Filmul artistic și povestea reală a spionului Venus Negru, care a ascuns un mic dispozitiv de înregistrare în penis la întâlnirea cu Kim Jong-il

Săptămâna trecută, pe rețelele de socializare, Ambasada Coreei de Sud recomanda un film: “The Spy Gone North”. Titlul original e „Gongjak”, ceea ce s-ar traduce „Păun”. E un film bun care arată că lucrurile pe care le vedem în general nu sunt chiar ceea ce par a fi, mai ales în relațiile inter-coreene. Mai jos vedeți și povestea reală pe baza unui interviu dat anul trecut.

Producția prezintă povestea spionului care l-a întâlnit personal pe fostul lider nord-coreean Kim Jong-il și se bazează pe mărturiile acestuia. Numele de cod folosit de autoritățile sud-coreene pentru spion a fost Venus Negru. El trăiește și astăzi, iar povestea reală o puteți citi mai jos.

Nu vă povestesc filmul, nu fac o recenzie, ci vă las să-l savurați.

Distribuția este bună, iar actorul care interpretează personajul principal, Jung-min Hwang, joacă excepțional. E un film la care încă mă gândesc, la zile bune după ce l-am văzut. Producția se găsește pe platformele dedicate de filme și seriale, dar nu dau numele acestora pentru a nu face reclamă.

Realitatea pare a fi mult mai interesantă decât filmul și o puteți citi mai jos.

Povestea lui Venus Negru

Nume de cod: Venus Negru

Nume real: Park Chae-seo

Ocupația: Spion

Ocupația sub acoperire: Om de afaceri

Vârsta actuală: 65 de ani

Park Chae-seo a dat anul trecut un interviu pentru Agence France-Presse, care a fost preluat în special de publicațiile asiatice. Printre acestea se află și South China Mornning Post.

„Am fost extrem de stresat ca spion”, spune Park, 65 ani, precizând că putea fi expus la o greșeală dintr-o simplă „alunecare a limbii” (adică a spune ceva greșit).

În anii ‘90, istoricul cu care a intrat sub acoperire conținea informația potrivit căreia ar fi fost un militar sud-coreean nemulțumit, care a devenit om de afaceri. Park a început în serviciile de informații militare în 1990 fiindu-i dată sarcina să strângă informații despre programul nuclear coreean, aflat la începuturi.

Spre deosebire de agenții nord-coreeni, lui nu i s-au dat pastile pentru a se sinucide în caz că e prins. În schimb, spune el, „am fost antrenați să ne omorâm folosind un deget presând anumite părți ale corpului”.

El s-a împrietenit cu un chinez de origine coreeană, specialist în fizică nucleară care, în schimbul unui milion de dolari, a dezvăluit mai târziu că Nordul a făcut două arme nucleare de nivel inferior.

Când s-a alăturat agenției de spionaj sud-coreene în 1995, i s-a dat numele de cod Venus Negru.

Poziționat în Beijing, el lucra pentru o companie sud-coreeană care importa produse agricole chinezești, deghizate ca mărfuri scutite de taxe nord-coreene și a construit o rețea de contacte nord-coreene și informatori.

De asemenea, el a mituit autorități de nivel înalt din Coreea de Nord, după ce a oferit șefului agenției de spionaj de la Phenian ceasuri Rolex contrafăcute de calitate înaltă când acest a vizitat Beijingul.

Marea s-a lovitură a venit după ce, spune el, a ajutat la eliberarea dintr-o pușcărie din China a unui nepot al lui Jang Song Thaek – unchiul influent al actualului lider Kim Jong-un, care a fost executat ca trădător în 2013. 160.000 dolari a costat plata datoriilor acelui nepot către comercianții chinezi.

Ca recompensă, familia lui Jang l-a invitat pe Park (Venus Negru) la Phenian unde a avut șansa să semneze un contract de 4 milioane dolari între agenția sa de publicitate și agenția nord-coreeană de turism pentru a filma reclame în locații precum casa spirituală a Coreei, Muntele Paektu și Muntele Kumgang, unde cele două părți țin reuniunile familiilor divizate.

