Generațiile imposturii în România. Articolul cuprinde TESTul: Care-i vârsta imposturii tale?
Un italian vine să facă figurație în România? E țara ideală. Iată de ce. Impostura este mama românului abandonat de societate, familie, prieteni. Ia vezi din ce generație de impostori faci parte. Articolul de față expune schematic trendurile majore de după 1989 până-n anii “găinilor fără cap” de astăzi. Articolul de față vorbește doar despre schema imposturii publice. Ai și un TEST.
Să-ncepem simplu. Genetic. După ce se naște, omul ce caută? Siguranță socială: mâncare, apă, casă. Apoi, un model social (pentru prietenie-loc de muncă-afirmare publică). Aici citești despre modele și afirmare publică, pe baza regulii “cifrelor mari”.
Momentul 1989 și anii 1990
Fișa pacientului
antecedente comuniste: o adeziune în masă, formală la valorile comuniste (intrarea în Partid, ședințe de îndoctrinare), o școală care îți dă informații care se contrazic cu realitatea, “fiecare se descurcă să supraviețuiască”.
Un dublu limbaj generalizat: sunt în comunism, dar le fut morții mamii lor de comuniști.
Revoluția și spiritul ei au lovit doar orașele mari: București, Constanța, Timișoara, Cluj, Iași, Sibiu, Brașov. Și nici acolo. În mahalale, spiritul revoluționar e ca-n filmul lui Porumboiu, “A fost sau n-a fost”:
Modelul generațional a fost Paternalist, dat de politica de la București.
Păcatul lui Ion Iliescu (primul model și primul președinte al României din anii 1990), al lui Petre Roman, al lui Nicolae Văcăroiu (premierii României din anii 1990) nu este că au fost la Putere, că nu știau cum se face capitalismul. Nimeni din țară nu știa.
Nu. Impostura lor a fost dată de faptul că nu au recunoscut acest lucru și, mai mult, au continuat din poziții de decizie să ordoneze România după chipul și asemănarea acestei imposturi (legi, directive, declarații publice, întârzieri voite ale reformelor, lipsă de explicație a șocurilor impuse, etc.).
Slogan preferat: “Nu ne vindem țara”! La ce anume a dus această impostură, așa la prima rememorare?
Monopolul Statului și a deciziei politice Președinte-Guvern în tot ce mișcă în România. Vrei să faci o afacere? Afacerile mari le faci cu statul, adică cu rețelele clientelare ale celor înfipți în funcțiile de stat (Guvern, primării, etc.), cele mici cu șpagă la Poliție, Mediu, etc.
Toată această rețea clientelară și-a găsit și-un icon, secretarul general al Guvernului: Hrebenciuc. Partidul la Putere era Mafia și viceversa. Nimeni nu a numărat șpăgile de început de drum. Presa vremii a numărat casele și mașinile demnitarilor, apoi s-a plictisit. Justiție? Ioc.
Rezultate concrete? O oftică populară: ce pot face eu ca să mănânce și gurița mea? Inginerii au devenit taximetriști, doctorii, portari, arhitecții, instalatori, femeile Arabia ca dansatoare, bărbații Turcia cu rulmenți. A fost faza exotică, de supraviețuire. Obsesia: Cine dă lovitura? Normal, când obsesia e generală, de la Putere la ultimul român, hoții strigă hoții.
Poporul s-a ars cu jocurile piramidale: Caritas, FNI, SAFI, Gerald, asta ca să listez doar cele mai cunoscute escrocherii.
“Noii capitaliști” au devalizat băncile BANCOREX și au inventat pentru a falimenta și alte bănci fără număr. Să nu uit, din aceeași categorie, face parte și afacerea Certificatelor de proprietar la întreprinderile foste comuniste. Aici analfabetismul financiar românesc a fost cronic.
Fiecare s-a bazat pe “coaie, vorba lui BUG Mafia. Defavorizații s-au recunoscut în minunea de cântec:
Prima întrebare a Testului imposturii: Poți să-ți recunoști deschis competența la locul tău de muncă? Spune atunci: „sunt varză, îmi dau demisia!” Dacă răspunsul tău este DA, după ce citești acest articol, dă-ți demisia! Dacă nu, înțelege acum cum s-a reinstaurat revoluționar impostura în România.
Momentul 2000
Anii 2000 încep cu două declarații ale lui Emil Constantinescu (al doilea președinte de după 1989). Una de prin 1995/6: Sunt liderul politic care va aduce specialiștii. Rezultat: Zero specialiști. Și o declarație de după 1998: Am fost înfrânt de Sistem. Prima s-a dovedit jumătate minciună, dar vorbea de o nevoie acută de căutarea unui model economic-social viabil. Cealaltă era o recunoaștere a neputinței de a deveni impostor, pardon, model social.
Constantinescu n-a fost în stare să impună un model. Dar nici Isărescu, aruncat prea târziu în cursa pentru președinte în 2000:
Totuși ceva s-a întâmplat. Au chemat investitorii. Au creat astfel o primă concurență capitaliștilor lui Iliescu și au creat o presiune asupra birocrației osificate în șpagă și ordine de partid. Au deschis România pentru alt model:UE.
Dacă este să gândim în termeni de capital, nu-i așa, “au scos țara pe piață, au listat țara la Bursa UE”. Cu forța. A apărut și o necesitate: țara are nevoie de specialiști, țara e invadată de investitori care caută români pricepuți, ce facem? Presiunea politică și economică a creat un al doilea tip de impostură. Ea a pornit dintr-o sistem deja ciuruit: Învățământul. Au fost acreditate facultăți-SRL-uri, diplome ale absolvenților care își plătiseră examenele. Să dăm, deci, lumii cât de mulți manageri. Și cum manager fără mașină nu se poate, celebrul Pitești a creat o rețea de polițiști care dădea pe bani permise de conducere auto.
Adică un fel de fotomodel caraghios cu diplome, ca-n cântecul venit de la Timpuri noi:
Sunt anii vrăjelii. Se impune ca râia o limbă managerială, în care vorba se rupe de înțeles, de realitate. Unde erau? În spitale, în școli, în fabrici, în birocrația de stat, oriunde. Apar speculațiile bursiere și imobiliare care practic vânau vânt, dar vindea de rupeau!
Apar tot felul de masterate, doctorate și, bineînțeles, plagiatul pe bandă rulantă. Așa a apărut Școala de plagiat Gabriel Oprea.
O asemenea fudulie națională a dat Modelul: Gigi Becali. Cioban, cioban de meserie, dar făcând portofelul gros din afaceri și speculă cu statul. El era tot ce vroia poporul pe care-l păstorea: manager, om politic, analist politic, comentator și șef în fotbal. Dar ce nu era Gigi!
În fapt, se pricepea să aburească funcționarii și proștii în numele banului, lui Dumnezeu și al sfântului lui interes. (Dovezile și o nouă generație de Justițiari, generația Kovesi-Danileț-cei mai vizibili- au condamnat oamenii croiți pe modelul Gigi Becali)
Uite aici muzică. Dă la maxim: “Țara te vrea prost!” Cu Sarmalele reci
A doua întrebare a Testului imposturii. Nu-i așa că te-ai folosit de Diplomă, că te-ai angajat. Ce soluție aveai? Ori manager cu diplomă ori un nimeni, un gunoi. Nu, nu, tu nu poți fi decât un Gigi.
Cam după 2010 pănă-n zilele noastre
Oricât pare de ciudat, dar impostura asta a fost bună. A diversificat România. A dat multora experiență, a specializat oameni care nu știau de capul lor. Unii și-au făcut „la buzunar” prietenii, au greșit, au falimentat. Viață! Și internetul a făcut o chestie bună. Managerii s-au văzut nevoiți să se confrunte cu impostori virtuali din lumea largă. A fost situația “cât valorezi ca să știu, câți bani dau pe tine”.
