Femeile primesc diagnosticul de boală Alzheimer cu aproape trei ani mai târziu decât bărbații. Ce maschează primele semne ale bolii

Femeile primesc diagnosticul de demență Alzheimer cu aproape trei ani mai târziu decât bărbații, fiindcă testele clasice de memorie verbală nu surprind primele semne ale bolii în cazul lor, conform unui studiu recent, realizat de cercetători de la Universitatea McGill din Montreal, Canada. Întârzierea înseamnă pierderea ferestrei de tratament în care medicamentele moderne au cea mai mare eficiență. Odată ce simptomele apar, declinul cognitiv la femei este mai abrupt decât la bărbați.

Studiul a fost coordonat de Sasha Novozhilova de la McConnell Brain Imaging Centre al Institutului Neurologic din Montreal și a analizat datele a 987 de adulți vârstnici, dintre care 440 au dezvoltat boala Alzheimer. Participanții proveneau din două grupuri mari, urmărite pe termen lung: Alzheimer’s Disease Neuroimaging Initiative (ADNI) din SUA și PREVENT-AD din Canada. Voluntarii au fost evaluați din punct de vedere cognitiv de patru ori, pe parcursul mai multor ani, și au fost supuși investigațiilor imagistice și testelor pentru identificarea plăcilor de amiloid în creier.

„Începem să recunoaștem că diferențele de gen în boala Alzheimer reprezintă o problemă majoră”, a declarat profesorul Ralph Martins de la Universitatea Edith Cowan din Perth, Australia, specialist în neurodegenerare, care nu a participat la cercetare.

Memoria verbală superioară a femeilor maschează primele semne ale bolii

De zeci de ani, neuropsihologii știu că femeile obțin scoruri mai bune decât bărbații la testele de memorie verbală, indiferent de vârstă. Diferența se păstrează atât la copii, cât și la adulți tineri și vârstnici, iar avantajul este vizibil în cazul sarcinilor care presupun memorarea unor liste de cuvinte sau a unor texte scurte. Mecanismul nu este complet elucidat, dar implică, printre altele, strategii de codificare lingvistică mai eficiente și un volum mai mare al ariilor cerebrale dedicate procesării limbajului.

Testele clasice folosite pentru a evalua suspiciunile de demență Alzheimer, cum sunt Rey Auditory Verbal Learning Test (RAVLT) sau California Verbal Learning Test (CVLT), încep tocmai de la memorarea unor liste de cuvinte. Bolnavul ascultă, repetă imediat, apoi este chestionat după un interval de timp. Performanța scade odată ce hipocampul, structura cerebrală implicată în formarea amintirilor noi, începe să fie afectat de plăcile de amiloid și de aglomerările de proteină tau, semnătura biologică a bolii.

Testele sunt însă ajustate în funcție de vârstă și nivel de educație, dar nu și în funcție de sex. O femeie care obține un scor bun la testul RAVLT poate avea, totuși, modificări cerebrale comparabile cu ale unui bărbat deja diagnosticat. Diferența este că, în cazul ei, rezervele cognitive pot masca deficitul pentru o perioadă mai lungă de timp.

Echipa condusă de Sasha Novozhilova a folosit un model statistic pentru a estima exact când deviază traiectoria cognitivă a unui pacient de la curba normală spre cea a bolii Alzheimer. Rezultatele au arătat că, la femeile cu plăci de amiloid detectate în creier, performanța verbală rămâne în limite normale mai mult timp decât la bărbați. Diferența a fost de 2,7 ani la scorul total de învățare, de 3,8 ani la primele probe, cele care măsoară atenția și capacitatea de codificare a informației, și de 1,4 ani la probele tardive, care evaluează consolidarea memoriei. Per ansamblu, decalajul mediu a fost de 2,4 ani. Cu alte cuvinte, la femei, boala poate avansa mai mult înainte ca testele verbale standard să indice clar declinul cognitiv.

„Performanța verbală superioară a femeilor maschează semnele timpurii ale bolii Alzheimer și conduce la un declin cognitiv accelerat”, au notat autorii.

Declinul este mai abrupt la femei

A doua descoperire a studiului ține de viteza cu care se deteriorează memoria după ce începe procesul de declin. Femeile pierd, în medie, 0,54 puncte pe an în plus față de bărbați la testele totale de învățare verbală. Diferența pare mică, dar acumulată pe parcursul mai multor ani, schimbă ritmul în care boala devine vizibilă clinic.

Explicația biologică ar avea legătură, conform autorilor, cu încărcătura de proteină tau, o substanță care formează aglomerări intracelulare și distruge neuronii. Mai multe studii anterioare au arătat că femeile acumulează tau în zona temporală mediană într-o cantitate mai mare decât bărbații, în toate stadiile bolii, deși performanțele lor cognitive rămân mai bune pentru un timp. În momentul în care mecanismele compensatorii nu mai fac față, întreaga încărcătură patologică se manifestă brusc.

