Sari direct la conținut

Financial review Prima pagină a presei străine: Primul accident al noului Boeing 737 Max, avionul prăbușit în Indonezia. Bugetul pe 2019, umbrit de Brexit. Contrast izbitor în privința atitudinilor față de minorități în UE. Sfârșitul domniei Angelei Merkel

HotNews.ro
Financial review Prima pagină a presei străine: Primul accident al noului Boeing 737 Max, avionul prăbușit în Indonezia. Bugetul pe 2019, umbrit de Brexit. Contrast izbitor în privința atitudinilor față de minorități 
în UE. Sfârșitul domniei Angelei Merkel

Financial Times: Bugetul pe 2019, umbrit de perspectiva Brexitului ● Germania trebuie să rămână puternică spre binele Europei ● The Guardian: Contrast izbitor est-vest în privința atitudinilor față de minorități în Europa ● Frica și furia au câștigat alegerile din Brazilia ● Les Echos: Sfârșitul domniei Angelei Merkel ● Handelsblatt: Primul accident al noului Boeing 737 Max, avionul prăbușit în Indonezia ● Kathimerini: „Orbanismul”, o ameninţare toxică. Lectură plăcută!

  • Financial Times: Bugetul pe 2019, umbrit de perspectiva Brexitului

Hammond vine cu cea mai bună ofertă de buget din 2010 încoace. Ea vizează prognoze îmbunătățite de creștere, fonduri suplimentare pentru sănătate (NHS-n.n), apărare, o nouă taxă pe servicii digitale care îi vizează pe giganții tehnologici.

Philip Hammond a declarat că epoca austerității s-a încheiat în cele din urmă, dat fiind faptul că bigetul pe anul viitor este cel mai generos 2010, dar cancelarul a avertizat că un Brexit dezordonat ar putea arunca încurca lucrurile.

Dupa opt ani de suferințe economice, previziunile îmbunătățite privind creșterea îi permit cancelarului să finanțeze cresterea anuală a cheltuielilor cu sănătatea până la £ 27.6bn pana in 2023/24.

Dar discursul dlui Hammond a fost, de asemenea, o pledoarie dusă în fața conservatorilor eurosceptici pentru a sprijini o ieșire lină din UE care să mențină liberul schimb cu continentul.

„Suntem într-un punct de cotitură în istoria noastră și trebuie să mergem înainte, nu înapoi”, a spus el în timpul unei declarații date în Camera Comunelor declarație salutată cu urale ale conservatorilor.

Deși se speculase că bugetul generos ar fi putut fi gândit din perspectiva alegerilor de anul viitor, consilierii cancelarului au dezmințit ideea, spunand că alegerile anticipate „nu le-au luat mințile”.

Cancelarul a mai afirmat că un acord bun privind Brexitul ar elibera miliarde de lire sterline și ar permite reducerea ulterioară a impozitelor și o creștere a finanțării pentru alte servicii publice.

El a prezentat, de asemenea, o serie de măsuri de creștere a veniturilor, inclusiv o nouă „taxă pe servicii digitale”, care vizează vânzările giganților din Silicon Valley în Marea Britanie.

Office for Budget Responsibility (OBR) prognozează o scădere a creșterii în acest an, urmată de o creștere mai mare în anii următori.

Autoritățile locale vor primi, de asemenea, o sumă suplimentară de 700 milioane de lire sterline pentru a finanța serviciile de asistență socială, în timp ce Ministerul Apărării va primi un supliment de 1 miliard de lire sterline până la sfârșitul anului 2019/20.

Deși a redus planurile anterioare de investiții guvernamentale, cheltuielile de capital ar crește în continuare cu 30% în următorii cinci ani, a afirmat cancelarul, deoarece guvernul a încercat să rezolve problemele legate de productivitatea pe termen lung din Marea Britanie cu investiții în „infrastructură, regiuni și competențe”.

Dl Hammond a prezentat, de asemenea, reduceri ale impozitelor pentru magazinele de magazinele de dimensiuni mari, care vor costa Trezoreria în jur de 500 de milioane de lire sterline pe an în următorii doi ani.

Accizele la alcool vor fi înghețate, cu excepția vinului, unde acciza va fi indexată cu inflația medie anuală.

