Este ‘Oumuamua o pânză solară extraterestă? Argumentele aduse de doi cercetători de la Harvard privind obiectul care a trecut prin sistemul nostru solar

​Pe 19 octombrie 2017, Telescopul de Supraveghere panoramică și Sistemul de Răspuns Rapid 1 (Pan-STARRS-1) din Hawaii au anunțat o premieră pentru omenire: detectarea unui asteroid interstelar: 1I/2017 U1, cunoscut și drept ‘Oumuamua, scriu cunoscutele publicații științificeUniverse Todayșiphys.org.

În lunile ce au urmat, au fost realizate mai multe observații care au permis astronomilor să-și facă o idee mai bună despre forma și mărimea sa, între timp reieșind și că are caracteristici atât de cometă, cât și de asteroid. Au apărut și unele speculații provocate de forma sa, unii susținând că obiectul chiar ar putea fi o navă interstelară, fiind monitorizat inclusiv pentru a se vedea dacă emite semnale radio.

Un nou studiu realizat de doi astronomi de la Centrul Harvard-Smithonian pentru Astrofizică (CfA) merge chiar cu un pas mai departe, sugerând că ‘Oumuamua ar putea fi o pânză solară de origine extraterestră.

Studiul,”Poate presiunea radiației solare să explice extraordinara accelerația a lui ‘Oumuamua”, apărut recent online, a fost realizat de Shmuel Bialy și de Abraham Loeb.

Cei doi nu sunt niște savați oarecare.

Bialy este cercetător postdoctoral la Institutul pentru Teorie și Calcul (ITC) al CfA, iar Loeb este directorul ITC, profesor la Harvard și președinte al comisiei pentru megaproiectul Breakthrough Starshot, ce dorește să dezvolte o navă cu pânză solară care să ajungă în Alfa Centauri.

‘Oumuamua a fost observat de Pan-STARRS-1 la 40 de zile după ce trecuse de cel mai apropiat punct de Soare (pe 9 septembrie 2017). La acel moment, era la o distanță de circa 0,25 AU de steaua noastră (un sfert din distanța de la Pâmânt până la Soare), și deja pe cale să părăsească sistemul solar.

În această perioadă, astronomii au observat că pare să aibă o mare densitate (care indică o compoziție metalică sau de rocă) și că se rotește cu rapiditate. Deși nu a dat semne că a emis gaze când trecea aproape de Soare (lucru ce ar fi arătat că este o cometă), o echipă de cercetători a putut obține date spectografice ce indică faptul că ‘Oumuamua avea mai multă gheață decât se credea până atunci.

Apoi, când începea să părăsească sistemul nostru solar, telescopul Hubble a realizat câteva imagini cu ‘Oumuamua ce au arătat un comportament neașteptat. După ce au examinat imaginile, o altă echipă internațională de cercetători a descoperit că ‘Oumuamua și-a crescut velocitatea, în loc să încetinească, așa cum se așteptau.

Cea mai probabilă explicație, au spus ei, era că pierdea material de la suprafață din cauza căldurii solare. Eliberarea de material, similară cu comportamentul unei comete, i-ar fi dat lui ‘Oumuamua impulsul necesar pentru a obține creșterea de viteză.

Bialy și Loeb pun însă o întrebare:. Dacă ‘Oumuamua a fost o cometă, de ce nu a emis gaze când era în cea mai apropiată poziție de soare? În plus, ei citează un alt studiu, care arată că dacă emisia de gaze ar fi fost responsabilă pentru accelerație, atunci ar fi provocat și o evoluție rapidă a rotației lui ‘Oumuamua, lucru ce nu a fost observat.

Pe scurt, Bialy și Loeb iau în considerare posibilitatea ca ‘Oumuamua să fie o pânză solară, o formă de navă spațială ce se bazează pe presiunea radiației ca să genereze propulsie, așa cum încearcă proiectul Breakthrough Starshot menționat mai sus. Astfel, această pânză solară ar putea fi trimisă de altă civilizație pentru a cerceta sistemul nostru solar și a căuta forme de viață, scriu sursele citate.