​FOTOGALERIE Tatal lui Ion Iliescu si comunistii din lagarul de la Targu Jiu

Dupa ce trecuse prin penitenciarele de la Doftana si Caransebes (Doftana fusese distrusa de un cutremur in ’40), Gheorghe Gheorghiu-Dej ajungea in 1943 in lagarul de detinuti politici de la Tg. Jiu. Aveau sa ii fie colegi: Nicolae Ceausescu, Eftimie Cozmici (poreclit „Titulescu”), Lucretiu Patrascanu, Andrei Patrascu (in urma unor dispute cu Ana Pauker, va fi arestat, batut si torturat in anii ’50), Ion Popescu-Puturi (cel care l-a spalat pe Ceausescu de rusinea cauzata in urma celebrului atac al lui Constantin Parvulescu, la Congresul al XII-lea din 1979), dar si Alexandru Iliescu (tatal lui Ion Iliescu). In urma luptelor pentru putere (din interiorul organizatiei de partid din lagar), tabara lui Dej castiga. La scurt timp, Alexandru Iliescu moare: foarte probabil de „inima rea”.

• Fotografii cu mai multi dintre colegii de detentie ai lui Dej
• Detalii despre modul de organizare al lagarului de la Tg. Jiu
• Tatal lui Ion Iliescu, mereu in mijlocul luptelor pentru putere

In cadrul conferintei „Spectrele lui Dej”, Mihai Burcea (cercetator al IICCMER) a prezentat o serie de detalii din viata lui Gheorghiu-Dej. Discutia a avut tema „De la Doftana la Targu-Jiu. Evadarea din Lagarul de internati politici de la Targu-Jiu”.

Dej si anii sai de puscarie

In anii ’30, Gheorghe Gheorghiu-Dej primise o pedeapsa de 12 ani inchisoare, astfel ca in 1940 el se afla in penitenciarul special de la Doftana.

Lagarul de la Tg. Jiu era un loc de detinere cu totul special, la fel ca Penitenciarul de la Ramnicu Sarat, unde noi credem astazi ca doar detinutii politici anticomunisti au primit regim carceral extrem de sever.

Nu, nu este adevarat: si detinutii legionari, si cei comunisti (in perioada carlista si antonesciana) au primit acelasi regim special.

Mihai Burcea, cercetator IICCMER

In noapte de 19 noiembrie are loc un puternic cutremur. In urma acestui cataclism, zidurile Doftanei s-au prabusit, prinzand intre ele pe Ilie Pintilie si pe alti cativa detinuti comunisti. Astfel, conducerea penitenciarului ia decizia sa mute intreaga administratie, impreuna cu detinutii, la penitenciarul special de la Caransebes. Dej se afla si el printre acei detinuti.

Penitenciarul de la Caransebes era condus de acelasi maior Irimescu, care conducea si penitenciarul Doftana. Pe 22 iunie 1941, afland ca Romania a trecut granita de est cu URSS, maiorul avea sa faca infarct si sa moara. Va fi inlocuit de administratorul Gheorghe Ionescu. Sotia lui Irimescu si Gh. Ionescu sunt cunoscuti ca sustinatori ai detinutilor comunisti, atat la Doftana, cat si la Caransebes.

In iulie 1943, Dej este adus de la Caransebes in lagarul de internati politici de la Tg. Jiu.

Despre lagarul de la Tg. Jiu

• a fost infiintat in septembrie 1939, cu scopul de a-i gazdui pe refugiatii polonezi sositi pe teritoriul romanesc
• pe 12 februarie 1941, a devenit lagar de internati politici. Antonescu i-a predat pe militarii polonezi germanilor, iar in locul polonezilor au fost adusi internati politici.
• locul nu era administrat de catre Directia Generala a Penitenciarelor, ci de catre Jandarmeria Romana.
• „lagarul de la Tg. Jiu era un loc de detinere cu totul special, la fel ca Penitenciarul de la Ramnicu Sarat, unde noi credem astazi ca doar detinutii politici anticomunisti au primit regim carceral extrem de sever. Nu, nu este adevarat: si detinutii legionari, si cei comunisti (in perioada carlista si antonesciana) au primit acelasi regim special”.
• Primul comandant al Lagarului de la Tg Jiu a fost colonelul Gheorghe Zlatescu, secondat de maior Lita Anghel.
• La fel ca in perioada comunista, internarile se faceau pe baza unei decizii arbitrare a Ministerului de Interne. Listele de suspecti care se aflau la Siguranta Statului erau trimise catre Jandarmerie, care ii ridica pe suspecti si ii interna in lagar. „Nu conta in ce pozitie se situau pe esichierul politic. Putea sa fie comunist, legionar, liberal sau taranist. Atata vreme cat era impotriva regimului sau se afla pe aceasta lista de suspecti, el putea fi in orice clipa internat”.

In 1950, prin Decretul nr. 6, comunistii au preluat procedura stabilita pe vremea lui Carol al II-lea privind modelul de internare, Singura diferenta: ei nu i-au mai internat pe comunisti (caci ei erau cei aflati la putere), ci i-au internat pe taranisti si pe liberali.

„Internatii se adresau frecvent conducerii lagarului sau Ministerului de Interne, exprimandu-si nedumerirea in legatura cu motivul pentru care fusesera ridicati (toate aceste ridicari se faceau in mod abuziv).

Cand un internat era eliberat din lagar, conducerea Ministerului de Interne ordona Prefecturii Politiei Capitalei sau Inspectoratelor Regionale de Siguranta sa-l supravegheze indeaproape, prin filaj, perchezitii domiciliare sau prezentarea regulata la organele de politie. Deci in clipa in care scapai din lagar nu deveneai automat liber”.