Noua taxă pentru serviciile digitale, care se așteaptă să aducă 400 de milioane de lire sterline, va fi percepută pentru veniturile din Marea Britanie ale companiilor precum Apple, Amazon, Facebook și Google, a anunțat dl Hammond. Taxa va fi introdusă în aprilie 2020, cu excepția cazului în care vor exista acorduri internaționale cu privire la această problemă.

Cancelarul a mai anunțat o reducere a taxei de ucenicie – o taxă pe care companiile o pot solicita pentru anumite tipuri de formare.

Alte articole din FT:

  • Germania trebuie să rămână puternică spre binele Europei

Europa este pe punctul de a intra într-un nou ciclu politic. Nu doar pentru că Marea Britanie se pregătește să se despartă de UE. Anul viitor urmează alegerea unui nou Parlament European, alegerea unui nou șef al Comisiei Europene și numirea unui nou președinte al Băncii Centrale Europene. Pentru a complica lucrurile mai mult, cea mai puternică națiune a continentului, Germania, se află ea însăși în mijlocul unor convulsii politice, iar rezultatele alegerilor din statul Hesse semnalează apariția unei noi ere.

Pe acest fundal, Angela Merkel și-a anunțat decizia de a se retrage în funcția de lider al Uniunii Creștin-Democrate. Nu va mai încerca să candideze la funcția de cancelar. După 13 ani de conducere și cu o scădere cu 11 puncte procentuale a sprijinului CDU venit duminică din Hesse, dna Merkel își pregătește succesiunea, pe măsură ce autoritatea ei începe să se estompeze.

În calitate de cancelar, dna Merkel a avut însă o influență puternică și stabilizatoare. Este esențial pentru Europa ca Germania să-și mențină acest rol stabilizator, deși scena politică internă trece prin cea mai profundă schimbare de la cel de-al doilea război mondial încoace.

Dna Merkel a servit bine atât Germania cât și Europa. Ea a făcut acest lucru într-o perioadă de slăbiciune a Franței, de divergențe puternice în Regatul Unit al Marii Britanii, de declin al Italiei, ducând în spate multe dintre poverile conducerii. Continentului îi va fi dor de ea. Dar înțelept este în acest moment ca dna Merkel să permită altor lideri să vină în locul ei.

  • The Guardian: Contrast izbitor est-vest în privința atitudinilor față de minorități în Europa

Un raport semnalează de asemenea și diferența în privința atitudinilor față de naționalism, avort, drepturile homosexualilor și altele.

Europa este vădit divizată între est și vest în privința atitudinilor față de minorități și față de chestiuni sociale precum drepturile homosexualilor și avortul, arată datele.

În ciuda căderii Cortinei de Fier și a expansiunii spre est a UE, atitudinea oamenilor din țările centrale și orientale diferă semnificativ de a celor din Europa de Vest, conform unui sondaj cu 56.000 respondenți adulți realizat de Pew Research Center.

Întrebați dacă sunt dispuși să accepte un musulman ori evreu în familia lor, mai puțin de jumătate dintre respondenții din aproape oricare țară central ori est-europeană au răspuns pozitiv, comparativ cu peste 50% în Europa de Vest. Doar Croația și Italia merg împotriva curentului.

Armenia e țara cea mai intolerantă cu minoritățile, cu 7% declarând că ar primi un musulman în familie și 28% în cazul unui evreu. Olanda a ieșit prima, la cealaltă extremă a spectrului, cu 88% afirmând că ar accepta musulmani și 96% evrei.

Conform Pew, „atitudinile din regiune față de minoritățile religioase merg mână în mână cu diversele concepte de identitate națională”. Cu unele excepții, majoritatea locuitorilor Europei Centrale și de Est consideră că a fi creștin – ortodox, catolic ori protestant – e o parte importantă a identității lor naționale, pe când majoritatea vest-europenilor consideră același aspect irelevant.

O falie geografică similară e evidentă și în privința unui alt indicator al naționalismului: șovinismul cultural. În Europa Centrală și de Est oamenii sunt în general mai înclinați să fie de acord că „cultura noastră este superioară altora”. Țările în care o asemenea atitudine este cel mai prevalentă sunt Grecia, Georgia, Armenia, Bulgaria, Rusia, Bosnia, România și Serbia.

