Guvernarea muta

Actuala putere nici nu mai controleaza presa, cum o facea PSD pina anul trecut, dar nici nu comunica cu ea. Sau o face prost. Iar cind devine victima zvonurilor si a intoxicarilor de tot soiul, nu face altceva decit sa caute vinovati. Evident, intotdeauna, in alta parte.

Daca se-ntimpla, si ocazii se ivesc mereu, sa aiba de rezolvat vreo criza, actualii guvernanti aplica, de regula, urmatoarea tactica. Primul pas: isi inchid telefoanele, mai putin pe cel de uz privat, si dau ordin secretarelor sa-i faca disparuti, fie in vreo sedinta inventata ad-hoc, fie in nu stiu ce deplasare importanta. Pasul doi: deschid televizoarele si asteapta primele stiri despre criza.

Nici ei nu stiu prea bine despre ce-i vorba, dar vor afla imediat ce presa le va oferi primele amanunte, pentru ca, vorba aia, un politician bun e, in primul rind, un politician informat.

Pasul trei: cum presa, in lipsa unor informatii oficiale si a unor reactii din partea responsabililor, nu poate decit sa speculeze pe marginea subiectului, politicianul nostru, aflat, teoretic cel putin, cu friiele puterii in miini, incepe sa injure. Presa, evident. Motivul? Ziaristii fie sint prosti, calificativul avind deja girul presedintelui tarii, fie, si mai grav, sint manipulati.

De cine? Bineinteles, de PSD. Si, in sfirsit, ultimul pas: se anunta impetuos un „briefing de presa”. Atentie! A nu se confunda cu prafuita, dar atit de utila „conferinta de presa”.

Aceasta din urma presupune sa mai si raspunzi la intrebarile ziaristilor, sa dai detalii, sa explici, sa convingi, adica sa fii si convingator si, in general, sa stii sa comunici. „Briefingul”, desi suna mai interesant, nu e decit o pacaleala.

Te pune, ca ziarist, pe drumuri, te face sa pierzi timp, sa ratezi, uneori, alte informatii sau subiecte mai importante, doar pentru a fi de fata la emiterea de catre politician a unor fraze la un microfon. O aberatie.

In era Internetului si a telefonului mobil, toata aceasta tevatura s-ar putea reduce la redactarea unui comunicat de presa si la transmiterea lui pe adresele de e-mail sau pe faxurile tuturor redactiilor din Romania. E mai simplu, mai economic si mai eficient pentru toata lumea.

Cu exceptiile de rigoare, mai mult impuse decit agreate de guvernanti, tactica celor patru pasi se aplica inca de la inceputul mandatului, adica de vreo sase luni. Dar, daca la inceput ne-am zis ca-i firesc, oamenii puterii avind inca probleme de adaptare, intre timp tactica s-a transformat intr-un prost obicei. Care afecteaza negativ pe toata lumea.

Pe ei, guvernantii, pentru ca, mereu descoperiti, se trezesc deseori in situatia de a dezminti zvonuri care infloresc la tot pasul, pe noi, cei din presa, pentru ca ne vedem, de multe ori, obligati, din lipsa de informatii din surse legitime, sa speculam, vehiculind scenarii mai mult sau mai putin realiste, facind, uneori, jocul celor interesati sa ne intoxice, si, cel mai important, pe ceilalti,

marea majoritate a populatiei care, simplu spus, nu mai intelege nimic. Ar fi totusi exagerat sa-i acuzam pe guvernanti de rea intentie.

De cele mai multe ori, nu e cazul. E vorba, in schimb, de o grava incompetenta. Noua putere nu are nici o strategie de comunicare cu cei pe care-i guverneaza. S-a trecut, practic, de la o extrema la alta. Guvernul Nastase a excelat prin manipulare oficiala, prin mediatizare bine gindita si atent controlata.

Celebrele strategii ale lui Dincu, gindite si in mare parte aplicate, de manipulare a opiniei publice prin manipularea agendei de subiecte livrate mass-media, nu erau, in principiu, condamnabile. O tara se guverneaza si prin informatii, iar o guvernare inteligenta presupune si o comunicare inteligenta.

Condamnabil era doar controlul pe care PSD ajunsese sa-l exercite asupra institutiilor de presa. Actualii nici nu mai controleaza presa, ceea ce e absolut laudabil, dar nici nu comunica cu ea. Sau o fac prost. Iar cind devin victime ale zvonurilor si ale intoxicarilor de tot soiul, nu fac altceva decit sa caute vinovati. Evident, intotdeauna, in alta parte.