FOTO WC-urile din trenurile României. Ce am văzut în 15 ani. O discuție despre CFR, călători, civilizație și toaletele din trenuri

Toaletele spun multe despre noi ca oameni, și nu doar cele din locuințe, ci și cele din trenuri. De ce ajunge să fie plin de fecale în călătoriile feroviare lungi? Cum ar fi să miroasă a flori și nimeni să NU fi furat odorizantul? Cât de mult au evoluat WC-urile din trenuri?

De ce contează și psihologia atunci când decidem cum ne comportăm la „veceul” din tren? Suntem noi, românii, mai necivilizați decât ungurii, polonezii sau cehii?

De multe ori auzim, când ne arătăm indignarea în legătură cu ceva, că viața este „de rahat”. Ei bine, când este vorba despre folosirea toaletelor din trenurile românești pe distanțe lungi, viața chiar devine „de rahat”.

Călătorii aruncă hârtii în toalete și le blochează, urina ajunge pe capac, pe jos sau pe la ușă. Uneori se fură săpunul, alteori chiar și hârtia igienică. Sunt chestiuni greu de suportat, dar fac parte din peisajul nostru feroviar.

Poate să miroasă cumplit ore întregi și tot acest „tablou” olfactiv și vizual este completat de faptul că, în destule cazuri, toaletele nu sunt curățate suficient la stația de plecare.

Baie din trenul special Connecting Europe Express care a traversat România în 2021

În acest articol am inserat câteva poze cu toalete din trenuri, atât din România, cât și din străinătate. Am ales să NU includem și pozele cu cele mai murdare toalete feroviare pe care le-am văzut, pentru că nu sunt deloc ușor de privit.

WC-ul din tren, o scurtă istorie și obsedanta gaură din podeaua vagonului

Nu doar vagoanele, locomotivele și automotoarele au evoluat mult față de începutul dezvoltării căilor ferate, dar și toaletele. Pe la începuturi circulau trenuri unde nu puteai părăsi compartimentul, fiindcă nu exista coridor și nu era nici vreun WC, iar toaletele au pătruns pe scară largă după 1850, mai întâi în SUA și apoi în Europa.

Trenuri fără toaletă mai există în Europa și în prezent, dar sunt pe rute de genul S-Bahn, unde oamenii fac în medie călătorii scurte, cam de lungimea celor cu metroul. În plus, sunt toalete suficiente în gări.

Dar să revenim la „preistoria” WC-urilor din trenuri:

La început exista o simplă gaură în podea și nu se găsea în cămăruța de la capăt de vagon nici măcar chiuvetă. Au trecut zeci de ani până când trenurile au început să fie dotate pe scară largă cu rezervoare cu apă pentru chiuvetă și apoi rezervoare pentru a trage apa la toaletă. După 1990 au devenit larg răspândite în trenurile din Europa Centrală și de Vest toaletele cu închidere automată a ușii și cu sisteme automate de golit vasul de WC.

Un WC dintr-un tren românesc unde dejecțiile ajung direct pe șine

Primele toalete erau foarte mici, abia avea loc să se miște pasagerul și nici nu și-ar fi închipuit cineva că, într-o bună zi, va exista și uscător electric pentru mâini sau că, în trenurile mai noi, vor fi toalete mai spațioase pentru persoanele cu handicap.

Tot mai multe țări europene au scos din circulație trenurile de la care dejecțiile ajungeau direct pe șine. În România mai erau în circulație doar câteva automotoare la care urina sau fecalele ajung direct pe traverse sau între ele.

Era celebră interdicția de a NU folosi toaleta în timp ce trenul staționează în gară, pentru că ar fi fost imposibil de suportat mirosul.

În prezent, în trenurile cele mai moderne din Occident toaletele sunt pline de butoane și senzori, totul funcționează și nu miroase urât. Una dintre cele mai respectate companii din lume, SBB-CFF din Elveția, are o pagină web dedicată toaletelor din trenuri, unde explică exact câte sunt, cum sunt și la ce intervale se face curat.