Rezultatele sondajului indică în general o divizare europeană, cu niveluri ridicate ale naționalismului religios în est și o mai mare deschidere spre multiculturalism în vest, conform Pew.

În privința mariajului homosexual, el e susținut de majoritatea populației în toate statele vestice consultate în sondaj, în contrast cu statele est-europene, unde mai toate majoritățile se opun dreptului egal la căsătorie.

Cele mai ostile țări sunt Georgia, Armenia, Rusia și Moldova, unde peste 90% dintre respondenți se opun căsătoriei homosexuale și mai puțin de 5% o aprobă. Cele mai liberale țări în această privință sunt Suedia, Danemarca, Olanda și Belgia.

Tabloul este ceva mai puțin contrastant în cazul avortului, dar tendința generală este aceeași. Cele mai mari procente opuse avortului s-au înregistrat în Georgia (85%) și Moldova (79%), comparativ cu numai 3% în Suedia și 6% în Danemarca. Avortul este în general legal în întreaga Europă, cu excepția Poloniei.

Creștinismul e religia majoritară în 27 dintre cele 34 de țări incluse în studiu, ortodoxia fiind dominantă în est, catolicismul prevalent în sud și sud-vest, iar protestantismul reprezentând principala tradiție în Europa de Nord.

Musulmanii reprezintă jumătate din populația Bosniei și formează minorități semnificative în Rusia și Bulgaria, dar în mai toate celelalte țări sunt un segment relativ mic al populației.

Oamenii fără nici o afiliere religioasă constituie cel puțin 15% în toate statele vest-europene, deși statul cu cel mai mare procent de oameni fără religie este Cehia, cu 72%. (RADOR)

Alte titluri din The Guardian:

  • Frica și furia au câștigat alegerile din Brazilia. E un strigăt de deșteptare pentru întreaga planetă

Democrația liberală se dovedește a nu fi capabilă să se măsoare cu minciunile diseminate de rețelele sociale.

Încotro se îndreaptă Brazilia, într-acolo merge și democrația? Nu folosește la nimic ca oamenii din exterior să-și verse disprețul asupra lui Jair Bolsonaro, învingătorul de la alegerile prezidențiale de duminică din Brazilia. El este alegerea poporului său. Pentru non-brazilieni contează ce reprezintă el, nu ceea ce spune.

Brazilia e una dintre țările în curs de dezvoltare cu o evoluție spectaculoasă, însă acest traseu de 30 de ani de la dictatură la o democrație ezitantă pare să se fi înfundat. Bolsonaro a exploatat cea mai veche politică, acea a interesului propriu, dar și pe cea mai nouă, aceea a furiei, polarizării și fricii. Alegătorii i-au înghițit dezgustul față de homosexuali, feminism, pădurile tropicale și statul de drept pentru a se putea descotorosi de un regim corupt de stânga incapabil să țină sub control violența de pe străzi. O națiune faimoasă pentru toleranța ei a optat pentru disciplina militară și economică.

În orice țară, dezagregarea vizibilă a ordinii sociale îi va împinge pe alegători spre extremism. Același mesaj s-a dovedit a fi popular peste tot prin lume, de la Rodrigo Duterte în Filipine, Andrés Manuel López Obrador în Mexic, Viktor Orbán în Ungaria, Recep Tayyip Erdoğan în Turcia și chiar până la Donald Trump în America. Valorile liberale, oricum vor fi fiind definite, nu vor supraviețui atunci când apărătorii lor nu le pot transmite alegătorilor virtuțile lor.

Lecția pentru propovăduitorii democrației deschise e limpede ca lumina zilei. Valorile ei nu pot fi considerate ca fiind date. Atunci când dezbaterea nu se mai face prin presa reglementată prin lege, prin tribunale și alte instituții, politica va cădea la nivelul gloatei. Rețelele sociale – odinioară aclamate drept agent al concordiei globale – au devenit un furnizor de falsități, de furie și de ură. Algoritmii lor polarizează opinia. Pseudo-informațiile lor împing argumentațiile spre extreme. Până și într-o democrație aparent stabilă cum e Germania, săptămâna aceasta consensul ei de centru s-a trezit sfâșiat, în condițiile în care electoratul se împarte între extrema dreaptă și stânga radicală.