Mod de organizare al lagarului de la Tg. Jiu

Lagarul se subimpartea in sapte grupe:

• in prima grupa se gaseau internati intelectualii: printre acestia se aflau Nicolae Radescu, Anton Alexandrescu, Ralea, Tudor Arghezi (Arghezi fusese internat pentru ca ii adresase o epistola critica reprezentantului Germaniei hitleriste la Bucuresti – von Killinger)
• la grupa a sasea erau internati vagabonzii, prostituatele, proxenetii, hotii de buzunare
• grupa a saptea cuprindea internatii politici comunisti
• femeile comuniste erau internate intr-o baraca, tot la grupa a saptea, separat de barbati

Colegii de detentie ai lui Dej

Click pe poza articolului pentru a vedea fotogalerie cu 20 dintre comunistii inchisi la Tg. Jiu, in vara lui 1943 (la sosirea lui Dej). Citeste mai jos scurte descrieri ale acestora:

1. Gheorghe Apostol (mai tarziu sef al Confederatiei Generale a Muncii)

2. Calau Vasile (chelner, a facut parte din Sindicatul Chelnerilor, pe care comunistii s-au bazat la 23 august, cand l-au arestat pe Antonescu)

3. Nicolae Ceausescu

4. Nicolae Cioroiu (de la Institutul de Filosofie)

5. Petre Constantinescu-Iasi (implicat in procesul „anti-fascistilor” de la jumatatea anilor ’30, ajunge Ministrul Informatiilor in 1947)

6. Eftimie Cozmici (singura fotografie care ne-a ramas de la acest personaj, care va ajunge in 1949, pe linia Ministerului de Interne. I se spunea „Titulescu” in anii ’30, pentru ca semana foarte mult cu Ministrul de Externe. Fiul sau, Romca Cozmici, devenit celebru in 1977, prin asasinatele anilor ’70)

7. Misu Dulgheru (sef al Directiei Anchete Penale in anii ’50; debarcat in ’52, dupa esecul in ancheta din Cazul Patrascanu)

8. Guina Nicolae (va ajunge in cadrul Colegiului Central al Partidului, in anii ’70)

9. Ovidiu Sandru

10. Ivanovici Dumitru (va ajunge sef al Directiei Cadre din Ministerul Afacerilor Interne, in 1951)

11. Atanasie Jurgea

12. Ion Gheorghe Maurer (prezenta meteorica in lagarul de la Tg. Jiu)

13. Zaharia Negulescu (va prelua conducerea penitenciarului din Targsor in 1950, dupa Spirea Dumitrescu)

14. Lucretiu Patrascanu

15. Andrei Patrascu (va fi secretarul Organizatiei Comitetului Regional de Partid Bucuresti ’44-’47. In urma unor dispute cu Ana Pauker este retras pe linie moarta, arestat in 1950, torturat, batut, pus sa recunoasca niste acuzatii pe care Securitatea i le fabricase)

16. Ion Popescu-Puturi (cel care a luat cuvantul, aparandu-l pe Ceausescu dupa celebrul atac al lui Constantin Parvulescu, la Congresul al XII-lea din 1979).

17. Alexandru Sencovici (ajunge Ministrul Industriei Usoare in anii ’60)

18. Chivu Stoica

19. Trandafirescu Constantin (personaj foarte important in cadrul organizatiei de partid al lagarului, insa in anii ’50 nu il gasim pe functii importante, din cauza a ceea ce s-a numit „Cazul Trandafirescu”: in clipa in care s-a declansat razboiul anti-sovietic, comandantul lagarului a venit sa prezinte situatia internatilor. In acel moment, Constantin Trandafirescu a iesit in fata si a spus ca el si internatii comunisti sunt la dispozitia comandantului. Acest lucru nu ii va fi iertat niciodata).

20. Alexandru Iliescu (tatal lui Ion Iliescu)

Tatal lui Ion Iliescu, mereu in mijlocul luptelor pentru putere

In martie 1941, cand lagarul de la Tg. Jiu devenea lagar de internati politici, in cadrul organizatiei de partid din acest loc de detentie au izbucnit luptele fractioniste. Pe de o parte Ion Popescu-Puturi (secretarul organizatiei de partid), iar de cealalta parte Alexandru Iliescu si Ovidiu Sandru.

Nu conta in ce pozitie se situau pe esichierul politic. Putea sa fie comunist, legionar, liberal sau taranist. Atata vreme cat era impotriva regimului sau se afla pe aceasta lista de suspecti, el putea fi in orice clipa internat.

Mihai Burcea, cercetator IICCMER

Sandru si Iliescu erau condusi de catre Stefan Foris din exterior si in toamna lui ’41 reusesc sa preia conducerea organizatiei de partid din lagar. Vor detine conducerea organizatiei de partid pana in vara lui ’43, cand in lagar va veni si Lucretiu Patrascanu.

Tot in vara lui ’43 soseste si Gheorghiu-Dej. Va izbucni o mare lupta intre gruparea Patrascanu-Iliescu-Sandru si Gheorghiu-Dej. Castigator este Dej.

Alexandru Iliescu va muri in august 1945, de atac de cord (motivul oficial). Se pare ca a murit de „inima rea”, framantat de ceea ce i se intamplase: fusese debarcat de la conducerea organizatiei de partid, dupa 23 august nu mai primise nici o functie, a fost marginalizat (in ciuda faptului ca Dej a avut un profund respect pentru Maria, sotia lui Alexandru Iliescu).