Exista interese pentru ca judecatorilor sa le fie teama sa pronunte anumite solutii

“Exista interese pentru ca justitia sa nu poata functiona, pentru ca judecatorilor sa le fie teama sa pronunte anumite solutii”

avertizeaza fosta presedinta a Curtii de Apel Timisoara, Ana Boar, in cartea sa – “Consiliul Superior al Magistraturii”

GHEORGHE ILAS

Invocatin contextul criticilor profesionale care au preintampinat schimbarea din functie a ministrului Justitiei, Rodica Stanoiu, si preluarea portofoliului de catre Cristian Diaconescu, Consiliul Superior al Magistraturii si-a dovedit, inca o data, rolul extrem de important in derularea actului de justitiein Romania.

“Consiliul Superior al Magistraturii este organul caruia trebuie sa-i fie recunoscuta legitimarea de a se exprimain numele magistratilor, ca reprezentant al puterii judecatoresti, independenta si separata de celelalte doua”, aprecia fosta presedinta a Curtii de Apel Timisoara, Ana Boar,in cartea sa, publicata in 2001, “Consiliul Superior al Magistraturii – Actualitate si

perspective”.

Consiliul Europei a inventariat,inca din 1993,incalcarile si abaterile de la principiul independentei Justitiei

Data fiind actualitatea acestei lucrari, in contextul in care Justitia pare sa fi devenit o problema serioasa in negocierile de aderare la Uniunea Europeana, am considerat oportun prezentam o serie de paragrafe din capitolul “Independenta Justitiei – valoare barometru a statului de drept”, pentru a contura ideea cainca din 2001 s-a tras un semnal de alarma cu privire la problemele

existentein cadrul celei de-a treia puteri in stat. “Nu este deloc lipsit de importanta sa se remarce ca acolo unde asemenea organe reprezentative, create pentru a garanta independenta justitiei, exista si sunt puternice, si increderea publica in justitie este la cele mai ridicate cote.

Si aceasta pentru ca atacurile la adresa justitiei si a independentei acesteia nu sunt deloc intamplatoare. Exista,in mod evident, interese, nu putine, nici marunte, pentru ca justitia sa nu poata functiona, pentru ca judecatorilor sa le fie teama sa pronunte anumite solutii.

Dupa cum exista interesul sa se poata spune, daca totusi au indraznit sa o faca, «si ce daca, de ce sa le respectam hotararile, nu stiti ca nu putem aveaincredere in ei?».

In documentele Reuniunii multilaterale cu tema «Rolul Consilului Superior al Magistraturii», organizata de Consiliul Europei la Madrid, in noiembrie 1993, au fost inventariate incalcarile sau abaterile de la principiul independentei, unele din interior, altele din exteriorul sistemului.

Din prima categorie au fost mentionate «disputele personale dintre judecatori; incalcarea obligatiei de rezerva, inclusiv in publicarea hotararilor; reaua-credinta in pronuntarea deciziilor din cauza incompatibilitatii sau conflictului de interese; coruptia, denegarea de justitie; participarea la organizatii care ar putea afecta scopurile pe care trebuie sa le urmareasca un judecator».

Din cea de-a doua categorie s-a facut referire la «destituirile menite sa ascunda revocari determinate de solutii pronuntate in anumite cauze; revocari colective sau desfiintarea unorintregi instante considerate ca un obstacol pentru proiectele puterii executive; transferuri ca forma mascata de sanctionare; numirile pentru o durata determinata in anumite functii; masurile de urgenta care

priveaza justitia de puterile sale; crearea unei imagini publice defavorabile sau acuzatiile publice; patronajul puterii executive; promisiunile de functii facute judecatorilor in schimbul unor mai mari docilitati; refuzul sistematic de a aloca un buget adecvat si a asigura echipele de colaboratori», ceea ce este de natura «sa impiedice orice autonomie in administrarea interna a

justitiei, ca si salarii sau pensii suplimentare; refuzul de a recunoaste magistratilor un statut social adecvat; excluderea participarii puterii judecatoresti la procedura de numire sau promovare, fie prin neconsultarea acesteia, fie prin ignorarea avizelor date de autoritatile judiciare»”.

Franta nu a cunoscut niciodata judecatori independenti

Asadar, inca din 1993, Consiliul Europei avertiza asupra abaterilor de la principiul independentei Justitiei, fara referire expresa la Romania sau la o alta tara europeana, ci conturand simptomele unor “boli” care afecteaza actul de justitie de pretutindeni. “De la Napoleon incoace, Franta nu a cunoscut niciodata judecatori independenti.

Toate guvernele care s-au succedat au avut acest punct comun: nu au dorit ca puterea judecatoreasca sa fie cu adevarat o putere. Ele s-au straduit sa-si asigure judecatori obedienti. S-a stabilit astfel o traditie, s-a dezvoltat o stare de spirit, care, treptat, a marcat aceasta profesie.

Judecatorii nostri sunt onesti, dar nu sunt independenti”, a constatat renumitul specialist francez in drept constitutional, Maurice Duverger, cu referire, evidenta, la calitatea justitiarilor din Franta, insa dezvaluind tarele unui sistem care pot fi regasite, la fel de bine, si in Romania…