Fiecare continent experimentează acum apariția unor perturbatori (preponderent) de dreapta. Ei îi atrag pe aceia care se simt excluși de „politica identitară” [program politic care se concentrează pe interesul unui grup social anume – n.trad.], prin ceea ce percep ei a fi un proxenetism liberal deservind minoritățile. Ei se hrănesc cu intoleranță religioasă și lipsa de securitate din propriul cartier. Ei varsă venin la adresa oricărei forme de establishment. Scheunând în camionul lor, regăsim șacalii rețelelor sociale, diseminând frică.

În lumina ascensiunii noii drepte, nu este suficient ca liberalii să stea tăcuți. Minciunile și ura nu pot fi răspândite pe tot globul pentru a se obține profit. Isteria și furia nu pot deveni discursul politic standard. Procedurile plicticoase ale democrației – reglementarea alegerilor, restricționarea cenzurii, domesticirea extremismului, lupta anticorupție – sunt toate de o importanță crucială.

Moderația devine o banalitate pentru conducerea democratică. Regatul Unit nu face excepție. Ceea ce ar fi trebuit să fie o dezbatere de bun simț privind politica comercială a devenit o chestiune polarizată și poluată cu furie. Coalizarea sau compromisul par a fi imposibile. Deznodământul ar putea fi catastrofal. Acesta este mesajul Braziliei.

  • Les Echos: Sfârșitul domniei Angelei Merkel

Cancelarul Angela Merkel ia act de mesajul alegătorilor. În urma prăbușirii coaliției Uniunii Creștin Democrate în alegerile locale din Hessen , duminică, ea a anunțat că nu va mai candida la președinția CDU la congresul partidului care se va desfășura în Hamburg, pe 7 și 8 decembrie

Angela Merkel, totuși, dorește să își continue mandatul de cancelar.

„În calitatea de cancelar, trebuie să asum responsabilitatea pentru tot. Acest mandat de cancelar este ultimul meu mandat”, a declarat Angela Merkel luni.

„Pentru restul legislaturii, sunt pregătită să lucrez în continuare în calitatea de cancelar”, a explicat Merkel.

Angela Merkel a fost criticată dur în ultimii ani din cauza politicilor flexibile în materie de imigraţie. Criticii susţin că situaţia a generat seria de rezultate slabe pentru partidul Uniunea Creştin-Democrată (CDU, centru-dreapta) în alegerile regionale.

Surse din cadrul CDU semnalaseră luni dimineaţă că Angela Merkel nu va mai candida pentru un nou mandat de preşedinte al partidului în decembrie. Merkel a confirmat ideea, subliniind că s-a gandit dinaintea vacanţei de vară să nu mai candideze la conducerea CDU. „Prin această decizie, mă distanţez de convingerea că funcţia de lider al partidului şi cea de cancelar trebuie să fie deţinute de aceeaşi persoană”, a explicat Angela Merkel, precizând că i-a informat despre aceste decizii pe Horst Seehofer, liderul Uniunii Creştin-Sociale (CSU, filiala bavareză a CDU), precum şi pe Andrea Nahles, preşedintele Partidului Social-Democrat (SPD, centru-stânga), partener de guvernare.

Angela Merkel este liderul formaţiunii CDU din anul 2000 şi deţine postul de cancelar al Germaniei din anul 2005.

Pe de altă parte, ea a promis că nu îşi va alege un succesor, astfel că lasă liberă competiţia pentru conducerea partidului, care se anunţă destul de dură între susţinătorii menţinerii liniei moderate şi cei care doresc o politică având accente conservatoare mai accentuate pentru a se încerca o contrabalansare a avansului extremei drepte anti-imigraţie.

Deocamdată şi-au anunţat candidatura la şefia partidului Annegret Kramp-Karrenbauer, care este o apropiată a Angelei Merkel şi deţine în prezent funcţia de secretar general al partidului, dar şi doi partizani ai aripii ce doresc un viraj mai către dreapta, respectiv ministrul sănătăţii Jens Spahn şi Friderich Merz.

Angela Merkel a jucat un rol esenţial pe scena europeană după anul 2005, ea evidenţiindu-se în special prin gestionarea crizei traversate de zona euro şi prin deschiderea frontierelor Germaniei pentru peste un milion de migranţi.

