electrice e ca urmare a unui complot urzit de ANRE si de Ministerul Economiei si Finantelor, dar si din cauza liberalizarii pietei fara sa existe conditii”.
De aceeasi parere este si Radu Berceanu: „Liberalizarea, asa cum cere UE, e un lucru bun, dar, daca e aplicata cu romani sau cu personaje care vor sa aiba parte de castiguri necinstite, se strica toata povestea”.
Un articol de Eliza Roibu