Financial review. Prima pagină a presei străine: Războiul informațional. Europa, ingrijorată de datoriile publice. 50 de milioane de conturi Facebook piratate. De ce nu cresc salariile? Câștigătorii crizei financiare

Le nouvel Economiste: Războiul informațional ● Le Figaro: Europa, ingrijorată de datoriile publice ● 50 de milioane de conturi Facebook, piratate ● Bilan: De ce nu cresc salariile? ● Trends Tendances: Câștigătorii crizei financiare. ● Tesla scade cu 11% la bursa americană. Lectură plăcută!

• Le nouvel economiste: Războiul informațional

Un nume de site care spune totul. O adresă care rezumă răul profund de care Internetul suferă astăzi: Thefakenewsgenerator.com. Platforma americană a fost lansată în glumă la început Justin Hook, oferă posibilitatea tuturor de a crea știri false. Titlul, descrierea, selectarea fotografiei și chiar și adresa de net care să legitimeze mesajul0 că e vorba de CBSNews, New York Times, Associated Press … – toate vă sunt oferite. Iar știrea creată se va distribui cu maximă viteză pe autostrada informatică.

Contul bancar din Bahamas al cuplului Macron, brusc apărut în timpul campaniei prezidențiale sau prezența rechinilor în metroul din Toronto în timpul uraganului Sandy- numărul acestor fake news sunt dificil de contorizat. Există însă o certitudine: aceea că știri false au existat dintotdeauna și că ele au luat amploare odată cu proliferarea canalelor de comunicare. Manipularea informațiilor a cunoscut trei perioade mari, generate de inovațiile tehnice: apariția tipăriturilor, apariția mass-media și apariția Internetului. Unul dintre cele mai cunoscute exemple de „știri false“ rămâne farsa radio jucată de către Orson Welles în 1938. Publicul a crezut că are loc o invazie marțiană ascultând punerea în scenă a „Războiului Lumilor“.

Odată cu evoluția vertiginoasă a digitalului, s-a schimbat doar amploarea fenomenului. Utilizate zilnic de miliarde de persoane, rețelele sociale și mesageria instant au devenit în mai puțin de un deceniu o sursă publică de informații. În Statele Unite, 45% dintre abonații la rețelele sociale o folosesc pentru a învăța, potrivit unui raport Reuters din 2018. În Franța, mai mult de un utilizator din 3 se informează de pe Facebook. Dezvoltarea exponențială a platformelor digitale a sporit semnificativ riscul manipulării informațiilor. În multe privințe. În primul rând, deoarece supraîncărcarea informațiilor contribuie la dezinformare, apoi la numărul de voci disponibile pentru difuzarea zvonurilor, a bârfei sau a manipulării. Facebook are 2,2 miliarde de utilizatori, YouTube 1500000000, iar Twitter are „doar“ 335 milioane de abonați în întreaga lume.

Ar fi însă prea facil să dai vina doar pe rețelele sociale. Dezinformarea exploatează defectele de altă natură. Acest lucru este evidențiat de un raport recent al Centrului de analiză, prognoză și strategie (Caps) și al Institutului Strategic de Cercetare al Școlii Militare.

„Veștile false sunt scrise într-un stil spectaculos, emoțional, de multe ori alarmist, mizează pe temerile noastre, pe spaimele pe care le avem, spre deosebire ce știrile reale nu au ca prioritară exploatarea sentimentelor”, concluzionează raportul. Prejudecățile noastre cognitive sunt cele care contribuie în cea mai mare măsură la diseminarea știrilor false.

• Le Figaro: Europa, ingrijorată de datoriile publice

Articolul de deschidere din ediția Le Figaro de sâmbătă face o analiză a datoriilor publice din Franța, Italia, Portugalia, printre cele mai mari din UE. Datoria Franței atinge 100% din PIB și, chiar dacă e considerată finanțabilă de către CE, liderilor francezi li s-a cerut să o reducă. În cazul Italiei, problema e mult mai complicată. În lipsa unor schimbări structurale, problemele Italiei ar putea crea mari probleme întregii Uniuni. Italia deține 23,4% din datoria publică a zonei euro și 15,4% din PIB-ul UE.