Această dinamică ar putea fi influențată și de tranziția hormonală de la menopauză. Scăderea nivelului de estrogen în jurul vârstei de 50 de ani modifică metabolismul cerebral și ar putea accelera depunerea de amiloid. O cercetare publicată în 2025, în Alzheimer’s & Dementia, a arătat că, în cazul femeilor care au urmat terapie de substituție hormonală, avantajul memoriei verbale a fost și mai pronunțat, comparativ cu cele care nu au făcut acest tratament.

Femeile reprezintă două treimi din pacienții cu boala Alzheimer

Sexul feminin este considerat unul dintre cei mai importanți factori asociați cu riscul de Alzheimer, după vârstă. Potrivit Alzheimer Europe, în 2025, în țările europene analizate, trăiau cu demență aproximativ 8 milioane de femei și 4,1 milioane de bărbați, așadar femeile reprezentau aproape două treimi dintre cazuri.

Și în România, statisticile arată o diferență clară între numărul de cazuri înregistrate la cele două sexe. „În România, în anul 2024, medicii de familie au raportat la Direcțiile de Sănătate Publică 11.286 de cazuri noi de îmbolnăvire cu boala Alzheimer. Numărul aproape s-a dublat față de anul 2014, rata de incidență a bolii dublându-se și ea (59.2 cazuri noi la 100.000 de locuitori în anul 2024). Incidența bolii Alzheimer este mai mare în rândul femeilor, în comparație cu bărbații și în mediul urban în comparație cu mediul rural“, potrivit unui comunicat al Institutului Național de Sănătate Publică din 2025.

Femeile duc o parte mare din povara demenței și în familie. La nivel mondial, ele asigură aproximativ 70% din timpul total de îngrijire pentru persoanele cu demență. Astfel, aceeași categorie de populație este expusă atât prin riscul mai mare de boală la vârste înaintate, cât și prin responsabilitatea îngrijirii rudelor afectate.

Diagnosticarea tardivă împiedică accesul la tratamente moderne

În ultimii ani, agențiile medicamentului din SUA și Europa au aprobat noi tratamente împotriva bolii Alzheimer, cum sunt lecanemab și donanemab, anticorpi monoclonali care îndepărtează plăcile de amiloid din creier. Aceste medicamente sunt indicate în stadiile incipiente ale bolii și par să aibă cel mai mare beneficiu înainte ca distrugerea neuronală să devină avansată.

Criteriile de includere în studiile clinice pentru aceste tratamente folosesc evaluări de memorie verbală care nu țin cont de sex. Practic, o femeie aflată într-un stadiu biologic incipient de boală poate să nu primească diagnosticul de afectare cognitivă ușoară pentru că obține încă rezultate normale la teste. La stabilirea diagnosticului, boala poate fi deja prea avansată pentru a mai putea beneficia integral de terapie.

Studiul clinic de fază 3 pentru lecanemab a indicat un efect mai bun la bărbați decât la femei. Autorii lucrării cred că diferența ar putea porni chiar din etapa de recrutare. Dacă testele de memorie sunt interpretate după aceleași praguri pentru ambele sexe, femeile pot fi încadrate ca având afectare cognitivă ușoară abia după ce boala a avansat mai mult. Cu alte cuvinte, unele paciente ajung să fie incluse în studii sau eligibile pentru tratament mai târziu, când beneficiul terapiei poate fi mai mic.

Teste de memorie ajustate în funcție de sex

Autorii studiului recomandă regândirea bateriilor de teste folosite în prezent, astfel încât să țină cont de avantajul natural al femeilor la sarcinile verbale. O alternativă ar fi normele specifice fiecărui sex, în care performanța femeilor să fie comparată cu media altor femei de aceeași vârstă, nu cu media generală a populației. O altă variantă ar fi extinderea evaluării cognitive cu teste mai puțin influențate de diferențele dintre sexe. Pe lângă listele de cuvinte, medicii ar putea folosi mai des probe care măsoară memoria vizuală și spațială, atenția selectivă sau funcțiile executive. Acestea pot arăta mai devreme schimbări care rămân ascunse atunci când evaluarea se bazează prea mult pe memoria verbală.

În paralel, testele de sânge pentru boala Alzheimer ar putea completa evaluările cognitive clasice și ar putea ajuta la identificarea mai timpurie a modificărilor biologice asociate bolii. În ultimii ani, mai multe echipe au identificat biomarkeri care pot indica prezența modificărilor cerebrale asociate bolii. Astfel de analize ar putea ajuta la depistarea demenței Alzheimer în faze foarte timpurii, inclusiv la persoane care încă obțin rezultate bune la testele de memorie.

Studiul canadian are și câteva limite recunoscute de autori. Cohortele folosite includ majoritar persoane educate, de origine caucaziană, astfel că rezultatele trebuie confirmate și în rândul unor populații mai diverse. Cercetătorii nu au putut analiza direct legătura dintre proteina tau și declinul memoriei verbale, deoarece cele două cohorte nu au folosit o metodă comună de măsurare.