Într-un vagon de dormit din Ucraina

Elveția este faimoasă și pentru WC-urile din tren unde sunt pe pereți peisaje frumoase din munții Alpi, astfel că vizita la baie ajunge să fie chiar plăcută, mai ales dacă privești o fotografie mare cu pajiști alpine, cu cer albastru. Mai mult, în loc să miroasă de la alți pasageri neglijenți, miroase a flori de la un odorizant care, nu doar că funcționează, dar nici nu l-a furat nimeni. Toaleta din tren NU trebuie să fie o sperietoare.

Una dintre poveștile faimoase despre toaletele din trenuri este de la 1909, când un pasager furios a trimis la Indian Railways o scrisoare în care cerea să fie introduse toalete în trenurile cele mai simple, pentru că deja nu se mai putea. Din acel an au fost introduse WC-uri pe absolut toate trenurile cu un traseu de peste 80 km.

WC-ul din tren – Când dejecțiile ne strică ziua

Două sunt motivele pentru care toaletele din trenurile românești put și sunt adesea murdare; călătorii necivilizați și insuficienta curățenie făcută de operatorii feroviari. Imposibil de dat procentaje despre cât contribuie fiecare factor.

La o recentă conferință a CFR Călători l-am întrebat pe șeful companiei dacă se poate face curățenie pe parcurs la un tren de lungă distanță. Spre exemplu, să fie bine curățate toaletele la Brașov pentru un tren pe relația București – Baia Mare. Răspunsul a fost că la peron nu se pot face astfel de intervenții, ci doar la remizele de vagoane.

Șeful companiei de stat a mai spus și că mizeria apare și din cauza călătorilor care aruncă pe jos diverse și nu strâng când părăsesc vagoanele. Bugetul de salubrizare al CFR Călători este de 80 milioane lei.

Aproximativ 70% dintre trenurile care circulă în România sunt ale CFR Călători, iar cei mai mari operatori privați sunt Regio Călători, Transferoviar și Softrans. CFR Călători operează și trenurile de noapte la care, dat fiind timpul lung de călătorie, apar mari probleme la toalete. Cel mai modern tren de noapte din România este cel al Astra Transcarpatic, București – Arad, unde există și dușuri în vagoane.

La trenurile private sunt destule cazuri în care garniturile circulă în regim „pendulant” din punctul A în punctul B. De obicei trenul nu stă mult în gara de destinație și pleacă în 10-15 minute într-o nouă călătorie, din stația B în stația A. Dacă mai apar și întârzieri atunci este și mai complicat.

Toaleta unui tren din Europa de Vest

Partea rea este că, dat fiind că România nu a mai cumpărat trenuri noi de 20 de ani, multe dintre toalete, chiar și când sunt foarte curate, își arată vechimea și uzura, având elemente ruginite, îngălbenite de vreme sau uzate grav. Cele mai multe vagoane sunt de 25-30 de ani vechime, iar asta se vede nu doar la scaune, la uși sau la geamuri, ci și în WC.

Toaleta din tren și o gândire greșită

Am întrebat în ultimele zile controlori de la compania de stat și de la companii private care ar fi principalele supărări pe care le au legat de starea toaletelor în timpul drumului cu trenul. Două lucruri au apărut mai des:

• călătorii subtilizează săpunul din toaletă (mai ales dacă este rotund și miroase frumos, precum săpunurile din camerele de hotel.

• călătorii aruncă hârtie și alte lucruri în toaletele care ajung să fie înfundate destul de rapid după plecarea din stație.

Aici trebuie adăugat un lucru care ține de civilizație: sunt oameni care se închid în toaletă pentru a fuma acolo, deși fumatul este interzis în tren, incluzând aici și țigările electronice.