• 50 de milioane de conturi Facebook, piratate

Vineri, rețeaua socială americană a anunțat că a fost victima unei încălcări a securității care ar putea compromite datele personale de cel puțin 50 de milioane de conturi. Facebook are un puțin peste două miliarde de membri utilizatori. Această vulnerabilitate afectează utilizatorii din întreaga lume. Greșeala a fost reparată noaptea trecută, spuse Mark Zuckerberg, care admite că ancheta lor e abia la început.

Hackerii par să fi exploatat o vulnerabilitate apărută la funcția „afișare ca”.

Facebook explică faptul că a deconectat automat toate conturile care au fost afectate. În primă fază, au fost deconectați cei 50 de milioane de useri, după care Facebook a deconectat alte 40 de milioane de utilizatori suplimentari care au folosit funcția „post as” în ultimele douăsprezece luni, ca măsură de precauție. Într-o conferință de presă, Mark Zuckerberg a spus că cei afectați vor fi informați printr-un mesaj afișat în partea de sus a feed-ului lor.

Pentru moment, este dificil de aflat consecințele exacte ale acestei piraterii. Facebook afirmă că utilizatorii afectați nu trebuie să-și schimbe parola. „Nu stim cine este in spatele acestor atacuri si de unde provin”. Reteaua sociala a avertizat deja autoritatile americane si lucreaza cu FBI în ancheta demarată de aceștia.

• Bilan: De ce nu cresc salariile?

Pentru prima dată din 2008, salariile din Elveția au crescut într-un ritm mai lent decât inflația și PIB. Aceasta înseamnă că, în termeni reali, salariile au scăzut, în ciuda situației economice bune. În același timp, rentabilitatea capitalului și dividendele plătite acționarilor au rămas ridicate. Acest lucru poate fi explicat printr-o serie de factori.

În primul rând, prin faptul că productivitatea, adică valoarea produselor și serviciilor produse pe angajat, atunci când crește, nu se traduce neapărat în creșteri ale salariilor, ci în valoare adusă acționarilor. Ponderea remunerației forței de muncă în PIB este mai mică decât ponderea capitalului, ceea ce validează ideea economistului Thomas Piketty că în epoca noastră se constată o creștere a decalajului dintre angajați și acționari, companiile plătindu-le mai mult pentru acesta din urmă decât pe primii.

Alte explicații sunt cele citate de Organizația Internațională a Muncii (OIM): globalizarea, progresul tehnologic, dar și, în majoritatea țărilor dezvoltate, slăbirea instituțiilor de pe piața muncii,- cele de protecție socială, organismele de negociere a salariilor, politicile de ocupare a forței de muncă. OIM citează, de asemenea, „presiunea crescută a piețelor financiare de a aloca investitorilor randamente cât mai mari”.

Situația nu este nouă și se petrece de ani de zile. În economiile dezvoltate, creșterea salariului mediu a fluctuat de la 1% pe an începând cu anul 2006.

Mai mult, un sondaj realizat anul trecut de UBS a explicat că firmele care nu au scăzut salariile în timpul crizei, sunt astăzi cele mai reticente în a acorda creșteri salariale semnificative.

Dar cel mai important factor este, fără îndoială, globalizarea. Economia elvețiană, mai ancorată la piața mondială decât la economia națională, importă o deflație globală a salariilor, venită din exterior. Există într-adevăr o convergență lentă între salariile plătite în țările emergente și cele practicate în țările dezvoltate. Pe scurt, salariile țărilor dezvoltate au luat o pauză, așteptând să fie ajunse din urmă de restul lumii.

• Trends Tendances: Câștigătorii crizei financiare

Criza subprime a lăsat în urmă multe ruine, compuse din oameni care și-au pierdut afacerile, casele, familiile. Dar au existat și câțiva mari câștigători. Gestionarul fondului de hedging John Paulson a dat cea mai mare lovitură – un câștig de 20 de miliarde de dolari. Banca de investiții Goldman Sachs, cu aceeași strategie, a înregistrat la sfârșitul anului 2007 un profit istoric de 11,6 miliarde de dolari și de 13 miliarde în 2009 (față de 9,4 miliarde în 2016 și 5,6 miliarde în 2015). Au mai fost câțiva câștigători. Uneori mai puțin spectaculoși, dar la fel de inteligent.