Slăbirea poziţiei politice a Angelei Merkel pe plan intern riscă să-i limiteze şi leadership-ul european, într-o perioadă în care UE se confruntă cu Brexit-ul, cu criza legată de bugetul Italiei şi cu perspectiva ca partidele populiste şi eurosceptice să câştige teren la scrutinul europarlamentar de anul viitor.

”Asistăm la o continuare a evoluţiei începute odată cu greşelile făcute de Merkel în timpul crizei migraţiei în 2015: erodarea treptată, dar constantă, a puterii sale politice”, estimează într-o declaraţie acordată agenţiei Reuters Carsten Nickel, director al companiei de consultanţă Teneo, care crede că deciziile anunţate luni de Angela Merkel reprezintă mai degrabă o ”continuare a actualei crize de leadership” decât o ”situaţie clară de instabilitate în Germania şi Europa”.

  • Handelsblatt: Primul accident al noului Boeing 737 Max, avionul prăbușit în Indonezia

Producătorul american are peste 4.000 de comenzi pentru acest tip de aeronavă. Aeronava Lion Air a apucat să fie utilizată doar câteva săptămâni.

Accidentul de avion produs luni, în Indonezia, a fost primul accident al ultimului model din familia Boeing 737. Modelul 737 Max este o versiune deosebit de eficientă din punct de vedere al consumului de combustibil și a fost utilizată în scop comercial începând de anul trecut.

Cauza accidentului se bănuiește a fi o defecțiune tehnică. La scurt timp după lansare, pilotul a cerut să se întoarcă la Jakarta pentru o urgență. Apoi legăturile audio cu centrul de zbor s-au întrerupt.

CEO-ul Edward Sirait a confirmat că avionul a avut o problemă cu o zi înainte, în timpul zborului de la Bali la Jakarta. Problema a fost eliminată, mai spune Sirait, fără a da și alte detalii. Oficialii Boeing au declarat luni că va asista autoritățile din Indonezia în investigația deschisă.

Avionul, având 189 de persoane la bord, a fost pus în funcțiune abia în luna august și a avut, în opinia autorității indoneziene de securitate aeriană, doar 800 de ore de zbor efectuate. În aprilie, compania a comandat 50 de asemenea avioane; prețul total fiind de 6,24 miliarde de dolari.

Primul Max 737 a fost livrat companiei Lion Air. Până în prezent, Boeing a primit 4783 de comenzi pentru Max 737; 219 aeronave au fost deja livrate până la sfârșitul lunii septembrie. Cel mai mare client este compania americană Southwest Airlines cu 23 de aeronave livrate.

Max 737 este foarte popular printre companiile aeriene din Asia, cum ar fi Lion Air, Indian Spicejet sau China Southern Airlines. Modelele pot găzdui până la 230 de pasageri și, conform producătorului, pot zbura până la 6110 kilometri. Avioanele de acest tip folosesc motoare fabricate de CFM International, un joint-venture al General Electric si Safran.

Din 1970, au existat 208 de prăbușiri de aviaone din gama 737 de avioane, potrivit datelor oficiale.

În clasamentul anual al siguranței de zbor, Jacdec Lion Air este pe ultimele locuri. În 2018, compania a fost clasată pe locul 97 din cele 100 de companii aeriene cele mai aglomerate, iar în intervalul 2007- 2016, Lion Air nu avea permis de decolare în Uniunea Europeană.

Reamintim că cel puțin 188 de persoane se aflau la bordul avionului Boeing 737 MAX 8 al companiei Lion Air, care s-a prăbușit luni la scurt timp după ce a decolat din Jakarta, au informat mai mulți oficiali indonezieni, relatează site-ul agenției Reuters.

Un purtător de cuvânt al agenției indoneziene pentru operațiuni de căutare și salvare a declarat că avionul a pierdut contactul cu turnul de control la 13 minute de la decolare.

Epava avionului a fost găsită în apropierea locului în care avionul companiei Lion Air a pierdut contactul cu turnul de control.

„Nu știm încă dacă există supraviețuitori. Sperăm, ne rugăm, dar nu putem confirma”, a declarat Muhmmad Syaugi, șeful agenției indoneziene pentru operațiuni de căutare și salvare.

Cursa JT-610 a decolat din Jakarta luni dimineață la ora locală 6.20. Avionul ar fi trebuit să aterizeze o oră mai târziu în Pangkal Pinang.

