Gandim altfel, pe naiba! (de Pavel Lucescu)

O generatie pierduta pentru inca patru ani, care in ultimii patru a devenit adversar atat al puterii, cat si al opozitiei. Acesta e cel mai previzibil rezultat al alegerilor parlamentare din noiembrie.

Rand pe rand, toate temele tari care i-au adus la putere s-au spulberat in derizoriu. PD-L, PNL si Traian Basescu n-au ajuns ce sunt astazi pentru punctul de pensie. Acel procent subunitar smuls de actualul presedinte, in noiembrie 2004, in ultima ora dinaintea inchiderii urnelor n-a fost un cadou de buna purtare. L-au votat in extremis zeci de mii de tineri pentru a fi lasati sa respire. Sa-si poata cladi cariere fara spaga si umilinte, sa nu-si mai vada votul transformat in privilegii de casta si, in ultima instanta, sa simta ca a meritat sa se fi nascut in Romania.

Sunt vorbe mari doar pentru cine n-a incercat macar sa-si imagineze ca poate fi si liber. In patru ani numarul lor a crescut si i-a mai „infestat“ si pe altii, astfel ca azi avem deja o masa critica. Una care raspunde sec: nu ne mai intereseaza. Peste doua treimi din generatia tanara (70%, conform unui sondaj publicat ieri) declara ca nu are nici un model de viata in Romania, iar jumatate – ca nici macar nu stimeaza pe cineva. Acesta e raspunsul unei intregi generatii la ceea ce nu s-a-ntamplat de fapt nici in acesti ultimi patru ani. Pentru ca avem un nou sistem electoral menit, chipurile, sa grabeasca reforma clasei politice, dar singurii care dau semne, vagi si ele, sa dispara din ea sunt „dinozaurii“. Dar cauzele n-au de-a face cu politica, ci cu biologia. Ce n-au inteles, pentru ca nici nu i-a interesat, de fapt, pe cei care predicau si predica in continuare asanarea clasei politice, e ca ea trebuia sa inceapa din propria curte. PD-L, partidul care si azi isi aroga exclusivitati morale, a devenit o culme a anchilozei. Iar pana nu vor intelege ca nu promisiunile electorale trebuie sa fie credibile, ci oamenii din spatele lor, „Gandim altfel“, noul slogan al democrat-liberalilor, ramane o gluma proasta.

De ceilalti nici nu mai merita sa vorbim. La fel si in lupta cu coruptia. Dupa trei ani si ceva de justitiarism, Traian Basescu ajunge sa-si justifice finul laolalta cu toti baronii vechi si noi pe principiul „cine castiga la urne e nevinovat“. O mostra de populism, care exclude orice idee de curaj si de risc, care nu avea decat sa anunte dezmatul pe care-l traim in aceste zile. Guvernul critica majorarea cu 50% a salariilor cadrelor didactice, iar in Parlament, reprezentantii sai o voteaza. PD-L acuza populismul PSD si PNL in chestiunea pensiilor si promite, daca ajunge la guvernare, pensii si mai mari.

De frica de-a nu fi acuzati in campanie ca s-au opus pomenilor care curg ca pe banda rulanta, nimeni nu-si asuma nimic pana la capat. Au invatat de la locale ca tinerii nu vin la vot si nu s-au mai intrebat de ce, ci au sarit cu totii pe cei considerati siguri: pensionarii si bugetarii. In numele celorlalti nu mai vorbeste nimeni, pentru ca de fapt n-are cine. In 2004 au schimbat puterea, in 2008 au devenit adversarul tuturor: si al puterii, si al opozitiei. In 2004 a castigat „Romania lui Basescu“ impotriva „Romaniei lui Nastase“. Dupa patru ani, una din ele nu mai conteaza pentru nimeni.

Cotidianul.