Totul a început în vara anului 2005, într-un birou decorat cu acuarele de Calder, situat într-o casă confortabilă din New York, pe strada 57, cu o vedere frumoasă asupra Parcului Central. Aici, John Paulson, fost bancher care a fondat propria firmă de investiții, Paulson & Co., a lucrat în 1994. În 2005, firma lui făcuse două miliarde de dolari, iar averea sa personală era de aproape 100 milioane de dolari. Care, după standardele Wall Street, nu era rău, dar nici ceva extraordinar.

Paulson urma să împlinească 50 de ani și avea deja în spate o carieră lungă de finanțator. Era specializat în fuziuni și achiziții și mai era cunoscut pentru conservatorismul în afaceri. Analiza ore în șir sau chiar zile înainte de a lua o decizie, spre deosebire de concurenții săi, manageri în general mult mai tineri, mult mai aventuroși și nu rareori, cu mai mare succes. Înainte cu câteva luni de criză, la o petrecere, unul dintre participanți se amuza de performanța slabă a fondurilor lui Paulson. În timp ce acestea scădeau cu 5%, fondurile de hedging concurente, având diferite expuneri pe imobiliar, creșteau cu câte 9%.

După câteva luni, Paulson dădea lovitura și făcea 20 de miliarde de dolari!

Totul a pornit de la un grafic (cel de deasupra) pe care i l-a arătat un analist, Paolo Pellegrini. ”Iată dovada bulei imobiliare”. Paulson și Pellegrini erau convinși că e ceva în neregulă pe piața imobiliară.

De luni de zile, analistul de origine italiană studiază piața. El observă că numărul împrumuturilor acordate orbește persoanelor care nu-și pot permite să le ramburseze este în creștere și că unii brokeri plătesc deja amenzii considerabile pentru metodele lor de vânzare absolut imorale.

Până în prezent, rata de nerambursare este modestă, deoarece ratele dobânzilor sunt scăzute, iar pentru multe dintre aceste credite primele dobânzi se încasează abia după doi ani. Pellegrini solicită experților imobiliari ce se va întâmpla atunci când debitorii vor începe să plătească dobânzile, mai ales atunci când Rezerva Federală va crește ratele.

(…)

Alan Greenspan nu și-a recunoscut greșelile niciodată. Când un reporter de la agenția Bloomberg l-a întrebat de ce nu a luat în calcul avertismentele unor oameni precum Michael Burry (care avertizase asupra bulei imobiliare și a prăbușirii pieței), el a răspuns: „Au fost iluzii statistice”.

Cei care au crezut în acele iluzii, s-au îmbogățit. Iar cei care le-au ignorat, au pierdut aproape tot.

• Tesla scade cu 11% la bursa americană

Acțiunile Tesla au căzut cu 11% la bursa americană după ce Comisia pentru Valori Mobiliare și Schimburi (SEC) a anunțat că i-a intentat un proces lui Elon Musk, directorul general al companiei, pentru fraude prin inducerea în eroare a investitorilor în legătură cu intenția de delistare a companiei.

Acest lucru a creat confuzie pe piața de capital și a afectat investitorii, potrivit Comisiei. SEC cere ca Musk să nu mai poată ocupa poziții de director în cadrul vreunei companii listate la bursă, dar și impunerea de penalități financiare.

„Ne îngrijorează faptul că scăderea încrederii investitorilor în Tesla poate avea efect asupra abilității companiei de a obține finanțări convenabile”, spune Ryan Brinkman, analist JP Morgan.

Patru note diferite emise de analiști și firme de brokeraj de pe Wall Street avansează ideea că Musk ar trebui să demisioneze.

Musk a declarat că nu crede că a greșit, iar board-ul producătorului de automobile electrice aa nuțat că îl susține.

Acțiunile au scăzut la 274,17 dolari la New York ( -10,8%), valoarea de piață a Tesla reducându-se cu 6 miliarde de dolari.

Elon Musk este acuzat că luna trecută a făcut declarații false cu privire la investitorii care ar fi urmat să finanţeze Tesla. Miliardarul american a anunțat atunci că se gândește la delistarea companiei. „În realitate, Elon Musk nici măcar nu a discutat, cu atât mai puţin să primească vreo confirmare despre tranzacţie, inclusiv preţul acesteia, de la vreo potenţială sursă de finanţare”, se arată în plângerea depusă de SEC la un tribunal din Manhattan.