Fumatul, mestecatul gumei și anxietatea pot duce la disfuncții ale articulației temporo-mandibulare. Explicațiile unui kinetoterapeut

Rosul permanent al unghiilor, fumatul, mestecatul des al gumei sau starea de anxietate pot conduce, în timp, la disfuncţii ale articulaţiei temporo-mandibulare, cea care este responsabilă de masticaţie, vorbit, căscat şi înghiţit, adică procesele fireşti de zi cu zi care ne menţin sănătoşi. În momentul în care această articulaţie este afectată pot aparea durerile de cap, încleştarea maxilarului, tinitus şi alte simptome pe care pacienţii le tratează mult timp cu medicamente. Andrei Mitrea, kinetoterapeut la Sweat Recovery, parte din Grupul MedLife, precizează că tratamentele antidurere sunt doar un remediu temporar şi că în cele mai multe dintre situaţii, aceste disfuncţii se pot ameliora sau chiar vindeca cu ajutorul kinetoterapiei. 

Cauzele şi factorii declanşatori ai disfuncţiei articulaţiei temporo-mandibulare

Articulația temporo-mandibulară uneşte osul temporal al craniul cu mandibula, fiind localizată în faţa urechilor. Rolul acestor două articulaţii, printre cele mai complexe din corpul nostru, este de a ne ajuta să închidem şi să deschidem gura. Studiile arată că articulaţiile temporo-mandibulare sunt cele mai active din corp, deschizându-se şi închizându-se de aproximativ 2.000 de ori în fiecare zi pentru toate acţiunile în care se activează gura, de la mâncat, vorbit, căscat, râs etc. 

„Afecţiunile acestei articulaţii sunt foarte des întâlnite. După durerile de spate, pe locul 2 sunt durerile articulaţiei temporo-mandibulare în topul durerilor musculo-scheletale cronice. În contextul actual, accesul pacienților la servicii de kinetoterapie pentru această afecțiune rămâne limitat. Deși cei mai mulți se adresează inițial medicului stomatolog, există încă puțini specialiști care recunosc faptul că durerea la nivel facial — fie că este cauzată de un traumatism, fie de bruxism — poate fi ameliorată prin intervenții de kinetoterapie”, a precizat kinetoterapeutul Andrei Mitrea. 

Specialistul a explicat că sunt mulţi factori care pot duce la disfuncţii ale articulaţiei temporo-mandibulare. Pe lângă traumatisme ale feţei, bruxism, printre factorii declanşatori ai afecţiunii se mai numără şi factorii psihosociali – anxietatea, stresul, fumatul, dezechilibrele musculare şi tratamentul ortodontic.

Femeile, mai afectate decât bărbații 

„Deși anterior se considera că ocluzia dentară influențează în mod direct apariția disfuncțiilor articulației temporo-mandibulare, un studiu publicat în 2004 a infirmat această ipoteză, demonstrând că relația nu este una directă. Statisticile ne arată că această disfuncţie a articulaţiei temporo-mandibulară afectează în mai mare măsură femeile decât bărbaţii. În special, femeile cu vârsta între 20 şi 40 de ani, acest lucru fiind pus pe seama hormonilor care asigură fertilitatea. Incidenţa acestor afecţiuni este de 7 la 1 (femei vs bărbaţi), conform unor studii. Încă se cercetează pentru a se înţelege exact cum influenţează hormonii apariţia aceastei afecţiuni. 

Totodată, bruxismul, scrâşnitul necontrolat al dinţilor în timpul zilei sau al nopţii, este un factor important. De cele mai multe ori medicii stomatologi recomandă gutieră, dar pacienţii care au această afecţiune într-o formă mai gravă nu sunt protejaţi de acest dispozitiv. Practic, aceştia ajung la o perioadă de timp să ceară altă gutieră după ce au distrus-o pe prima. Deci problema nu este rezolvată. 

Bruxismul este corelat cu starea de anxietate şi stresul. Persoanele anxioase experimetează mai des încleştarea maxilarului. Alţi factori care pot sta la baza disfuncţiei articulaţiei temporo-mandibulare sunt fumatul – când pacientul trage din ţigară activează în mod repetat articulaţia -, rosul unghiilor, mestecatul de gumă la persoanele care fac asta în mod constant pe timpul zilei. Orice acţiune care ţine musculatura tensionată şi în care dinţii se ating des poate conduce în timp la această afecţiune”, a explicat kinetoterapeutul. 

Dormitul pe o parte cu mâna sub obraz, masticaţia pe o singură parte a gurii, dar şi statul la birou cu capul sprijinit de mână sunt şi ele obiceiuri care crează tensiune musculară în articulaţia temoporo-mandibulară. 

Care sunt simptomele disfuncţiei articulaţiei temporo-mandibulare?

Click-ul simţit la deschiderea gurii, durerea locală care nu cedează cu calmantele clasice sau blocarea maxilarului sunt principalele simptome care îi trimit pe pacienţi la medic. 

„Evident, durerea îi aduce pe oameni la specialişti. Vorbim de durere la nivelul capului care migrează pe lângă ureche şi spre tâmplă. De multe ori pacienţii nu pot indica exact unde îi doare, tocmai pentru că durerea este iradiată. Dar ce trebuie să ne dea cel mai mult de gândit este zgomotul de click atunci când deschidem gura -simţim că trosneşte ceva -, durere la masticaţie şi dificultatea de a deschide gura complet. 

