Finanțarea bugetului cu TVA pentru sume neîncasate de la clienți în faliment: Soluția identificată în Codul fiscal
O reală problemă pentru mediul de afaceri recent remediată în Codul fiscal o reprezintă posibilitatea de a recupera TVA de la buget pentru creanțe neîncasate. Semnalam în vara anului trecut faptul că astfel de situații – în care companiile ajung să suporte TVA în contul debitorilor – sunt neechitabile, implicând costuri însemnate. Tot atunci arătam că este nevoie ca legislația românească să prevadă o modalitate de recuperare în acord cu decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene exprimată într-un caz similar.
Legiuitorii au adus modificări Codului fiscal în acest sens prin legea 30/2019 publicată pe 17 ianuarie. Pentru a înțelege mai bine contextul, menționăm că anterior acestei modificări cei care aveau de încasat creanțe pentru livrări efectuate către persoane care nu achitau contravaloarea acestora erau obligați să achite TVA aferentă facturilor către bugetul de stat la momentul livrării. Ceea ce însemna că, deși nu primeau sumele de la debitori, furnizorii erau obligați să verse taxa la buget, având posibilitatea să o recupereze abia la încheierea procedurii de faliment a debitorului prin hotărâre judecătorească. Legislația națională impunea prin această prevedere o măsură de protecție a veniturilor bugetare.
Perioada de așteptare pentru furnizori pentru a recupera TVA aferentă creanțelor neîncasate putea să se întindă pe perioade de peste 5 ani. Astfel de măsuri sunt excesive, a concluzionat Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauza C-246/16 Di Maura, întrucât procedurile de faliment pot dura 10 ani, timp în care se plătește o taxă pentru bunuri/servicii de care contribuabilul nu a beneficiat. Concluzia Curții în cauza amintită a fost că „un stat membru nu poate condiționa reducerea bazei de impozitare a TVA de caracterul infructuos al unei proceduri colective atunci când o astfel de procedură este susceptibilă să dureze mai mult de zece ani.”
Această decizie emisă de CJUE este temeiul pentru recentele modificări introduse în Codul fiscal, având în vedere că oricum legislația fiscală românească stabilește că jurisprudența europeană în materia TVA se aplică obligatoriu la nivel național.
Pentru a reduce perioada în care furnizorii trebuie să finanțeze TVA la bugetul de stat pentru debitorii în faliment, soluția identificată de legiuitorii români a fost ca recuperarea de către furnizor a TVA de la buget să aibă loc în baza sentinței prin care s-a decis intrarea în faliment a debitorului, în loc să se aștepte finalizarea procesului de faliment.
Odată cu schimbarea legislației, perioada de așteptare va fi redusă semnificativ. În cazul procedurilor de faliment inițiate anterior datei de 1 ianuarie 2019, pentru care nu a fost pronunțată hotărârea judecătorească definitivă/definitivă și irevocabilă, ajustarea bazei de impozitare se va efectua în termen de cinci ani începând cu data de 1 ianuarie 2019.
Suplimentar, pentru alte tipuri de creanțe neîncasate, care nu implică falimentul / insolvența debitorilor, ar trebui prevăzut un termen rezonabil – de la care neplata creanței devine certă și furnizorul are dreptul de a recupera TVA de la buget – precum și o serie de informații, validate de debitor, care să dovedească imposibilitatea recuperării sumei.
Un articol semnat de Raluca Bâldea, Director Taxe Indirecte Deloitte România și Victoria Dobre, Manager Taxe Indirecte Deloitte România