Financial review. Titlurile marilor ziare străine de marți: Ce păţesc parlamentarii “chiulangii” din alte ţări. Germania- un loc minunat pentru spălarea banilor. Șeful Amazon India le cere angajaților să nu răspundă la mesaje după ora 18

Dividende-record. 500 de miliarde de dolari au fost acordate în lume în trimestrul II, titrează ediția printată a cotidianului Les Echos de marți. Germania- un loc minunat pentru spălarea banilor, scriu germanii de la Handelsblatt. E drept, aceeași Germanie care e pentru al treilea an consecutiv pe primul loc al clasamentului privind excedentul comercial. Vara neagră a închisorilor franceze-titrează le Figaro. În timp ce Financial Times continuă să disece situația din Venezuela, unde bolivarului i s-au tăiat 5 zerouri și a fost redenumit. Acum moneda se cheamă ”bolivar suveran”. Mai mult detalii, mai jos. Ziarele monitorizate: Wall Street Journal, Financial Times, Handelsblatt, Le Temps (Elveția), Les Echos și altele.

LES ECHOS: Dividende-record. 500 de miliarde de dolari au fost acordate în lume în trimestrul II

E un record : 497,4 miliarde de dolari dividende vărsate numai în al doilea trimestru, un salt de 12,9%, potrivit calculelor companiei Janus Henderson. Nu mai puțin de douăsprezece țări au înregistrat sume-record. Printre acestea: Statele Unite, Japonia, dar și Franța, Germania sau Elveția. Explicațiile par să fie legate atât de îmbunătățirea profitabilității companiilor dar și reforma fiscală a lui Donald Trump.

Franța- campioana dispersiei municipalităților. Proiectele de fuziuni ale municipalităților încetinesc

În timpul crizei, mai multe state au demarat asemenea proiecte, Elveția a fost ”campioana” comasării unor primării, în vederea reducerii cheltuielilor Statului. Primarii francezi par să încetinească aceste procese, facând din Franța un campion al ”împrăștierii” municipalităților. Unele primării au relansat proiectul în această vară- Les Sables-d’Olonne sau Evry. Dar aceste exemple maschează sfîrșitul inițiativelor de raționalizare a cheltuielilor, inițiative pornite încă din 2015.

La începutul lunii august, prefectul Vendée a semnat fuziunea localității Les Sables-d’Olonne cu Olonne-sur-Me și Château-d’Olonne. Viitoarea primărie rezultată în urma fuziunii (și care va avea 42.600 de locuitori) va păstra numele celebrrei stațiuni de pe litoral. În Seine-Maritime, șase municipalități intenționează să reunească 4 municipalități mai mici într-una singură: noul oraș Port-Jérôme-sur-Seine. În Ain, șase sate ar putea da naștere și celui de-al doilea oraș ca mărime din zonă (7000 de locuitori) după Bourg-en-Bresse. Aleșii locali au doar câteva luni să-și finalizeze apropierea, deoarece legile comasării interzic asemenea proiecte cu mai puțin de un an înaintea alegerilor municipale, care urmează să aibă loc la începutul anului viitor. În 2016 și 2017 au avut loc circa 200 de asemenea fuziuni.

Cele mai citite articole din Les Echos:

1. BCE amendează Crédit Agricole. Banca franceză va trebui să plătească 4,3 milioane de euro

2.Dividende-record. 500 de miliarde de dolari au fost acordate în lume în trimestrul II.

3. Directorul Amazon India susține dreptul angajaților de a se deconecta. Amit Agarwal le-a propus angajaților săi să nu mai răspundă la e-mailuri sau apeluri telefonice în intervalul orar 18- 8 dimineața. O propunere surprinzătoare pentru Bangalore, Silicon Valley-ul indian. Agarwal, vicepreședinte senior la Amazon, a trimis, în mod oficial, un mesaj către personal ca să nu răspundă la mesaje între orele 18:00 și 08:00. Asta pentru un echilibru mai bun între muncă și viața privată a angajaților

4. Venezuela oficializează prăbușirea propriei monede. Caracasul a devalorizat bolivarul cu 95%

HaANDELSBLATT: Germania – cel mai mare excedent comercial din lume pentru al treilea an consecutiv

Un studiu realizat de Institutul Ifo pune ordine între țările cu excedent comercial și respectiv deficit. Germania, Japonia și Olanda sunt pe primul loc, iar SUA are cel mai mare deficit.