  •  Kathimerini: „Orbanismul”, o ameninţare toxică

Liniile de demarcaţie pe harta politică a Europei s-au schimbat, iar asta este o realitate pe care trebuie să o luăm foarte serios în considerare. Taberele marilor puteri care se vor înfrunta pentru voturi şi procente, precum şi pentru poziţiile cheie din mecanismele puterii nu se mai disting între dreapta şi stânga, adică pe baza concepţiilor asupra lumii pe care forţele politice le exprimă. Separaţia se va face pe verticală între susţinătorii Europei, pe de o parte, şi oponenţii Europei, pe de altă parte. Această fractură care scindează şi paralizează evoluţiile europene (a se vedea exemplul Italiei acum) îşi va pune amprenta, fără îndoială, asupra viitoarelor alegeri europene. Care este însă cel mai periculos element în toată această situaţie? Faptul că forţele care luptă împotriva perspectivei europene refuză în esenţă democraţia, se întorc împotriva statului de drept, combat orice noţiune ce ţine de o societate deschisă. Adică vin în contradicţie cu înseşi valorile fundamentale ale Europei şi cu o cultură formidabilă a solidarităţii, colaborării şi progresului care s-a construit după război.

Democraţia este o condiţie a Europei, este codul fundamental şi principalul mijloc de evoluţie. Europa este un simbol democratic al păcii, coeziunii şi dezvoltării. Este un model politic, iar tocmai acest model este ameninţat astăzi în mod letal, chiar dacă sună a clişeu.

Este cu adevărat în pericolul de a fi nimicită de valul în continuă creştere de autoritarism, naţionalism şi populism care se propagă de la periferie până în centrul Europei, personajul negativ de frunte fiind premierul Ungariei, Viktor Orban, care contestă şi combate cu dibăcie totul.

În esenţă, el dărâmă orice valoare democratică. Exercită un control extrem de sufocant asupra oricărui centru de putere sau autoritate independentă din ţara sa, acţionează abuziv şi transmite zgomotos acest mesaj. Deţine deja controlul absolut asupra justiţiei, învăţământului, băncilor, presei, bisericii şi aşa mai departe. Fenomenul Orban este un anti-model în raport cu acquis-ul comunitar, un model care găseşte însă imitatori în destul de multe ţări, lucru extrem de periculos.

Atragem cu putere atenţia asupra acestui fapt în perspectiva alegerilor europene, pentru că acest front va ridica mult tonurile şi îşi va agita mult lozincile în următoarele luni.

Dacă forţele politice anti-europene vor obţine în total un procent de ordinul a 40% din mandatele Parlamentului European, lucru pe care specialiştii în prognoze nu îl exclud, oricine poate înţelege că problema guvernării Europei va deveni o chestiune încă şi mai dificilă. Cu atât mai mult în condiţiile coalizării guvernelor pe care Orban încearcă să le atragă pe frontul său, de la Salvini din Italia la Morawiecki în Polonia sau guvernele din Slovacia, Cehia, România etc. Fenomenul din păcate ar putea lua forma unei epidemii, iar orbanismul se poate generaliza ca cea mai toxică, după câte se pare, ameninţare la adresa democraţiei şi a coeziunii Europei.

Acesta este subiectul major astăzi, mai mare decât destabilizarea creată de disputa cu Italia pe tema bugetului, mai ales că soluţia de echilibrare o vor da în mod fatal pieţele financiare internaţionale. Cu democraţia însă, statul de drept şi alte valori umaniste ce se va întâmpla?

Conducerile tradiţionale ale Europei rămân inabile politic, incapabile, am zice, de a reacţiona şi de a inversa rapid curentul. Iar asta este de asemenea îngrijorător.Orban lucrează mai metodic, nu pierde timpul. Nici dreapta, nici stânga, profită de problema migraţiei şi de criza economică şi aprinde fitilul de la un capăt la altul. Îşi transmite propriile mesaje, devine un anti-Macron sau un anti-Merkel în perspectiva alegerilor paneuropene. Creează un stat centrat pe propria-i persoană pentru că – spune el – pe el l-au votat alegătorii, adică modelele de tip Putin sau Erdogan se multiplică. Şi asta unde? Tocmai în inima Europei! (RADOR)

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro