Grecia – un stat de vanzare

​Au gasit-o acum doua sute de ani, pe o insula greceasca. Acum sta, neputincioasa si fara brate, pe un soclu la Luvru. Starea statuii Afroditei din Melos, mandra zeita a dragostei, frumusetii si placerii, e parca starea Greciei de acum. Aflata in pragul unui colaps financiar, tara si-a pierdut bratele. E la cheremul bancilor straine si a investitorilor de tot felul, care isi cer banii inapoi, stand la panda pentru prada. Europa intinde o noua mana de ajutor, caci prabusirea Greciei ar avea urmari fatale pentru banci si moneda Euro. Iar grecii saraciti si revoltati s-au mutat pe strazi.

• Nicolas nu e un Berliner

Vineri 17 iunie, Sarkozy a fost la Berlin. Merkel l-a primit intr-un sacou rosu ca para focului, cu un larg zambet pe buze si calduroase imbratisari. De protocol. La sesiunea de fotografii pentru presa, ea l-a redirijat pe oaspete la locul lui, in fata steagului tarii sale. Sarkozy s-a conformat, usor incurcat de situatie. Dar s-a recules repede si pozele au iesit ca la carte.

Deciziile Europei depind, in mare masura, de armonia dintre cancelarul Merkel si presedintele Sarkozy. Daca Angela zice „Ja“ si Nicolas spune „Non“, situatia e in coada de peste. Presa ne comunica, totusi, ca „s-au facut pasi importanti in gasirea unui consens franco-german“. Insa in problema Greciei, motivul principal al acestei intalniri, Nicolas a tinut-o pe a lui, iar Angela a trebuit sa faca concesii.

Germania via Merkel e pentru implicarea creditorilor privati ai Greciei, in redefinirea si reesalonarea datoriilor sale de stat. Franta via Sarkozy nu avea de gand sa amestece bancile in problema. Merkel reformuleaza, vorbind de „participarea benevola“ a creditorilor privati, in consens cu Banca Centrala Europeana (BEC). „Trebuie sa gasim cat se poate de repede o solutie, toata luna mai si jumatate din iunie am discutat mereu despre aceleasi chestiuni, fara a le gasi o rezolvare“, a adaugat ea.

Sarkozy mai lasa si el, spunand ca se poate cadea la intelegere, daca se respecta patru principii in acordarea ajutorului catre greci: „rapiditate, libera decizie, nestergerea creantelor si consensul cu BEC“. Ultimul e un punct in care ambii sunt de acord, cum sunt si in faptul ca „Europa tine cu fermitate la moneda comuna“.

Intalnirea sefei guvernului german cu presedintele Frantei e preliminara unui summit european, care va avea loc la finele saptamanii viitoare si unde Germania si Franta vor sa prezinte un concept comun si fezabil, pentru salvarea Greciei. Toata lumea, inclusiv BEC si Comisia Europeana, se poarta cu manusi fata de mediul bancar si investitorii privati care au creditat Grecia. Motivul?

Agentiile de rating ar putea sa declare statul grec insolvent, ceea ce ar zgudui Europa si Euro, din temelii. In plus, bancile franceze, germane si din alte tari care au cumparat cu toptanul obligatiuni de stat grecesti pe cand acestea erau ieftine, s-ar trezi cu „schelete in dulap“, adica cu hartii fara valoare. Au mai patit-o, in 2008. „Gunoiul“ din bilanturile bancilor n-a fost nici acum maturat, decat sub covor.

• Dator si vandut

La 329 de miliarde de euro se ridica datoria de stat a Greciei, la sfarsitul anului 2010. Produsul sau intern brut fiind de 230 de miliarde de euro/an, inseamna ca datoria atinge aproape un PIB si jumatate. Numai plata dobanzilor pe credite bancare se ridica la 14,2% din totalul bugetului de stat. O parte din obligatiunile de stat grecesti se odihnesc in iatacul BEC, care le garanteaza fata de creditorii flamanzi.

Pastrand proportiile, problema statului grec e aproape la fel de simpla ca aceea a unui om inglodat in datorii la banci si la camatari. Toti ii bat la usa si incep sa se uite ce sa-i mai ia de prin casa. Ar mai fi cate ceva de luat, adica de privatizat, in Grecia: porturi, cai ferate, loterii si intreprinderi de stat. Mai sunt si cateva insule. Daca Austria scoate doi munti la licitatie pe 200.000 de euro, de ce nu si-ar vinde si Grecia insulele, se intreaba lumea?

Grevistii de pe strazile Atenei au insa alt punct de vedere. S-au saturat sa-i dirijeze tot felul de banci, institutii financiare si europene. Pe un steag mare, al unui demonstrant atenian, stelutele europene incercuiesc o zvastica. Grecii de rand s-au saturat de masuri de austeritate, de inflatie, de preturi tot mai mari la combustibili, de concedieri si somaj. Revolta e in primul rand impotriva guvernului, a parlamentarilor corupti si ineficienti. Dar nu numai.

Nici bogatasii greci n-au gasit de cuviinta sa „tina cu tara“, in momentele ei de restriste.

Doar in primul an de criza, surse anonime din cercul bancar de la Atena apreciau la zece miliarde euro, sumele transferate din tara, de la declansarea crizei de stat din noiembrie 2009. Intre timp, suma se pare ca s-a triplat. Ca una din principalele destinatii ale banilor era mentionat Ciprul.

Conform publicatiei Cyprus Mail, ministrul cipriot de finante, Charilaos Stavrakis, ar fi confirmat intr-o discutie neoficiala ca „miliarde din tara-mama se scurg inspre regiunea greaca a insulei“.

Cu banci secretoase si cele mai mici taxe fiscale din intreaga zona Euro, Ciprul nu e statia terminus a banilor, ci doar o trambulina. Prin intermediul unui holding cipriot, dividendele pot fi incasate si din alte tari, sub scutire de impozit. Marele capital grec aterizeaza in final la New York sau Londra, in Elvetia si Luxemburg.

Si pentru ca patriotismul nu tine de foame, insa banii de la saltea da, tot mai multi greci au inceput sa-si goleasca conturile. Pentru nevoi imediate, sau pentru a-i pune altundeva, in siguranta. De la inceputul anului 2010, suma retrasa de greci din conturile lor bancare este evaluata la 30 de miliarde de euro. Teama de reintroducerea drahmei e mare, aproape la fel de mare ca si teama de somaj.

Peste 200.000 de greci si-au pierdut locul de munca doar in ultimul an si acesta e doar inceputul, caci aparatul de stat e considerat in continuare ca fiind supradimensionat. Ca „statul e obez“ si trebuie pus la cura de slabire, am mai auzit si poate ca e, in parte, adevarat. Ca s-au facut datorii si s-au cheltuit bani publici pe achizitii grandomane si poate inutile, pe spagi date la ministere, e foarte probabil.

Acum, cand datoriile sunt scadente, statul pune biciul pe iobagi si isi scoate „argintaria“ la mezat. 50 de miliarde de euro ar vrea guvernul grec sa stranga, pana in anul 2015, din vanzarea a 30 de intreprinderi de stat sau cu capital partial de stat. „Pe lista privatizarilor stau regiile de apa, porturile Pireu si Salonic (Thessaloniki), o pista de curse de cai din Atena, banca postei, un cazinou si societatea de jocuri de noroc Opap“ scrie la inceputul lui iunie, publicatia Spiegel. Se adauga Caile Ferate, ca si tot felul de imobile aflate in proprietatea statului grec.

„Pamant si sange pentru a 5-a transa de credit“, „Jefuirea unui popor“ sau „Reteta pentru saracire“, titreaza ziarele grecesti. Grecii ies pe strazi, nelinistea sociala creste. Doar Venus din Milo, Afrodita din Melos pe numele ei grecesc, sta impasibila, pe soclu la Luvru. Daca ar avea brate, poate ca ar face si ea ceva.