Germania va avea în acest an cel mai mare excedent comercial din lume pentru al treilea an consecutiv deoarece consumatorii din întreaga lume continuă să se bată pentru mașinile, băuturile și echipamentele industriale produse de nemți. Estimările arată că cea mai mare economie din Europa va exporta cu 299 miliarde dolari mai mult decât valoarea importurilor, potrivit Institutului Ifo, un think-tank german.

Japonia va avea cel de-al doilea cel mai mare excedent de 200 miliarde de dolari, iar Olanda urcă în mod neașteptat pe locul al treilea, cu un excedent de 110 miliarde de dolari. La polul opus, Statele Unite vor avea cel mai mare deficit din lume- 420 miliarde de dolari. Angajatorii germani au aproximativ 1 milion de angajați în fabricile deschise în China și peste 850.000 de angajați în SUA.

Germania: un loc minunat pentru spălarea banilor

Legile laxe din Germania atrag bandele infracționale, obligând poliția să lupte – nu întotdeauna cu succes- împotriva crimei organizate.

Poliția a percheziționat 13 apartamente în districtul Neukölln, încercând să depisteze 16 persoane suspectate de spălare de bani. Vecinii priveau îngroziți descinderea polițiștilor, după ce aceștia munciseră luni de zile și puseseră cap la cap informațiile împreună cu autoritățile din alte state.

Germania este una dintre primele ținte pentru infractorii din întreaga lum,e când vine vorba de spălarea banilor murdari, după cum a confirmat recent Robert Scarpinato, procurorul public din Palermo. În 2016, autoritățile germane au înregistrat 563 de dosare de spălarea banilor, cele mai multe prin intermediul comerțului cu imobile.

Situația economică stabilă a Germaniei este un magnet pentru bandele italiene, iar „Ndrangheta” din Calabria spală acolo 80% din câștigurile obținute ilegal – aproximativ 40 de miliarde de euro. Activitățile grupului de spălare a banilor nu se rezumă doar la sectorul imobiliar, potrivit rapoartelor.

Până în vara trecută, legile nemțești nu obligau cetățenii care participau la o tranzacție că banii lor au fost câștigați legal. Burkhard Körner, președintele agenției interne de informații din Bavaria, a subliniat că este dificil pentru autorități să facă distincția între banii câștigați legal și cei de proveniență ilegală.

În prezent , legea a fost modificată iar acum trebuie să dovedești că banii utilizați într-o tranzacție provin din surse legale. Băncile germane cheltuiesc sume tot mai mari pentru a combate problema spălării banilor, dar spun că noile reglementări costă timp și bani.

Cele mai citite articole din Handelsblatt:

1. Bayer , avertizată de supraveghetorul pieței, pentru deficiențe ale controlului calității

2. Straniul caz al scăderii piețelor bursiere

3. Ketchupgate. Angajații VW resping noul ketchup utilizat în cantina companiei

4. Germania are cel mai mare excedent comercial din lume pentru al treilea an

5. Germania – un loc minunat pentru spălarea banilor

LE FIGARO – Evadări, agresiuni…vara neagră a închisorilor franceze

Numărul de locuri de detenție evident insuficient, un climat de tensiune exacerbat de valul de căldură- închisorile franceze au avut de suferit în această vară. Evadări în serie, agresiuni asupra gardienilor, sinucideri- toate arată defecțiunile sistemului penitenciar.

Scena nu a durat mai mult de zece minute. Un elicopter aterizează în curtea unei închisori. Două persoane cu cagulă coboară, înarmate cu arme Kalașnikov. Sparg mai multe uși și ajung la vorbitor. Acolo, un deținut îi așteaptă. În fața micului commando, paznicii privesc neputincioși cum unul dintre cei mai supravegheați prizonieri ai Franței se evaporă. Evadarea de-a dreptul hollywoodiană a lui Redon Faid, un celebru infractor, din închisoarea de la Réau (Seine-et-Marne) din 1 iulie, a fost doar doar primul episod al unei telenovele care a rulat întreaga vară.

