​FOTOGALERIE Patagonia – Orase cu aspect elvetian, vant nemilos, gheata, turnuri de piatra si pinguini

​Paduri in care copacii indoiti de vant creeaza un peisaj SF, ghetari din care se desprind bucati de dimensiunea unui bloc de locuinte si turnuri de piatra de care este aproape imposibil sa te apropii, cam asa arata Patagonia, una din cele mai indepartate regiuni de pe glob. Totusi, dincolo de nesfarsita stepa, semnele de civilizatie sunt prezente din plin: drumurile sunt bune, preturile sunt mari, iar unele orase seamana cu statiunile elvetiene. Intra in fotogalerie pentru a vedea cateva instantanee patagoneze si parcurge articolul pentru a citi despre cele mai frumoase zone ale unei regiuni unde vantul si gheata fac legea.

• Apasa pe poza pentru a deschide fotogaleria.

Buenos Aires – Aer european cu iz de tango, dar si de gunoaie

In drumul catre sudul inghetat si vantos al Argentinei trebuie sa faci un popas important. Buenos Aires: un oras cu aspect mult mai european decat te-ai fi asteptat. Din Madrid sunt peste 16.000 km si foarte multe grade in plus fiindca termometrul arata 35 de grade in ianuarie cand la noi e minune daca sunt 5 grade. Vazut din avion Buenos Aires pare o padure nesfarsita de blocuri de 20-30 de etaje si nici nu e de mirare fiindca orasul are 14 milioane de locuitori, adica aproape jumatate din populatia Argentinei. Sosele supendate trec prin cartiere saracacioase si pline de gunoaie pentru a ajunge in centrul orasului, printre zgarie-nori si cladiri istorice, unde se afla Avenida 9 de Julio cu ai sai 110 metri latime si 18 benzi auto. In centrul orasului troneaza obeliscul de 60 metri inaltime construit in cinstea independentei, iar strazile sunt foarte animate de localnici si de turisti, mai ales ca seara devin o scena in aer liber unde tineri si batrani se intalnesc pentru a dansa tango si samba. E adevarat ca sunt cartiere unde e bine sa nu indraznesti sa intri, iar vanzatorii te sfatuiesc prieteneste sa nu porti borseta la vedere. Totusi, e uimitor ca la 15.000 de km de Europa exista un oras ce are atat de multe in comun cu continentul.

Bariloche – Mica elvetie vulcanica din emisfera sudica

La trei ore de zbor de Buenos Aires – in nordul Patagoniei – sa afla un alt oras cu puternic aer european: Bariloche, supranumit si „mica Elvetie argentiniana”. Inainte de a ateriza, avionul se roteste deasupra localitatii peste un peisaj fantastic: vulcani cu forme conice si cu fruntile acoperite de zapada, munti stancosi si salbe de lacuri de toate dimensiunile si formele pigmentate cu multe insulite. In Bariloche socul era in floare iar ciresele atarnau rosii si imbietoare pe marginea soselei. Orasul (ca de altfel majoritatea localitatilor mai mari din Argentina) este impartit in sectoare patrate numite „quadra”, astfel ca nu exista strazi curbate si totul e impartit in grile de o geometrie perfecta. Bariloche este asezat in forma de amfiteatru pe malul lacului Nahuel Huapi, exista putine cladiri inalte construite din piatra sau lemn, iar pe strazile animate turistii se amesteca in voie cu localnicii fara sentimentul de nesiguranta prezent in capitala. Traficul auto este mult mai redus ca in Europa, este plin de masini americane vechi dar si europene si exista multe epave similare Daciei 1300 (adica Renault 12). Culmea este ca multe dintre ele sunt tunate, de exemplu „impodobobite” cu neoane albastre, de care soferi sunt foarte mandri.

Orasul iti da uneori sentimentul ca te-ai intors in Romania anilor 1980, dar pe de alta parte taxiurile sunt Logan si pe strazi se pot intalni destule Sandero Stepway. Nu poarta insa sigla Dacia, ci Renault si nu sunt produse la Pitesti, ci in Brazilia. In vecinatatea orasului se afla cea mai importatanta statiune de schi din America de Sud, iar vara, escalada si ciclismul montan sunt distractii normale in acesti munti stancosi. In statiune e plin de case de vacanta din lemn, unele adevarate palate, nefiind cu nimic mai prejos decat cele din Tirol de exemplu. Exista chiar si un sat elvetian unde se poate manca fondue, dar si alte specialitati culinare elvetiene sau inghetata la „pahar” de 500g!

O zi prin stepa, la viteza mare

Din Bariloche un autobuz supraetajat te duce cu 90km la ora peste stepa Patagoneza. Daca ai locul din fata, de la geam esti cel mai norocos si poti vedea ca relieful „defileaza” cu repeziciune prin fata ochilor: smocuri de iarba, „dune” de praf si pietre, cate un guanaco, o oaie (aici oile nu stau in turme, neavand pradatori) sau un nandu din loc in loc. Sunt multe garduri pe marginea drumului, si cam la o suta de kilometri poti zari acoperisul vreunei casute sau cate o estancia (ferma). Stepa e o adevarata pustietate si nu e de mirare: Patagonia are o suprafata de trei ori cat Romania si o populatie de sub un milion de locuitori. Abia din cinci in cinci minute poti vedea cate o masina, in rest banda de asfalt se intinde goala cat vezi cu ochii. Ruta Nacional 3 este singurul drum asfaltat care leaga centrul Argentinei de sudul Patagoniei, iar calatoria de 1.500 km dureaza 25 de ore pana la El Calafate, locul de plecare catre parcul national Los Glaciares.