Mai contează și un aspect de psihologie, pentru că putem vorbi despre așa ceva și când ne ducem la „baie” în tren. Sunt oameni care, dacă văd că WC-ul este mizer, își spun că oricum este DEJA murdar, așa că nu mai contează și aruncă și ei hârtia pe jos sau urinează pe unde apucă. Văzând că alții au fost nesimțiți își spun că nu este nicio problemă să fie și ei la fel.

Și reversul este valabil, și nu doar la WC-urile din tren. Când vezi o toaletă impecabilă nu-ți mai vine să-ți faci nevoile în mod haotic, ci ești mai atent pentru a lăsa cum ai găsit.

Când săpunul dispare la Buzău, iar la Râmnicu Sărat hârtia igienică este aruncată într-o baltă de urină

Un recent drum pe care l-am făcut de la București la Suceava este un exemplu trist: baia încă arăta bine la Ploiești, după Buzău a dispărut săpunul, după Râmnicu Sărat hârtia igienică era pe jos, într-o baltă de urină. După Bacău puțea oribil și se simțea și în vagon. Trebuia să ai „stomac”, nu glumă, ca să intri acolo.

Nu doar spre Moldova a fost rău, ci și spre Ardeal

La o călătorie Ploiești Vest – Sighișoara două dintre toalete erau încuiate pe la Brașov, una fiind defectă la plecarea din București, în timp ce alta s-a umplut pe parcurs. Am verificat toate toaletele din tren, unele erau curate încă, însă în trei dintre ele nu era trasă apă (deși funcționa butonul și am tras apa) iar în altă toaletă era pe jos nu doar sulul de hârtie igienică, ci și o cutie de bere aruncată de către cineva între Predeal și Brașov….

La Sinaia încă mai erau două săpunuri într-unul dintre WC-uri, dar după Brașov nu mai era nimic.

De-a lungul anilor am văzut în trenuri care veneau din Oradea, Satu Mare, Baia Mare sau Cluj toalete care aproape dădeau pe afară între Ploiești și București, după un drum de 12-16 ore. Nu mai puteau fi folosite, după ce încă din primele ore de parcurs sistemul de evacuare fusese blocat cu hârtie igienică, cu șervețele umede sau uscate, cu ambalaje sau cu tampoane. Sunt imagini greu de „digerat”, dar fac parte din realitatea celor mai lungi călătorii cu trenul.

Și la privați apar probleme: de exemplu am văzut recent pe un tren Brașov – București că ușile automate nu funcționau și era aprins butonul de ocupat, deși în toaletă nu era nimeni. Ușa se deschidea doar dacă trăgeai ceva mai tare de ea.

Și la privați sunt cazuri în care o toaletă este închisă, fiind nefuncțională și la ei poți simți miros de fum de țigară dacă intri după un om care nu a mai avut răbdare să tragă un fum abia după ce a coborât din tren și a părăsit gara. Per total, se poate spune că operatorii privați au mai mare grijă ca WC-urile să fie curățate mai des.

Se pune întrebarea: de ce în alte țări din Europa toaletele din trenuri sunt mai curate? Am vizionat în ultimii ani peste 500 de video-uri puse de diverși pasionați feroviari, video-uri de 15-20 de minute care fac rezumatul unei călătorii. În toate sunt descrise și toaletele și sunt foarte rare cazurile în care este murdar. Nu prea există problema cu furatul săpunului sau al hârtiei, fiindcă săpunul este în general în dozator (de multe ori acționat de un senzor), iar hârtia este la cele mai moderne trenuri la automat care scoate cantități mici, tot pe bază de senzori.

De ce la ei se poate și la noi nu? Clar că în Ungaria, Cehia sau Austria se face mai des curățenie în trenuri și se face temeinic. Clar că și oamenii sunt mai civilizați, pentru că de-a lungul timpului au văzut că pot fi amendați pentru diverse contravenții. Nu există camere video în WC, așa că un pasager nu poate fi amendat pentru că fură hârtia sau aruncă o cutie de bere pe jos. Dar oamenii s-au obișnuit din alte aspecte ale vieții că NU trebuie să fie necivilizați.