O lună mai târziu, doi frați se evaporă din închisoarea Colmar (Haut-Rhin). Au fost, din fericire, găsiți două zile mai târziu

În aceeași zi, o asistentă medicală a fost ținută ostatică timp de trei ore de către un bărbat încarcerat în închisoarea Salon-de-Provence (Bouches-du-Rhone).

Pe 5 august, un deținut înarmat cu o lamă de ras se aruncă asupra unui gardian care tocmai deschisese ușa celulei din închisoarea Nimes. O venă din zona gâtului e atinsă, dar gardianul reușește să fugă. Scapă cu viață după cele 11 cusături.

Cinci zile mai târziu, un deținut din închisoarea Liancourt (Oise), cu un cuțit artizanal făcut din marginea unei cutii se aruncă la gâtul unui supraveghetor. Acesta reușește și el să scape.

FINANCIAL TIMES: Venezuela taie 5 zerori din valoarea monedei, încercând să stopeze colapsul economic. Moneda a fost devalorizată cu 95% și redenumită

Oponenții guvernului socialist al lui Nicolás Maduro au chemat marți la greve și proteste, o zi în care magazinele și instituțiile financiare s-au redeschis după ce o sărbătoare banală a fost folosită pentru o reformă drastică.

Hiperinflația – cea mai adâncă din istoria țării latino-americane – a fost tratată cu reducerea subvențiilor la combustibili și creșterea salariului minim cu 3.000 de procente.

Inflația anuală este de peste 80.000%, iar Fondul Monetar Internațional estimează că va atinge un milion la sută în acest an. Prețurile se dublează la fiecare patru săptămâni, ceea ce face ca viața să fie disperată pentru milioane de venezueleni, care mulți sunt înfometați sau pleacă din țară.

„Vreau ca țara să se redreseze și dețin și formula necesară. Credeți-mă! „a declarat Maduro, într-o declarație televizată.

Bolivarul a fost re-denumit ”bolivarul suveran”, noua bancnotă având cu 5 zerouri mai puțin decât cea veche. Practic, cea mai mare bancnotă ca valoare, cea de 500 de bolivari suverani- va înlocui bancnota veche în valoare de 50.000.000 de bolivari vechi – adică în jur de 8 dolari pe piața neagră.

Cele mai citite articole din Financial Times:

1. Autovehiculele electrice: cursa pentru înlocuirea cobaltului

2. Ce va urma după ce bula criptomonedelor se va sparge?

3. PepsiCo dă 3,2 miliarde de dolari pentru a cumpăra SodaStream

THE WALL STREET JOURNAL– Un nou ostatic al inițiativei „Centură și Drum” (editorial)

Prima sarcină a lui Imran Khan după ce a fost învestit sâmbătă premier al Pakistanului este să evite o criză financiară. Jucătorul de cricket transformat în politician trebuie să aleagă între a reduce implicarea statului într-un program de dezvoltare finanțat de China și a mări dependența țării sale de Beijing.

Rezervele valutare ale Pakistanului au scăzut la 10,3 miliarde de dolari la finalul lunii trecute, echivalentul importurilor pe două luni. Guvernul are nevoie să împrumute rapid vreo 10 miliarde de dolari pentru a evita falimentul din cauza datoriei externe. Această datorie s-a tot umflat, pe măsură ce Islamabadul a împrumutat bani de la bănci chinezești pentru a finanța Coridorul Economic China-Pakistan, o schemă de 62 de miliarde de dolari vizând construcția unor proiecte de transport și energie. Programul este un portdrapel al Inițiativei Centură și Drum a Chinei, o campanie implicând construcția de proiecte de infrastructură în Asia, Europa și Africa.

