Sari direct la conținut

Holeleu, văleleu! Matei Holeleu câștigă Prix de Lausanne la balet. Două premii VIDEO, FOTO, victoria unui român

HotNews.ro
Holeleu, văleleu! Matei Holeleu câștigă Prix de Lausanne la balet. Două premii VIDEO, FOTO, victoria unui român

​”Prix de Lausanne” este Grand Slamul din lumea baletului, echivalentul Wimbledon-ului. Matei Holeleu a câștigat una din cele opt burse, dar și premiul pentru cel mai bun reprezentant al Elveției.

Iată câștigătorul, iată-l pe Matei Holeleu la Lausanne:

De ce Prix de Lausanne?

„Prix de Lausanne” este Grand Slamul din lumea baletului, echivalentul Wimbledon-ului. Înființat în 1973 de un filantropist, industriașul Philippe Braunschweig (împreună cu soția), concursul și-a câștigat reputația prin faptul că a avut încă de la început reguli clare, gândite la vremea respectivă de Maurice Bejart, colaborări cu cei mai de marcă profesori, coregrafi, directori de teatre, dar și pentru că laureați ai concursului au devenit stele ale baletului mondial. Poate părea puțin neobișnuit, ce are de-a face Elveția cu baletul? Ei, bine, în Elveția se găsesc unele dintre cele mai bune școli/academii de balet, inclusiv trupe de balet de faimă mondială, top 10. Unul dintre ele este Baletul din Zurich, director artistic, nimeni altul decât Christian Spuck. Dacă mai adăugăm și trupa Béjart Ballet Lausanne, cred că am spus tot. Să ne înțelegem, sunt mari balerini în lume care nici n-au trecut pe la preselecție. E adevărat, nici câștigarea lui nu-ți asigură carte de muncă cu contract pe durată nedeterminată, doar dacă vii în România. Sunt 8 premii, constând în burse și stagii de pregătire în marile companii de balet din Europa și academii de balet. Concurenții au vârste cuprinse între 15 și 18 ani. Juriul este internațional. În 1997, Alina Co-gio-caru (cităm pe gazda evenimentului) câștiga prestigiosul concurs „Prix de Lausanne”, pentru ca, mai apoi, să devină cea mai tânără prima balerina pe scena Royal Opera House. Douăzeci de ani mai târziu (vorba lui Dumas), Diana Ionescu (2017) devine a doua româncă care câștigă la Lausanne. În prezent, dansează la Stuttgart și, deja, a primit rolul principal, Aurora, din „Sleeping Beauty”, dansând alături de marele Friedmann Voegel.

Și, iată, astăzi, ciclul s-a micșorat subit prin participarea lui Matei Holeleu.

El a câștigat una din cele opt burse, dar și premiul pentru cel mai bun reprezentant al Elveției!!!

Desigur, acum vor apărea toți patrioții de serviciu, „popor talentat”, valori mondiale, bla, bla, bla…. Nu, meritul este al lui și numai al lui. Mândri trebuie să fie familia lui care s-a sacrificat, prietenii pe care i-a avut alături, profesorii de la Liceul de Coregrafie şi Artă Dramatică ” Octavian Stroia” din Cluj – Napoca și cei de la actuala școală Ballet School Theater Basel. În rest, orice altă urmă de „mândrie” este egală ipocrizia cu care asistăm la eșecul cultural total de-acasă. Nimic, dar nimic nu este competitiv. Apar, ca în sport, științe, literatură, tineri talentați care, dacă nu pleacă din țară, se îngroapă.

Matei Holeleu este un tânăr de 18 ani, clujean, care în țară a câștigat toate concursurile la care a participat.

Acum, stau să mă gândesc că (CLICK AICI) baritonul George Petean, nominalizatul de la „International Opera Awards” este tot clujean iar soprana Adela Zaharia, nominalizată la aceleași premii, este clujeană prin adopție pentru că acolo și-a făcut studiile.

Dacă ne mai aducem aminte și de pictorul Adrian Ghenie, putem spune că, Clujul și-a câștigat statutul de capitală culturală, pe bune. În concurs, la secțiunea clasic, Matei s-a prezentat cu Grand Pas variations din „Paquita” muzica Leon Minkus, coregrafia Marius Petipa. O execuție proaspătă, curată, rotații perfecte, sărituri cu înălțime și arcuiri executate tehnic spre perfect. O expresivitate deosebită, interpretare de artist cu experiență.

La secțiunea contemporan, Matei a fost, încă, și mai elocvent. A dansat pe coregrafia elvețianului Heinz Spoerli, „Urge”, muzica Collin Vallon un cunoscut pianist și compozitor de jazz elvețian. Forță și precizie, trăire la maximă intensitate cu un limbaj al trupului expresiv, un adevărat poem vizual în care fluența mișcărilor nu ți-au dat timp să respiri.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro