FOMO. BOMP. Noreena Hertz – Secolul singurătății. Dependenți de depresia urbană

Noreena Hertz – Secolul singurătății. Trăiesc cu telefonul mobil. Zilnic. E singurătate. Depind de like-uri. E singurătate. Îmi las copilul pradă mobilului. Îl condamn la singurătate. Merg pe stradă cu căștile-n urechi. Singurătate. “Agăț” pe Tinder și nu-mi convine nimeni și nimic. Singurătate. Stau în față cu un om ca mine, la o cafea și frec aplicațiile. Singurătate. Pandemia ne-a închis în casă. În singurătate. Nenumărate ipostaze ale omului singur. Omului care nu mai aparține lumii lui, naturii lui. Felului lui de a fi. Numeroși excluși. Tot mai mulți și mai muți. Am citit cartea “Noreena Hertz – Secolul singurătății”, am devenit conștient de singurătatea asta. Trăim înconjurați de singurătăți și ne simțim în siguranță scăldați în propria depresie. Suntem dependenți de depresie. Aceasta este cronica cărții Noreena Hertz – Secolul singurătății, Humanitas, 2021.

Noreena Hertz – Secolul singurătății. Să începem cu Pandemia. Izolare. Singurătate

Trăim în urban. În mulțimi. Singuri. Criteriul unic este Banul. Însingurare. Trăim în cuplu dând scroll. Singurătate absolută. Uităm de Părinți, de bunici. Singurătate. Stat în casă și lucrat de acasă. Singurătate. Stat acasă și privit la Netflix. Singurătate. Mers la serviciu și umblat cu căști în urechi pe străzi. Singurătate. Umblat în metrou cu nasul în telefon. Singurătate. Intrat în birou open space, dat sms în loc de vorbit. Luat masa separat. Înstrăinare. Sms/mesaj în loc de vorbit la telefon. Singurătate. Whatsapp în loc de întâlnire. Însingurare. Netflix în loc de umblat pe străzi. Însingurare. Mobilier urban ostil. N-ai unde să te așezi în Agora. Bănci deteriorate. Interziceri de tot felul a spațiului verde, a spațiului public. NU țiganii. NU copiii. NU vagabonzii. NU bătrânii. NU. Însingurări. Nu-ți cunoști vecinii. Însingurare.

Aglomerări omenești pline de însingurați, însingurări. Apelul la roboți, la curieri.

Totul, totul te însingurează. Statul la serviciu prea mult, dar și statul acasă peste măsură. Însingurează. Apelăm la roboți să facem amor, să ne întâmpine în hoteluri, să ne facă serviciii. Ne însingurăm. Suntem chiar selectați în locuri de muncă de către roboți, deveniți consilieri de resurse umane. Suntem lăsați pe mâna mașinăriilor, iar doctorii nu știu să citească printre rândurile algoritmilor acestor mașinării. Însingurare. Băi, ești BOMP?

Însingurarea creează frustrare, sentimentul că nu aparții nimănui.

Însingurează timiditatea, lipsa de curaj, eșecul – date, posibilități omenești, dar mai rău însingurează filtrul de la Insta, descoperirea că nu aparții unui grup de whatsapp, că nu poți fi în centrul atenției. Ești mereu urmărit de camere de supraveghere la serviciu, pe stradă. Te înstrăinezi de natura ta. Zice “Noreena Hertz – Secolul singurătății”. FOMO, BOMP. “Noreena Hertz – Secolul singurătății” cartografiază sute de ipostaze ale însingurării mele ca om în 2022. Cu statistici, cu cercetări. Însingurare, chiar când sunt în buricul lumii.

New Yorkul, Tokyo, Beijingul, Berlinul, Parisul au mitologia lor, dar mai ales au dezvoltat letal microbul însingurării.

Urbanitatea a dezvoltat depresia. Eficiența la job, obsesia banului care te face om. Omul social prin definiție a devenit omul depresiv. Nu se învelește în mulțimi adevărate, din piețe, din parcuri, din spații publice de tot felul. Preferă depresia în care se învelește, în care îi e bine. Numai trăiește omul decât pentru a fi depresiv el însuși. FOMO ești altfel.

Ne e frică de Celălalt, orice sex ar avea, orice culoare ar avea. Ne e frică pur și simplu de semenul nostru. Ne e bine cu robotul

Ne e frică de complicații fizice, psihice, de situații pe care nu le întâlnim pe net. Dezvoltăm maladii ale spiritului. Care ne fac cu mult mai sensibili la un Donald Trump, la un Vladimir Putin. Într-un efect pervers “discursul orb”, “gol”, fără greutate ne dă sentimentul apartenenței, ura ne dă motive să trăim, să respirăm. Ciudată întorsătură de situație. Depinzi de publicitatea online și crezi că ea îți dă siguranța vieții. Trăiești viața influecerilor, mănânci cu ei, îți cumperi ce-ți recomandă ei. FOMO ești altfel.

Să-ți schimbi jobul. Însingurare. Să-ți schimbi biroul. Însingurare. Să călătorești din oraș în oraș. Să nu prinzi rădăcini. Însingurare. Să vrei mișcare în jurul tău înseamnă însingurare și mai mare. Aduce zgomot, trafic, rău. Și răul te trage în grota ta, unde rămâi singur cu depresia. Unde savurezi depresia ca pe miere, ca pe Tiramisu. BOMP, FOMO< BOMP.

“Noreena Hertz – Secolul singurătății”. Îngrozitoare singurătate. Preferăm să ne retragem în fața computerelor, trăim lumea-surogat.

Nu știm să stăpânim omul ca noi, fugim în spatele computerelor, algoritmilor. Suntem cu mult mai în siguranță între patru pereți. Între patru pereți ne declanșăm starea aceea de vigilență permanentă, care ne robotizează, care distruge imprevizibilul, ne face cu mult mai fragili la “capcane”. Naționalism, ură, furie. Ne iubim avatarurile, roboții pe care-i apelăm. “Noreena Hertz – Secolul singurătății”. Situații, statistici. Restul știm cu toții cum e. FOMO – depresia că ești exclus. BOMP – frustrarea că nu ești VIP.

“Noreena Hertz – Secolul singurătății”. Citește viața, du-te în Piață, după lobodă, ceapă, usturoi. Merge cu un caș proaspăt și un vin de Letea. Ia le și stai la băute, la mâncare, la taclale cu orice om pe care-l întâlnești!

FOTO CREDIT: Photo 63851674 / Depress © Veleknez | Dreamstime.com