În mod normal, Pakistanul ar apela la Fondul Monetar Internațional (FMI) pentru un împrumut, cum a mai făcut-o și în alte peste 12 ocazii. Însă datoria față de China este un obstacol. Secretarul american de stat Mike Pompeo avertiza luna trecută: „Nu există nici o rațiune pentru ca banii din impozite ai FMI” să „salveze deținători chinezi de obligațiuni ori China însăși”.

SUA și FMI vor ca Pakistanul să dezvăluie termenii secreți ai împrumuturilor contractate de la China, înainte de a decide cum vor proceda. Odată ce acei termeni vor fi devenit cunoscuți, e probabil ca FMI să-i ceară Islamabadului să renegocieze unele proiecte chinezești, iar pe altele să le suspende. Ziarul nostru a scris despre un proiect energetic care le garanta investitorilor chinezi un profit anual de 34%, în dolari americani, vreme de 30 de ani.

SUA și alte părți interesate în FMI se tem că un împrumut ar putea ajuta Pakistanul să scape de actuala criză de lichidități doar pentru a cădea apoi într-o capcană a datoriilor, caz în care va fi forțat să cedeze active strategice, cum ar fi portul Gwadar, creditorilor chinezi. Acest lucru s-a întâmplat deja în Sri Lanka, care nu a putut înapoia împrumuturi chinezești totalizând 6 miliarde de dolari, bani folosiți la construcția portului Hambantota. Anul trecut Sri Lanka a concesionat respectivul port pe 99 de ani conglomeratului China Merchants Port Holdings pentru a scăpa de datorie.

Dl Khan ar trebui să dorească transparență. El a criticat decizia predecesorului său de a se implica în anumite proiecte chinezești și i-a acuzat pe unii oficiali de corupție. Noul său ministru al finanțelor a afirmat că va supune contractele în cauză examinării parlamentului.

Însă dl Khan a calificat totodată coridorul chinezesc drept pilon al programului său economic. Unii membri ai partidului său vor să renunțe la opțiunea unui împrumut de salvare de la FMI și să se bazeze și mai mult pe „prietenia necondiționată” a Pakistanului cu China. După alegerile de luna trecută Beijingul i-a promis Islamabadului un împrumut de 2 miliarde de dolari, pe lângă cele 5 miliarde pe care i le-a trimis anul trecut.

Chiar dacă dl Khan s-ar împrumuta suficient de la China și din alte surse pentru a evita o criză financiară, încrederea investitorilor este improbabil să revină în absența garanției reprezentate de implicarea FMI. Și, pe măsură ce țara va acumula noi datorii de la China, șansele unui viitor crah financiar se vor înmulți. Această incertitudine îi va îngreuna dlui Khan implementarea promisiunilor din campania sa electorală.

Poate că dlui Khan nu-i convin apelurile la transparență. Însă datele cunoscute indică faptul că multe proiecte chinezești au fost prost concepute, iar datoria necesară pentru a le construi va afecta negativ finanțele Pakistanului vreme de o generație. Malaezia a suspendat recent proiecte finanțate de China în valoare totală de peste 20 de miliarde de dolari, după o schimbare de guvern. Dl Khan ar da dovadă de înțelepciune dacă ar proceda la fel (RADOR).

DER STANDARD: Ce păţesc parlamentarii “chiulangii” din alte ţări

DER STANDARD (Austria) 18 august 2018 – Alte ţări, alte sancţiuni.

MAREA BRITANIE: Lista sancţiunilor cuprinde de la avertismente, pierderea salariului până la suspendare în cazul încălcărilor Codului de comportament al politicienilor.

SLOVACIA: Pentru absenţele nemotivate din plen sau comisii se pot pierde primele şi cheltuielile.

FRANŢA: Parlamentarilor francezi li se pot suspenda primele, cheltuielile sau o parte din salariu. În cazul în care un parlamentar lipseşte de la o treime din şedinţe se consideră demisie şi respectivul va fi înlocuit. Cei care au fost avertizaţi de mai multe ori la şedinţele plenare, pot pierde, după caz, salariul până la şase luni.

GRECIA: În cazul unei absenţe se va retrage o treime din salariu pentru fiecare zi lipsă.

