Hallstatt – Satul ideal din munti, insa cu trecut celebru si prezent dulce, ca un strudel aburind

Alei linistitte, stramte si pline de flori, un lac magnific strajuit de stanci si munti aidoma unor fiorduri, case medievale cu fatade impecabile, balcoane din lemn si muscate la ferestre. Asa arata astazi Hallstatt, un orasel muntos din Austria care a intrat de mult in manualele de istorie dupa ce a dat numele unei periode din epoca fierului, pe cand celtii sapau galerii si extrageau sarea acum 3.000 de ani. Astazi, totul e aranjat de-ai putea jura ca cineva a asezat totul cu precizie de chirurg, iar apoi a suflat puternic, pentru ca nici un gram de praf sa nu mai strice imaginea idilica.

Sare, liniste si povesti cu mineri

Hallstatt e un orasel cu 1.200 de locuitori pe malul lacului cu acelasi nume. Multi ar spune ca e un simplu satuc, dimensiunile l-ar recomanda pentru acest statut, insa faima castigata, numarul mare de turisti care vin aici si aerul cosmopolit de pe stradute ii incurajeaza rangul de oras. Intr-o dupa-amiaza de miercuri ai putea jura ca timpul s-a oprit in loc la Hallstatt, sau macar ca si-a incetinit curgerea. In magazinele inghesuite oamenii discuta lejer, linistiti, cu o lentoare demna de Ardeal. Nici turistii nu-s multi, poate vremea care arata ca sta sa ploua i-a descurajat sa bata drumul pana aici.

„O civilizatie a sarii veche de 4.500 de ani”, scrie pe un panou de langa o parcare, pe marginea lacului. Pentru Hallstatt, sarea a fost o linie a vietii de-a lungul mileniilor. A adus si prosperitate, datorita legaturilor comerciale aduse de „aurul alb” din adancuri. Dar a adus si multa tristete, mineri ingropati sub galeriile prabusite inca de acum peste doua mii de ani. Mandria locului este salina. Localnicii spun ca e cea mai veche mina de sare din lume si le spun turistilor ca aici exista cele mai vechi scari de lemn din lume, vizibile inca dupa 35 de secole.

O ordine uneori obositoare

Prezentului ii lipsesc premierele, la Hallstatt, insa satul are un farmec rar intalnit. Aleile stramte, casele asezate in terase, florile care inconjoara totul si linistea care domneste peste casele inghesuite, toate te duc cu gandul spre un timp pentru care internetul, globalizarea sau telefoanele mobile par straine. Casele sunt asezate in terase, iar de la una la alta se poate ajunge pe alei stramte sau pe scari din lemn ori de piatra. Nu exista curti si uneori nici garduri, n-ar fi loc, poti vedea pantofi pusi la usa, sau prosoape agatate la cativa centimetri de aleea principala. E liniste printre case, nu se aude muzica data strident, localnicii nu scot capul pe geam ca sa discute cu voce ridicata intre ei, nici nu apostrofeaza turistii care le calca deranjant de aproape de locuinte si le ciuntesc intimitatea. Muscate in ferestre, pasaje invaluite in flori de liliac, ori ziduri acoperite de muschi pufosi, toate sunt dovada ca lumea nu e peste tot in secolul „web 2.0”.

„Uneori ordinea asta e obositoare”, ne spunea un sofer austriac, la intoarcerea din Hallstatt. Nu am mai apucat sa-l intrebam de ce, insa omul privea confuz cand ii povesteam de traficul haotic din Bucuresti si cum masinile sunt la noi parcate peste tot, oricum, oriunde. Cam greu sa-si imagineze Bucurestiul intr-o tara precum Austria, unde trotuarele sunt aerisite, soferii nu se injura in trafic, nu se sicaneaza, nu depasesc la risc. Cat despre motivul pentru care austriacul se satura uneori de curatenia „bec:”, putem doar sa le banuim: ori masina care spala strada cu sampon creeaza uneori dimineata mici blocaje, ori restrictiile de a parca in centru te fac sa pierzi mai mult timp.

7.000 de ani de istorie si celebritate de…fier

Revenind la Hallstatt, cateva alei coboara spre Seestrasse, strada principala a oraselului, chiar pe marginea lacului. Austriecii au pus mici decoratiuni pe apa, aproape de tarm, oglinda lacului e impecabila, gunoaiele ar fi de neconceput. Pe alee, dai de mici magazine care vand flori, obiecte din sticla, unele de peste 150 de euro, magazine de sport, dar si terase cu mici lampioane si evident flori. Dupa cateva scari care invita, prin mesaje scrise pe trepte, la o calatorie in timp, se afla Muzeul de Istorie care arata de ce Hallstatt este atat de cunoscut pe plan mondial. 7.000 de ani de istorie, asta ii asteapta pe cei care indraznesc sa faca voiajul prin timp. Micul sat austriac a ajuns pe buzele elevilor din lumea intreaga dupa ce a dat numele unei culturi celtice care a dominat Europa intre secolele noua si cinci inainte de Hristos. Atunci, in prima varsta a fierului, civilizatia din aceasta zona montana austriaca era cea mai avansata de pe continent si de aici, uneltele si tehnologiile avansate pentru aceea vreme s-au raspandit in cele mai diverse colturi ale Europei. Cele mai multe descoperiri au fost facute acum 150 de ani, iar in localitate s-au gasit 2.500 de morminte din prima varsta a fierului.

Acum, Hallstatt nu mai e cel mai modern loc din Europa, insa este printre cele mai civilizate. Curatenie desavarsita, ordine, soferi care circula discret pe strada principala fara sa deranjeze cu claxoane stridente umbletul de multe ori haotic al turistilor. Aproape de piata centrala o cascada micuta se prelinge calma pe fundal, in timp ce pe stradutele mici alearga copii, bucurandu-se de prezent si cu gandul probabil la viitor, nu la trecutul invaluit in mister si glorie.

Strudelul cu mere, unul dintre farmecele Austriei

Prezentul inseamna restaurante primitoare la care cei nefamiliarizati cu mancarurile locale pot incerca supa de cartofi (cinci euro), strudel cu mere (patru euro) sau specialitati de peste (pana la 18 euro). Dar aroma de strudel, de neiutat!, chiar simtita doar fugitiv, tracand prin fata usii unui restaurant. Placinte aburinde, pufoase, o unduire dulce care-ti gadila narile, fara scapare.

Mai sus, langa biserica parohiala, cimitirul mult prea mic al oraselului era pana in anii 60′ golit o data la un deceniu pentru a face loc altor oameni carora le vine sfarsitul. Pe craniile deshumate erau scrise numele celor carora le-au apartinut si apoi erau puse spre vesnica si rece pastrare, fie in capela fie in galerii ale salinei destinate odihnei celor care in trecut dadeau viata micului sat claustrat intre munte si apa.

Hallstatt a avut parte de un trecut cu multa sare, cu momente de stralucire dar si de regres. Prezentul e prosper, turistii vin, orasul e in toate ghidurile turistice, dar in timpul saptamanii reuseste sa-si pastreze imaginea de sat linistit de munte, tipic austriac.­