FOTOGALERIE Vasile Seicaru a lansat albumul In orasul cu floare de tei: "Folkul n-a facut rau nimanui!"

Pe 9 aprilie, Silver Church a gazduit lansarea discului In orasul cu floare de tei, cel de-al zecelea album al lui Vasile Seicaru. Vale, cum il numesc prietenii, a cantat despre Vama Veche, despre graffiti, ingeri pereche, dar si despre antiprimavara, vanari de vant si actori. „Imi multumesc mie ca n-am lesinat de emotie”, avea sa glumeasca folkistul.

„Buna seara, bun gasit, prieteni, pentru ca in continuare sunt prieteni aici, prieteni de-ai mei si ai muzicii mele”, i-a salutat Vasile Seicaru pe cei prezenti.

„E seara la care am sperat pana in ultimul moment. Iata ca visul se implineste, este locul cel mai nimerit pentru un astfel de eveniment, al zecelea album al meu, orasul cu floare de tei este Galatiul, dupa cum bine ati aflat, acolo unde m-am nascut, unde am facut scoala, un am terminat Facultatea de Educatie Fizica, unde am iubit cu adevarat, unde s-a nascut baiatul meu, Mihnea. Si locul unde am invatat sa cant in mod organizat, impreuna cu formatia Cristal, cu Puiu Cretu.”

Recitalul a fost inceput in forta, cu piesa care da si titlul albumului: In orasul cu floare de tei.

A urmat, foarte optimist, Ia de-aici, pune-aici, piesa cantata alaturi de Zoia Alecu, „ca suntem prieteni”, cum spunea Vasile Seicaru. „O piesa legata de Vama Veche, acolo unde se intampla de cativa ani intamplarea aceasta pe care cu dragoste o numim Folk You, un proiect denumit de cel care a fost si va ramane de-a pururi in sufletele noastre, Motu Pittis.

„Ia de-aici, pune-aici,/ Ce de fluturi mari,/ Nici nu taci, nici nu zici,/ Plaja-i plina de tantari”, avea sa cante toata lumea.

A urmat Graffiti, o piesa ritmata. „Piesa aceasta intra in preferintele celor foarte tineri. Ma bucur nespus ca la concertele mele, pe care le tin in cluburi, in sali de spectacol, tinerii vin intr-un procent de 80%. E un semn bun pentru linia, pentru strada pe care merge in continuare folkul. Este aceeasi familie, este o familie unita si foarte adevarata, mesajul este simplu. Folkul, asa cum bine stiti, n-a facut rau nimanui.”

Cu ocazia cantecului Lumea pentru toti, a fost din nou prezenta Zoia Alecu, pentru ca Un inger pereche sa-l aduca pe scena si pe Sorin Minghiat, celebrul flautist: „Ce, trebuie sa cantam?” a glumit el, primind imediat „comanda” din partea lui Vale: „Da, haide, scoate flautul fermecat!”

Entuziasmul publicului nu a trecut neobservat. „Frumoasa atmosfera, ca si cand piesa asta ar fi dintr-un repertoriu mai vechi al meu. Ma bucur tare mult ca astfel de cantece sunt primite – iata – asa cum le primiti voi. Ma bucur tare mult ca se intampla un astfel de eveniment in viata. N-am venit demult cu ceva nou, acum vin cu un album rotund, care are 10 piese, eu sunt nascut pe 10 iulie.”

„Ascultati o piesa care este plina de intrebari: Nici n-am stiut, nici n-am aflat. Nici eu n-am stiut si poate am aflat mai tarziu, atunci cand a plecat un inger din viata mea. Este un album pe care il daruiesc, cu lumina sufletului meu, celei care a fost, a ramas si va ramane de acum incolo Gabi. A mea, pe veci.”

Din cuvintele concrete, din iubirile secrete, piesa tot de pe albumul nou, a fost urmata de cantece mai vechi, stiute pe de rost de public: Aruncarea in valuri („Iubita mea, sa ne-aruncam in mare/ Impleticiti in sare si guvizi”), Antiprimavara, Din prea mult sau prea putin sau Biletul de tren („Pana cand si pana unde/ Se-ntalneste stea cu stea?/ Un bilet de tren ascunde/ Fiecare-n palma sa”).

A fost cantata si „o piesa de la care se pare ca pleaca acest gen de muzica. La sfarsitul anilor ’60, un om venea pentru prima oara cu o chitara rece in mana, cu un stativ de muzicuta, asa cum face la fiecare concert domnul Stanculescu”, a spus Vale si a cantat, alaturi de Zoia Alecu si de Sorin Minghiat, Vanare de vant(Blowing in the wind), piesa lui Bob Dylan.

„Doamne ajuta!”, a spus Vasile Seicaru la final, dar a trebuit sa revina pe scena pentru bisul din care nu putea lipsi Actorul.

„De-aici poate se pare ca sunt ok, ca sunt foarte stapan pe mine, nu mai eu stiu ce se intampla in interiorul meu. Va spun eu: sunt varza!”, a glumit folkistul. „Imi multumesc mie ca n-am lesinat de emotie”, avea sa adauge el dupa concert.

„Atunci cand eram student la sport, acum 157 de ani in urma, colegii mei de la sport imi cereau sa le cant un cantec. Nu este chiar un cantec, este un fel de cantecel si asa va ramane toata viata lui. Are trei strofe, mari si late”, a spus Vasile Seicaru si a incheiat o ora si 10 minute de cantat printr-un cantec simpatic: Un cocos si o gaina. Si tot de atata timp a mai avut nevoie pentru a da autografe zecilor de fani care-i cumparasera albumul.