SPANIA: Celor care absentează în mod repetat de la şedinţele plenare sau din comisii li se poate reduce salariul pentru activitatea politică.

ROMÂNIA: În cazul unei prezenţe neregulate la locul de muncă deputaţii din România trebuie să se descurce pe o perioadă de până la 30 de zile fără salariul lor de politician.

BELGIA: Este interzis să se încalce prevederile privind documentele secrete, pedeapsa fiind reducerea pe trei luni a salariului cu 20%. La fel se pedepseşte şi absenţa de la şedinţele plenare.

GERMANIA: În Bundestag orice abatere şi încălcare a regulilor instituției se percep 1.000 euro, iar în cazul unei recidive 2.000 euro.

LITUANIA: Prezenţa la vot şi la şedinţele din comisii este obligatorie. Un comitet de etică poate recurge în caz contrar la penalizări la salariu. (RADOR)

LE TEMPS (Elveția): Omarosa, gustul răzbunării. Fosta colaboratoare a lui Trump ăși reglează conturile cu acesta

A fost concediată de patru ori de Donald Trump. De trei ori în reality show-ul său”Apprentice” și o dată în viața reală, cea de la Casa Albă. Asta se întâmpla în decembrie anul trecut. Omarosa Manigault-Newman era fascinată de miliardar și de universul său, dar astăzi ea își folosește amintirile și înregistrările împotriva președintelui și anturajului său. Potrivit New York Times, ea deține circa 200 de înregistrări cu președintele sau cu apropiați ai săi. Omarosa are un dinte special împotriva Secretarului General, John Kelly, cel care a anunțat-o că e concediată, lucru care s-a petrecut în ultra-securizată „Situation Room”, după cum reiese dintr-o înregistrare făcută publică înainte de lansarea cărții. Trump însuși se preface că nu știe de concedierea fostului consilier. Să fie o mascaradă care să liniștească apele?

Scufundarea Omarosei în universul lui Donald Omarosa are ceva amețitor. Ea descrie „o Casa Albă în care toată lumea minte”. Istoria nu ne spune dacă nu și-a luat acest obicei și Omarosa însăși. „Declinul mental (al lui Trump) nu poate fi ignorat”, spune autoarea. Gustul Omarosei pentru lumina reflectoarelor și celebritate se manifestă în fiecare pagină. Ea a participat la mai multe spectacole gen realitaty-show (The Apprentice, The Surreal Life, The Big Idea, Celebrity Apprentice sau Celebrity Big Brother), a lucrat în administrația Clinton, deoarece pe atunci credea că e o democrată convinsă. Apoi s-a angajat cu pasiune în slujba lui Trump, ca responsabil pe zona public relations. Astăzi, ea îl numește pe Trump „rasist, intolerant și misogin“.

Mai rău, ea crede că fostul său mentor este inadecvat din punct de vedere mental pentru funcția de președinte. Casa Albă e supărată de încălcarea acordului de confidențialitate care îi leagă pe angajați. O acuză de răspândirea afirmațiilor false pentru singurul scop de a face bani.

THE NEW YORK TIMES (SUA) – Steve Bannon și-a găsit un nou Trump

„Dacă are loc o explozie sau un incendiu pe undeva, Steve e probabil prin apropiere, cu niște chibrituri”, spunea cândva (admirativ) despre Steve Bannon un fost angajat de la Breitbart News. Deci nu ar trebui să fie deloc surprinzător că dl Bannon, fost strateg șef de campanie al lui Donald Trump, a sosit în Europa.

La sfârșitul lui iulie, dl Bannon, expertul politic american, și-a anunțat intenția de a fonda „Mișcarea”, o fundație care, speră el, va uni partidele de extrema dreaptă ale Europei în vederea alegerilor pentru Parlamentul European din mai 2019. Va avea el impactul pe care și-l dorește?

După cum scrie Joshua Green în cartea sa despre dl Bannon, „Devil’s Bargain” [Tranzacția Diavolului], dl Bannon credea sincer că populismul de dreapta în stil Tea Party [curent politic american ultraconservator – n.trad.] este un fenomen global. Mai mult, după cum spunea el însuși la o conferință care a avut loc la Budapesta în mai, „Brexit a fost o prevestire a victoriei lui Trump din 2016, iar revolta populistă naționalistă este în Europa aproximativ cu un an înaintea celei din SUA.”

