„Fall in Love” de la Mogoșoaia a fost totuși și altceva decât festivalul unde Liam Gallagher a refuzat să cânte pentru că scena avea „probleme de securitate”

​„Fall in Love”, care s-a desfășurat pe 31 august și 1 septembrie, este un festival aflat la prima ediție. Și, din păcate, a început cu stângul. Liam Gallagher a refuzat aseară în ultimul moment să mai cânte, invocând într-o postare pe Twitter „probleme de securitate cu scena”. Alți artiști străini nu au avut însă niciun disconfort să performeze pe aceeași scenă. Ciudat? Nicidecum dacă urmărești evoluția din ultima perioadă a fostului solist de la Oasis.

Din păcate, știrea cea mai prizată de presă după festivalul „Fall in Love” a fost aceea că Liam Gallagher nu a mai vrut să cânte. Organizatorii i-au anunțat acest lucru pe cei vreo zece mii de spectatori cu câteva minute înainte și au invocat „probleme tehnice”. Într-o postare pe Twitter, Liam le-a numit „probleme de securitate cu scena”.

Pe de altă parte, Liam pare să fie cunoscut pentru astfel de situații. Artistul și-a anulat chiar în luna mai, anul acesta, un concert la Toronto tot cu câteva minute înainte.

Dar la „Fall in Love” au fost și alți artiști internaționali: Disclosure DJ Set, Kaiser Chiefs, Kovacs și Underworld care au urcat pe aceeași scenă fără să aibă nicio problemă.

„Fall in Love” și farmecul irezistibil al primei ediții a unui festival

Mie îmi plac cel mai mult festivalurile aflate la prima ediție. În primul an, Electric Castle a fost probabil cea mai reușită experiență de festival la care am participat vreodată. Prima ediție de Neversea mi-a displăcut doar că pe bani mult mai puțini decât mi-ar fi displăcut în următoarele. În orice caz, prima ediție are un anumit farmec. Nu ai mai văzut poze, nu ai auzit pe nimeni comentând cum a fost, deci nu știi la ce să te aștepți. Și e plăcut acest „complet nou” la care participi.

Până la urmă, când organizezi un festival este ca și când gândești cu totul un oraș foarte mic și atmosfera creată este poate la fel de importantă ca line-up-ul.

„Fall in Love” nu avea cum să dea greș cu locația. Sunt doar vreo zece kilometri din București până la Palatul Mogoșoaia și e un loc încărcat de burghezie. E greu să te simți sărac sau mediocru plimbându-te prin curtea palatului brâncovenesc, care, cu ocazia asta, a fost decorată cu tot felul de inimi și inimioare și care a reușit să nu arate ca de Sfântul Valentin. Cu excepția scenei Electronic Beats a celor de la Telekom, destinată muzicii electronice și singura deschisă până dimineața, totul se întâmpla pe aceeași pajiște.

Eu, de exemplu, am urmărit Kaiser Chiefs stând la coadă la mâncare. Și câțiva copaci mai încolo erau și shop-urile și cele tot-felul de activități pe care le puteai face. Puteai să te tatuezi, să te colorezi pe corp, să-ți faci codițe în cap și o grămadă altele. Foarte important mi s-a părut faptul că atât prețurile biletelor cât și prețurile din festival au fost decente. Am mâncat un burger vegetarian cu 30 de lei, iar un long drink era 20 de lei. Și nu găsești foarte des mai ieftin decât atât prin București.

The Economist, într-un reportaj pe tema faptului că festivalurile au ajuns să fie foarte scumpe, (ceea ce Fall in Love încă nu e) explică două aspecte esențiale. În primul rând, oamenii nu mai dau bani pe muzică cum o făceau înainte, nu mai cumpără albumele când vor să asculte un artist pentru că aproape întotdeauna găsesc totul gratuit de ascultat pe internet. Ceea ce înseamnă că aceste concerte sunt principala sursă de venit a artiștilor.

Așadar, atunci când plătești un bilet la concert sau la un festival, susții întreaga activitate a artiștilor. În plus, pentru un festival este foarte importantă experiența pe care o oferă dincolo de muzică. Eu sunt una din persoanele care nu e interesată atât de tare de line-up și, de obicei, nici nu prea știu exact cine cântă. Se pare că suntem foarte mulți care gândim așa.

Eu și probabil toți oamenii care își cumpără „ținute de festival”. Adică acele haine care nu sunt acceptabil social de purtat decât în enclava unui festival.

Mi-a plăcut „Fall in Love” mi-a plăcut pentru că am avut loc să respir, pentru că nu a fost atât de aglomerat încât jumătate de timp să stau la cozi, pentru că au avut băutură și mâncare ok și la scena aia mică, unde aveam eu treabă, nu exista nicio scenă pe care DJ-ii să o considere nesigură și să refuze să mai performeze.