Perito Moreno – Ghetarul care se tine tare in lupta cu incalzirea globala

Un loc cu totul special din sudul Argentinei este ghetarul Perito Moreno, despre care localnicii spun ca este sigurul ghetar care creste, in timp ce peste tot in lume ghetarii se retrag intr-un ritm alarmant. Poate nu este singurul din lume care creste, insa sigur este impresionant. Zeci de autocare leaga El Calafate de Perito Moreno aflat la 70 km distanta, iar pretul de intrare in parcul National este de 100 pesos, echivalentul a 80 lei. Turistii pot lua vaporasul care se apropie pana la o distanta sigura (cam 200 m) de ghetar pentru a-i admira aripa sudica de la nivelul lacului Argentinos. Perito Moreno are o inaltime de 60 m deasupra apei, o latime de 5 km si o lungime de 30 km.

Spectacolul oferit de ghetar este impresionant: la intervale de timp bucati de gheata se prabusesc cu zgomot in lac. Cele mai mari sunt de dimensiunea unui bloc de locuinte. Intai se aude o paraitura puternica, apoi bucata de gheata se inclina si cade in lac ridicand trombe de apa. Bucatile astfel desprinse incep sa pluteasca in deriva pe lac sub forma de aisberguri. Cu cat gheata este mai albastra, cu atat este mai veche si mai compactata si va pluti mai mult timp in deriva pana se va topi. Localnicii profita de aceasta gheata si organizeaza excursii scumpe care se incheie pe ghetar unde ghidul sparge cateva cuburi si le pune in paharele de whisky cu care ii serveste pe turisti. Zona frontala a ghetarului care ajunge la cativa metri de malul lacului a fost amenajata pentru vizitatori cu un sistem de pasarele lung de cativa kilometrii, etajat pe patru nivele, pentru a oferi unghiuri cat mai spectaculoase pentru fotografii.

Fitz Roy – Tara turnurilor de piatra si a copacilor garboviti de atata vant

La 200 km de El Calafate se afla pitoreasca localitate El Chalten care este considerata capitala alpinismului argentinian. La doar cateva ore de mers de afla doi munti simbol pentru alpinismul mondial: Fitz Roy (3.375m) si Cerro Torre (3.128m). Sunt considerati provocari supreme: ghetarii din jur fac apropierea de munte aproape imposibila, peretii granitici abrupti fac escalada deosebit de tehnica si dificila, in acelasi timp fiind expusa caderilor de pietre. Peste toate se adauga clima deosebit de dura si schimbatoare: Patagonia este recunoscuta in toate lumea pentru cat de tare bate vantul, pentru frig, nori si precipitatiile aproape zilnice datorate vecinatatii Pacificului si a Campului de Gheata Patagonez.

Pe Everest se intampla sa ajunga si 100 de persoane intr-o singura zi, dar Fitz Roy numara in medie doar o ascensiune reusita pe an. In jurul acestor munti exista o retea foarte bine administrata de poteci si drumuri care conduc multimea de turisti catre cele mai spectaculoase puncte de panorama. Exista lacuri glaciare in toate nuantele de verde si albastru posibile in care se oglindesc varfurile muntilor, iar in paduri copacii sunt incovoiati din cauza vanturilor feroce. Peisajul e completat de condorii care se rotesc deasupra acestui tinut de stanci si gheata pe care ei il pot numi fara echivoc ACASA.

Pinguinera – Tara pinguinilor pitici si amuzanti

Nu doar condorul e un simbol al sudului indepartat, ci si pinguinul care insa aici e mult mai mic decat te-ai astepta: cam cat o pisica bine hranita. La cateva zeci de kilometri de Punta Arenas, in Chile, se gaseste Pinguinera, in rezervatia Seno Otway. Acolo traiesc pinguinii Magellan usor de recunoscut prin desenul lor specific. Nu sunt mari: ajung la maxim 6 kg greutate si putin peste o jumatate de metru inaltime. An de an pinguinii vin in cupluri in acelasi loc, pentru a aduce puii pe lume si a-i creste. Masculul si femela fac cu schimbul, unul sta pe ou si pazeste puii, in timp ce partenerul cauta hrana in ocean.

Pe drumul dintre apa si cuib s-au format in timp adevarate transee pe care pinguinii le strabat zilnic si dispar aproape cu totul in ele. Acest dute-vino al pinguinilor este foarte amuzant: se ridica in doua picioare si inainteaza cu mersul lor leganat caracteristic. Se formeaza adevarate coloane de pinguini care strabat potecile dintre apa si cuib, iar cand un pinguin din pluton se opreste sa se scarpine, toti ceilalti trebuie sa se opreasca din drum si sa il astepte fiindca nu au pe unde sa treaca. Cand au de trecut un obstacol mai inalt, pinguinii aterizeaza pe burta dupa care se ridica in picioare si isi continua drumul. Sunt foarte obisnuiti cu prezenta oamenilor, astfel ca poti sta si la jumatate de metru de ei si esti complet ignorat.

Cateva informatii despre costuri

Daca ai noroc poti cumpara bilet de avion Bucuresti – Bariloche dus – intos (cu doua escale) la 1.000 de euro, insa in medie pretul e 1.500 euro. In Argentina preturile nu sunt mici, insa poti dormi la hostel cu 10 euro, la camping cu cinci euro, iar hotelurile sunt semnificativ mai scumpe, fiind greu sa dormi cu mai putin de 30 de euro. La restaurant, tradionala friptura de vita argentiniana costa peste 10 euro, fara garnitura.

Pentru mai multe fotografii din Patagonia, dar si din alte zone montane puteti vizita blogul lui Laurentiu Barza.

In curand veti putea citi pe HotNews.ro un reportaj de calatorie despre Tara de Foc.