Dar motivele pentru care dl Bannon a ales să-și mute atenția asupra Europei sunt mai puțin importante decât cine este marele său aliat pe continent: premierul Viktor Orban al Ungariei. Dacă i-ați urmărit îndeaproape discursurile dlui Bannon în ultimele luni (cum am făcut-o eu), este ușor să ajungi la concluzia că liderul ungar de extrema dreaptă este cel pe care provocatorul populist american nu numai că-l admiră, dar caută totodată să-l și ajute. Dl Bannon l-a numit pe dl Orban „Trump înainte de Trump”. Dl Orban, în ce-l privește, caută să fie la fel de transformator și de perturbator ca președintele american și speră că alegerile europene din 2019 îl vor ajuta să construiască o majoritate în Parlamentul European, astfel încât, în propriile sale cuvinte, „să-i facem cu mâna nu numai democrației liberale și sistemului liberal non-democratic care a fost construit pe fundațiile ei, ci și întregii elite de la ’68”.

Noua fundație a dlui Bannon se angajează să ofere sprijin în privința programelor, sondajelor și strategiilor tuturor partidelor eurosceptice de pe continent. Este fix lucrul pentru care dl Orban și-a asumat responsabilitatea în ultimii ani. Începând din 2015, guvernul ungar efectuează cu regularitate sondaje de opinie într-o duzină de țări europene, iar dl Orban a făcut activ campanie (cu rezultate mixte) pentru aliații săi de dreapta din țări precum Slovenia și Macedonia.

Există multe similitudini între consultantul american transformat în ideolog și liberalul ungar transformat în ultraconservator. Amândoi au o mentalitate misionară; ambii sunt interesați de idei; ambii sunt obsedați de ceea ce consideră ei a fi criza spirituală a Occidentului; niciunuia dintre ei nu-i lipsește încrederea de sine sau ambiția.

Ceea ce-i unește cu adevărat pe dl Bannon și dl Orban nu este numai faptul că ei văd Uniunea Europeană ca pe un inamic ce trebuie anihilat, ci și credința lor comună că revolta populistă poate și trebuie să fie o revoluție culturală. La o săptămână după ce dl Bannon își anunțase planurile privind Mișcarea, dl Orban declara că alegătorii i-au conferit un „mandat pentru a clădi o nouă eră”, iar „o eră este o realitate culturală specială și caracteristică”. Mentorul politic al dlui Bannon, publicistul de extrema dreaptă Andrew Breitbart, insista și el în mod similar asupra ideii că „politica derivă din cultură”.

Dacă afinitatea ideologică și admirația reciprocă sunt importante, ele nu sunt și suficiente pentru a explica această axă americano-ungară. Există și rațiuni pur tactice. Din perspectiva dlui Orban, dl Bannon are multe de oferit:

În primul rând, dl Bannon îl poate ajuta pe dl Orban să convingă populiștii vest-europeni că nu este nimic în neregulă dacă premierul unei mici țări est-europene devine liderul informal al mișcării lor. Susținerea dlui Bannon îl poate încorona pe dl Orban drept omul dlui Trump în Europa.

În al doilea rând, prezența dlui Bannon poate pune la adăpost extrema dreaptă europeană de suspiciunea că euroscepticii nu sunt altceva decât marionetele lui Vladimir Putin și un instrument al Kremlinului, conceput pentru a distruge UE. Nu e preferabil pentru extrema dreaptă europeană să fie asociată cu un radical american decât cu președintele rus?

În al treilea rând, talentul dlui Bannon în materie de campanii electorale și experiența lui în a purta un război cu presa așa-zis consacrată ar putea fi foarte utile. Conform unui sondaj recent realizat de Pew, neîncrederea în presa consacrată este o trăsătură distinctă a alegătorului populist european. Nimeni nu știe la fel de bine ca dl Bannon cum să exacerbeze această neîncredere.