Dovadă? Dosarul Colectiv. Managerii deschid într-un subsol un Club și pun pe pereți bureți antifonați care iau foc furnizați de alți manageri. Rezultatul? Explozie, morți, căderea guvernului Ponta.
Cum eram în 2010?
Popor cu lichidități (din imobiliare, adică dintr-o speculație primară, zero experiență managerială).
Popor cu multinaționale care au angajat cu diplome fără acoperire reală în competență.
Avem multe! Avem români cu bani făcuți în aventuri demente prin lumea largă?
Avem.
Chestiile acum sunt cu mult mai diverse decât pot eu să le cuprind. Revin: Impostura e bună, nu?
Aparent românii ăștia au scăpat de monopolul de stat. Dar, în fapt, s-a intrat într-o farsă. Fragilitatea acestei noi “autarhii” în afacerea proprie online sau în multinațională se vede la orice semn dat de către Guvern. Vezi “taxa pe lăcomie” de anul trecut. Vezi amenințarea continuă a suprataxării veniturilor din IT, din străinătate.
România este diversă, plină de afaceri? O fi, dar această Românie a uitat undeva în Palatul Victoria și-n Palatul Parlamentului o lume politică, învechită în vicii, otrăvită, fudulă.
Trolii, strigoii, avatarurile, managerii, vânzătorii, gammerii, Făți Frumoșii din fonduri europene, consultanță, ecommerce, pr și comunicare, cu toții, cu capul în net, în multinaționale, în propriile afaceri, au uitat de Fantomele din Palate.
Din Politică, un teritoriu puturos ca al Scorpiei din basme.
În Politică s-au adunat toate gradele/generațiile de impostură. Impostorul angajat la stat cheamă alți impostori. Este gest reflex, instinct de apărare. Birocrația de partid anchilozată în ani, tinerii diplomelor false, tinerii angajați pe pile și șpagă, prințișorii părinților care dau bani la partid, toți s-au adunat în Centru.
La angajare, impostori cu diplomă, azi persistă în modelul “găina fără cap”.
Modelul “Găinii”? Nu face nimic pentru că nu a învățat nimic. Găina asta dată afară din poziția birocratică cade și-și rupe picioarele. Umblă bezmetică în lumină. “Găinile fără cap” sunt sub nivelul impostorilor. În multinaționale evoluezi, la Stat involuezi.
Impostorii stau cu “capul la cutie” un timp, se păcălesc între ei, învață, cel puțin, sunt aventurieri, nebuni.
“Găinile” cotcodăcesc reguli cu mult mai simple: 1.Suntem plătite-hrănite să executăm. 3. Cine ni se opune, l-am halit (vezi dărâmarea DNA și a Justiției).
“Găinile fără cap” nu judecă. Nu cunosc răspunderea. Nu-și dau seama de prezența lor toxică.
Așteaptă semne de la șeful de haită. Ideile lor personale?
Dăncilă în fruntea modelului „găinii fără cap:
Vezi iordache, altă întrebare
Eu dau muzica. Premiul Grammy luat de Childish Gambino vorbește despre modelul găinii fără cap. Cel care are Puterea pune mâna pe pușcă și apasă pe trăgaci. Doar pentru că e la Putere. Cine să prindă “găina fără cap” și criminală, alți impostori? În niciun caz:
Ultima întrebare a Testului. Nu-i așa că-ți place Puterea? Da! Da! Acum spune-ți singur: câți ani de impostură / de “găină fără cap” ai.
Recunosc: sunt și români care și-au pus întrebări, și-au făcut un rost cu greu în această Românie. Lor le este dedicat acest articol.
Pe ce m-am bazat în scrierea articolului?
Bogdan Murgescu România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)
INTERVIURILE HotNews.ro