În acea perioadă, Coreea de Nord avea nevoie disperată de fonduri, având în vedere că economia socialistă cădea, Uniunea Sovietică, marele finanțator, la fel. Milioane de persoane sufereau de foame.

Park a spus că a ajutat membrii familiei Kim să vândă antichități din ceramică dezgropate din Nord către sud-coreenii bogați. De asemenea, a vizitat o locație din apropierea Muntelui Myohyang, împreună cu un expert sud-coreean care a evaluat antichitățile la mai mult de un miliard de dolari.

Întâlnirea cu liderul nord-coreean

În 1997, după câteva călătorii în Nord, a fost dus la Casa de oaspeți Paekhwawon la Phenian, unde Kim Jong-il, ca de obicei, muncea noaptea. Întâlnirea a durat 30 de minute, iar Park a avut un dispozitiv de înregistrare ascuns în uretră.

Kim nu a dat mâna cu mine, când a intrat în încăpere, spune Park, precuzând că s-a concentrat pe vânzarea de obiecte din ceramică.

„Vocea lui era puțin haină. Departe de a fi stresat de teama de a fi expus, m-am simțit mai degrabă ușurat pentru că asta însemna că am câștigat încrederea Nordului”, a spus Park.

Kim a exprimat un interes deosebit față de viitorul sondaj prezidențial din Sud, potrivit acestuia.

Bani sud-coreeni pentru ca nord-coreenii să ajute la alegerile din Sud

Crizele militare transfrontaliere au avut tendința să se producă în anii electorali din Sud, ajutând la schimbarea voturilor nedeclarate față de conservatori, fenomen cunoscut ca „Vântul de Nord” din Sud.

Agenții nord-coreeni cauzat explozia zborului coreean Air 858 deasupra Mării Andaman, ucigând 115 persoane, cu mai puțin de trei săptămâni înainte de alegerile prezidențiale din 1987 din Sud.

Înainte de alegerile pentru prezidențiale din 1997, Park a spus că oficialii nord-coreeni i-au declarat că trei suporteri conservatori ai candidatului Lee Hoi-chang le-au cerut să facă un facă un atac armat cu câteva zile înaintea alegerilor.

În Beijing, Park susține că a văzut cu ochii săi nord-coreeni care numărau teancuri de dolari în camera de hotel, banii fiind primiți de la sud-coreeni în schimbul serviciilor.

„Au fost 36 de pachete, fiecare cu 100.000 de dolari”, a afirmat el.

A raportat aceste lucruri șefilor de la Agenția de Spionaj și candidatului liberal Kim Dae-jung, care le-a făcut publice. În cele din urmă nu a avut loc niciun incident și Kim Dae-jung a obținut o victorie la limită.

Cei trei suporteri ai candidatului care a pierdut alegerile, Lee Hoi-chang, au fost condamnați, dar când au făcut apel au fost achitați de Curtea Supremă pentru că Park a refuzat să depună mărturie.

Acoperire pierdută și pușcărie în Sud pentru divulgarea de informații Nordului

Astfel, și-a pierdut acoperirea, iar Park a fost concediat de Agenția de Spionaj. S-a mutat în China, petrecând mare parte din timp pe terenul de golf.

Agenția de spionaj, cunoscută acum ca Serviciul Național de Informații, a respins declarațiile lui Park. Totuși, după ce a revenit partidul conservator la putere, au adus un nou șef la serviciul de informații, iar Park a fost arestat în Seul în 2010 și condamnat pentru transmiterea de informații clasificate către Nord, în ciuda faptului că a transmis doar informații de nivel inferior pentru a câștiga încrederea Phenianului.

„Am fost în izolare timp de 6 ani”, spune el, precizând că a făcut pușcărie politică.

Dacă se va schimba situația politică din nou și va ajunge de partea greșită a baricadei, Park spune că are o „poliță de asigurare”: înregistrările pe care le-a făcut la întâlnirile cu Kim Jong-il, Jang Song Thaek și alți oficiali.

El a spus că nu avea disponibile înregistrările când a fost arestat brusc în 2010, dar acum le păstrează în siguranță într-o altă țară.