În fine, dl Orban intenționează să transforme alegerile europene din 2019 într-un referendum cu privire la imigrație și islam – două subiecte care-i interesează foarte mult pe numeroși alegători conservatori. Dar s-ar putea ca acest lucru să nu fie chiar atât de ușor. În ultimul an fluxul imigranților a scăzut drastic în Europa, iar majoritatea partidelor tradiționale de dreapta – ba chiar și unele de stânga – au adoptat o versiune mai blândă a politicii granițelor închise revendicate de statele central-europene. Prin urmare, dl Orban are nevoie ca dl Bannon să le explice europenilor că numai extrema dreaptă înțelege chestiunea imigrației.

Va funcționa ceva din toate acestea?

Unificarea extremei drepte europene s-ar putea dovedi o sarcină imposibilă. Deși partidele anti-establishment de pe întreg continentul împărtășesc sentimente similare cu privire la chestiuni precum imigrația, UE sau căsătoriile homosexuale, naționaliștii sunt greu de unit când vine vorba de detalii programatice.

Mai mult chiar, inițiativa europeană a dlui Bannon creează deja dezbinare în loc de unitate în rândurile extremei drepte. Jérôme Rivière, un lider al Partidului Adunarea Națională [fostul Front Național – n.trad.] din Franța, a exprimat surprinderea și aversiunea multor alți lideri vest-europeni ai extremei drepte. „Respingem orice fel de entitate supranațională și nu participăm la crearea a nimic împreună cu Bannon”, a declarat el. Alexander Gauland, lider al partidului de extrema dreaptă Alternativă pentru Germania, este la fel de sceptic. „Eu nu văd nici un fel de mare oportunitate de cooperare”, a declarat dl Gauland. „Nu ne aflăm în America.” O parte a problemei ar putea fi faptul că președintele Trump este extrem de nepopular în Europa, astfel încât până și mulți reprezentanți ai dreptei naționaliste nu suportă să fie asociați cu el.

Cei doi aliați greșesc totodată și în evaluarea lor conform căreia alegerile europene ar putea constitui punctul de rupere al proiectului european. Deși euroscepticii au evoluat peste așteptări la anterioarele alegeri europene, sondaje recente arată că în multe țări ascensiunea populismului a dus la o mobilizare pro-UE. De data aceasta, în sfârșit, e mai probabil ca susținătorii UE să se prezinte la vot, iar nu adversarii ei.

Dacă dl Orban își mizează viitorul pe strategia Bannon, el ar face bine să-și aducă aminte că dl Bannon nu câștigă întotdeauna. La alegerile speciale pentru Senat din Alabama din 2017, dl Bannon l-a susținut pe candidatul extremei drepte, Roy Moore – care a pierdut într-una dintre cele mai stabile circumscripții republicane imaginabile. Și se poate presupune că dl Bannon înțelege chiar mai puțin particularitățile politice ale Europei decât le înțelege pe cele ale Sudului Profund. Oricât de straniu ar putea să pară, pro-europenii au motive întemeiate de a-l primi cu brațele deschise pe dl Bannon pe continentul lor. (RADOR)

BBC (Marea Britanie) – Premierul malaezian a cerut Chinei ajutorul pentru a rezolva problemele cu care se confruntă ţara sa

Mahathir Mohamad a făcut declaraţiile în timpul unei vizite în China, care este prima de la întoarcerea sa la putere, în luna mai. „Sper şi cred că statul chinez va primi cu înţelegere către problemele pe care le avem de rezolvat şi că, poate, ne va ajuta să rezolvăm unele dintre problemele fiscale interne”.

Mahatir a suspendat proiecte de infrastructură în valoare de 22 de miliarde de dolari, pe care le iniţiase guvernul anterior cu Beijingul, după ce acesta a pus la îndoială termenii lor. Ministerul de Finanţe al Malaeziei investighează acuzaţii potrivit cărora, într-un acord privind o conductă masivă de gaze, ar fi fost implicată spălarea de bani. Kuala Lumpur a plătit aproape 90% din costuri către Beijing, când doar 15% din proiect era finalizat. (RADOR)