Exceptia engleza

Participarea la razboiul din Irak a costat electoral mai multe guverne continentale, de la infringerea popularilor spanioli ai lui Jose Maria Aznar in martie 2004, la insuccesul lui Silvio Berlusconi in alegerile locale din aprilie 2005. Dar, situatia nu pare sa se repete in cazul lui Tony Blair.

Epoca Blair va ramine, oricare vor fi rezultatele alegerilor parlamentare de astazi, o etapa unica in istoria Marii Britanii. Cind in mai 1997 inca tinarul politician laburist (43 de ani) reusea sa intrerupa 18 ani de dominatie conservatoare, viitorul sau parea sa stea sub semnul revolutiei neo-liberale.

Dupa opt ani de la venirea sa la guvernare, amintirea „doamnei de fier” Margaret Thatcher si a politicilor sale excesive s-a estompat. Majoritatea laburista care a sprijinit guvernarea lui Tony Blair a sustinut o crestere economica neintrerupta si a relansat prezenta britanica in lume.

Mostenirea vechiului imperiu colonial a fost relansata in noul context geopolitic unipolar de dupa prabusirea comunismului, iar imaginea laburistilor ca principali actori ai retragerii din colonii a fost astfel reabilitata.

Bilantul pozitiv al guvernarii laburiste este in primul rind economic. Abordarea economica novatoare s-a facut remarcata din primele zile ale celui dintii mandat, cind a fost proclamata independenta bancii centrale, Bank of England, si si-a dovedit vigoarea in perioada de dupa 11 septembrie 2001, cind Marea Britanie a ramas singura tara dezvoltata neafectata de recesiune.

Astfel s-a realizat cea mai spectaculoasa confirmare a capitalismului, Anglia cunoscind cea mai lunga perioada de crestere economica din toata istoria omenirii.

Daca dupa 2000 „a treia cale” propusa de Blair si fundamentata de Anthony Giddens, director la London School of Economics si ideolog al noii orientari politice, nu a mai fost sustinuta in Europa continentala, iar dupa esecul lui Al Gore a fost parasita si in America, „noii laburisti” au ramas singuri, ceea ce explica poate atitudinea lor pro-americana de dupa 2001.

Succesele macroeconomice ilustrate de dinamica cresterii economice, ce a atins 3,1% in 2004 si este prognozata la 2,6% in 2005 (fata de 1,6% in zona euro), reprezinta principalele atuuri care fac probabil un al treilea succes electoral consecutiv pentru laburistii britanici.

Pe plan politic, a treia cale a moderat intr-o perspectiva neo-liberala politicile si discursul laburist. In sensul traditionalului clivaj stinga-dreapta, noii laburisti ghidati din 1994 de Tony Blair sint astazi mai la dreapta decit multe partide de centru-dreapta in probleme precum serviciile de sanatate, taxarea invatamintului public, legislatia antiterorista si mai ales razboiul din Irak.

Aceasta pozitionare a deschis noi perspective liberal-democratilor care au devenit a treia forta politica si au transformat bipartidismul intr-un multipartidism dezechilibrat. Inca de la alegerile europene din iunie 2004, liberal-democratii se anuntau drept redutabili adversari ai laburistilor in domenii pe care primii le controlau pina de curind (taxarea bogatilor, ecologismul, pacifismul).

Strategia electorala a laburistilor a constat in a minimiza sciziunile si de a se plasa intre cele doua alternative (conservatori si liberali) pentru a fructifica votul util. De altfel, Tony Blair a avertizat constant asupra consecintelor votului de protest (posibil de mobilizat datorita implicarii in aventura irakiana).

Clasa mijlocie va ramine probabil fidela noilor laburisti, dar traditionala preponderenta in mediul muncitoresc va bascula probabil spre liberal-democrati.

Pentru ca suspansul sa existe pina in ultimul moment, dominatia laburista in cele mai disputate circumscriptii a cunoscut o diminuare in comparatie cu alegerile din 2001, ajungind la 5%, procent ce poate fi oricind basculat.

Situatia ramine imprevizibila cu atit mai mult cu cit tema irakiana a crescut ca acoperire in ziarele centrale – de la 8% acum doua saptamini la 18% in ultimele zile, conform unui studiu dat publicitatii de institutul pentru analiza media Factiva.

Pe parcursul lunii aprilie, in mai mult de 1100 de articole din cotidienele nationale, numele lui Tony Blair a fost asociat cuvintelor „minciuna” sau „mincinos”, ceea ce indica tensiunea etica ce a caracterizat campania electorala din 2005.

Mai mult chiar, pentru a atrage atentia opiniei publice asupra situatiei din Irak, rudele unor soldati ucisi in Irak candideaza in alegeri, Tony Blair confruntindu-se in circumscriptia Sedgefield din nord-estul Angliei in care candideaza cu Reg Keys, tatal unui militar englez ucis in Irak.

Cu doua zile inaintea scrutinului din 5 mai, laburistii beneficiau, dupa sondajele de opinie, de un avans de 10%, dar chestiunea irakiana mai poate inca influenta votul celor 36%. Daca nimic important nu intervine, laburistii ar putea obtine 39% din voturi, contra 29% conservatorii si 22% liberal-democratii.

In acest context, sustinerea de ultima ora a actualei majoritati de catre cotidiene importante precum Times, Guardian si Financial Times, ar putea asigura victoria laburista.