Există şi episoade de blocaj articular, dar şi tinitus. De regulă, în clinică se măsoară această deschidere a gurii, se face o evaluare funcțională. Deschiderea gurii de 40 de milimetri este ceva normal. Dacă depășim 30 de milimetri, se consideră că e funcțional, dar sub aceste valori e clar că e o problemă. În terapie urmărim restabilirea echilibrului dintre mușchii care închid și care deschid gura”, a subliniat kinetoterapeutul Andrei Mitrea.

Detensionarea articulaţiei temporo-mandibulare prin kinetoterapie

Odată stabilit diagnosticul, pacientul ar trebui direcţionat spre kinetoterapeut pentru a începe procedurile de detensionare a musculaturii din jurul articulaţiei temporo-mandibulare. 

„Cel mai important lucru pentru aceşti pacienţi este colaborarea interdisciplinară între medicul stomatolog, neurolog sau la ce alt specialist ajunge persoana cu dureri de cap şi simptomele de care vă spuneam şi kinetoterapeut. Medicul este primul care are acces la pacient şi care poate stabili diagnosticul. Odată ajuns la noi, vom face o evaluare, apoi vom începe cu un protocol de terapie manuală, de detenționare a musculaturii și apoi exerciții specifice pentru reeducare”, a specialistul de la Sweat Recovery. 

Totul porneşte de la conştientizarea problemei, spune kinetoterapeutul, pentru că de cele mai multe ori pacientul nici nu îşi dă seama că ţine gura încleştată şi că dinţii lui se ating frecvent. 

„Pacienţii care ajung la mine spun că au luat tot felul de pastile pentru dureri de cap şi au încercat tot felul de tratamente. Dar e clar că analgezicele doar calmează durerea pentru un timp, nu rezolvă cauza. Primul lucru pe care îl facem este să le îndreptăm atenţia asupra problemei – dinţii de sus care se ating mult timp cu cei de jos, că bruxismul pe timpul zilei, de exemplu, este mai frecvent decât cel pe timp de noapte. Odată ce pacientul conştientizează cum îşi tensionează musculatura, procesul de recuperare este facilitat. 

După conştientizare, începem cu elementele de terapie manuală care lucrează pe punctele dureroase din zona mușchilor şi care au acțiune pe articulația temporo-mandibulară. Odată ce acești mușchi sunt detensionați începem anumite exerciții. De exemplu, unul dintre exercițiile de bază este să punem limba în cerul gurii. Ridicăm limba în cerul gurii, pe urmă relaxăm şi tot aşa. Acesta este un exerciţiu bun şi pentru conştientizarea problemei şi pentru relaxare şi ce e mai important e că îl putem face oriunde.  

Sunt alte exerciții în care se pun scobitori între dinții din față, astfel încât, în momentul în care se uită în oglindă, pacientul vede că arcada de sus sau de jos are o deviație. Și atunci putem lucra astfel încât să ducem cele două scobitori care sunt paralele, la fel ca și arcadele, le ducem pe aceeași linie. În acest fel, încercăm să lucrăm şi partea de adaptare proprioceptivă, adică ajustarea percepţiei corporale în funcţie de informaţiile primite de la receptorii din muşchi, articulaţie. Programele sunt personalizate în funcţie de fiecare pacient, de anatomia sa. Pacientul trebuie evaluat ca un întreg din punct de vedere bio-psiho-social ţinând cont de toate afecţiunile sale. Şi vindecarea se produce diferit”, explică kinetoterapeutul. 

Specializare în kinetoterapia articulaţiei temporo-mandibulare 

Andrei Mitrea a subliniat faptul că nu toţi kinetoterapeuţii au specializare în lucrul cu articulaţia temporo-mandibulară, de aceea pacienţii ar trebui să caute personal calificat. 

„Sunt puţini terapeuţi în România specializaţi pe această articulaţie. Personal, am urmat o serie de cursuri pentru a imi dezvolta abilitățile în recuperarea articulației temporo-mandibulare. Cu tehnici de terapie manuală, cu exerciții, cu evaluare. Toate stabilite pe un protocol internațional care priveşte pacientul cu toate particularităţile sale”, a sublinat kinetoterapeutul. 

Dacă kinetoterapia nu şi-a atins scopul, în situaţiile mai grave, medicul poate recomanda tratamente dentare care corectează alinierea dinţilor, puncţia articulară sau înlocuirea articulaţiei afectate.

***
Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România și face parte dintr-un demers amplu de informare și educare, dedicat prevenției și unui stil de viață sănătos, pe termen lung.

La MedLife, sănătatea este abordată cu atenție și responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susținute de echipe multidisciplinare de medici buni și tehnologii de ultimă generație. Prin soluții moderne de diagnostic și tratament și, mai nou, prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viață, MedLife își propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.

Obiectivul este clar: prevenția activă și intervenția la timp, înainte ca problemele de sănătate să afecteze echilibrul și calitatea vieții. Pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii. Înseamnă energie, mobilitate și echilibru, la orice vârstă. MedLife investește constant în soluții care susțin o stare de sănătate durabilă și contribuie la o viață trăită bine, nu doar astăzi, ci pe termen lung.

Mai multe informații despre serviciile disponibile pot fi găsite pe www.medlife.ro.

Articol susținut de MedLife