Floriile sau Duminica vlastarilor sunt cea mai importanta sarbatoare dinaintea Pastelui

An de an, in ultima duminica dinaintea Pastelui, sarbatorim Floriile, zi cunoscuta in popor si sub denumirea de „Duminica vlastarilor” sau „Duminica aspirantilor”. Este cea mai importanta sarbatoare care vesteste Pastele. „In aceasta zi biserica crestina sarbatoreste Intrarea Domnului Iisus Hristos in Ierusalim, dupa ce savarsise ultima sa mare minune: Invierea lui Lazar din Betania, fratele Martei si al Mariei, mort de patru zile”, explica conf. univ.dr. Paula Popoiu, directorul Muzeului National al Satului Dimitrie Gusti. Anul acesta, Muzeul Satului organizeaza in perioada 26-28 aprilie 2013 sarbatoarea Floriilor, un festival al artei si mestesugului romanesc, care va reuni mesteri si artisti populari din toata tara.

Dupa unele documente, sarbatoarea Floriilor a fost atestata pentru prima data in secolul IV si tot de atunci dateaza si obiceiul de a aduce in biserici ramuri de salcie, care sunt apoi binecuvantate si impartite credinciosilor in amintirea ramurilor de finic si masliu cu care multimile l-au antampinat pe Iisus Hristos la intrarea in Ierusalim. In vechime, duminica Floriilor era numita si Duminica aspirantilor sau a candidatilor la botez, pentru ca in aceasta zi catehumenii mergeau la episcop pentru a-i cere sa fie admisi la botez, dar si Duminica gratierilor pentru ca in cinstea sarbatorii, imparatii acordau gratieri. Conform traditiei, atat la Bizant cat si la curtile domnesti din Tarile Romanesti, sarbatoarea era un praznic imparatesc la care luau parte domnii impreuna cu demnitarii lor, carora li se imparteau Faclii ca si la Paste. In seara de Florii, in biserici incep slujbele deniilor din Saptamana Mare.

In ajunul Floriilor se efectua un ceremonial complex, structurat dupa modelul colindelor, dedicat unei zeitati a vegetatiei numita Lazar sau Lazarel. Lazarelul reda un ritual complex care implica moartea violenta, scalda rituala, care aduce cu sine prosperitatea vegetatiei sau, si mai direct, invierea si transformarea eroului in vegetatie luxurianta si, in final, bucuria marcata de hora colindatoarelor.

Ceremonialul, atestat numai in sudul tarii – Muntenia si Dobrogea – era practicat numai de fete. Una dintre fete, participanta la ceremonial, numita Lazarita, se imbraca in mireasa. Aceasta, impreuna cu alte fete cu care forma o mica ceata, colinda prin fata ferestrelor caselor. Lazarita se plimba cu pasi domoli, inainte si inapoi, in cercul format de colindatoarele care povesteau, pe o melodie simpla, drama lui Lazar sau Lazarica: plecarea lui Lazar de acasa cu oile, urcarea in copac pentru a da animalelor frunza, moartea neasteptata prin caderea din copac, cautarea si gasirea trupului neinsufletit de catre surioarele lui, aducerea acasa, scaldatul ritual in lapte dulce, imbracarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci. Un text dobrogean completa scenariul ritual al mortii si inmormantarii cu invierea si prefacerea lui Lazar in flori, moment culminant marcat, printr-o hora de veselie a colindatoarelor.

Pentru buna desfasurare a sarbatorii Floriilor, cu o zi inainte credinciosii culeg ramuri de salcie inmugurita, pe care o leaga in snopi si o duc la biserica, spre a fi sfintite de preot.

Dupa sfintire ramurile numite „matisori” sunt luate acasa de catre credinciosi pentru a impodobi cu ele icoanele, usile, ferestrele, intrarile in grajduri sau pentru a le pune la fantani si la streasinile caselor.

Intra pe pagina Muzeul Satului si pagina Alpha Bank Romania pentru mai multe detalii.