Ideea guvernului de "management privat" la stat, demontata punct cu punct

Guvernul s-a angajat fata de FMI si UE sa imbunatateasca performanta anumitor regii autonome si societati comerciale detinute de stat si a lansat ideea nastrusnica de “management privat” ca si cum managerii de pana acum ar fi altceva decat persoane particulare. Procesul desenat de guvern este stufos, scump si inutil, scrie Emil Stoica pe blogul Jeopardy.

Stufos: pentru ca este nevoie de mai multi pasi pentru desemnarea managerului, de 2 procese de selectie si de cateva initiative legislative.

Scump: pentru ca orice activitate stufoasa costa, iar compensatiile managerilor sunt (potential) peste ce castiga manageri in alte firme occidentale de 10 ori mai mari. In plus, membrii comisiei de selectie (numiti de stat) vor primi pana la 40% din compensatia “managerului privat”.

Inutil: pentru ca deja avem legislatie in domeniu, pentru ca deja aceste firme au un consiliu de administratie iar numirea noii comisii de selectie ramane tot in mana statului. Doar ca membrii noii comisii de selectie sunt muuuult mai bine remunerati. Cine ar impiedica consiliile de administratie actuale sa angajeze o firma de recrutate pentru a angaja un CEO competent (si care ar fi platit mai putin)?

In plus, nimeni nu garanteaza ca aceste firme vor fi depolitizate: membrii consiliilor de selectie sunt numiti de minister, sunt ei competenti sa aleaga corect? Sau cine ne asigura ca nu vor fi angajati prieteni politici? Sau chiar cine ne va garanta ca managerul privat nu va fi influentat in a angaja pe baiatul primarului X care e cumatrul ministrului Y care numeste pe finul Z in comisia de selectie?

Cine imi garanteaza ca “managerul privat” nu va semna contracte ce ii sunt favorabile lui personal? Cine il controleaza si cine numeste controlorii? Se ofera cineva voluntar de la guvern sa raspunda la intrebarea asta? Oare cumva Curtea de Conturi, o institutie incompetenta si controlata politic sa fie responsabila? Pai chiar ca nu am rezolvat nimic.

O alta problema pe care o am este urmatoarea: de ce se face statul o distintie asa de neta intre a fi CEO la Electrica si un director de liceu? Adica de ce unul trebuie sa castige de 100 de ori mai mult decat celalalt? Un director de liceu ca Sf. Sava din Bucuresti are responsabilitate asupra a peste 100 de profesori si a peste 1.000 de elevi. De educatia acestor elevi depinde viitorul, nu-i asa?

Daca statul considera ca Electrica este o utilitate ce trebuie sa ramana la stat – precum educatia, sau sanatatea dealtfel – de ce ar trebui platiti directorii in mod diferit fata de un angajat la stat? Adica de ce un director la Electrica trebuie sa castige peste cat castiga ministrul de resort + primul ministru + presedintele Romaniei la un loc deinmultit cu 10? Este sau nu utilitate publica? Daca da, atunci sa aiba salariul de pe grila angajatilor publici. Daca e privat, atunci sa se privatizeze partial pe bursa si cu perspective de privatizare totala si sa lasam actionarii sa decida nivelul compensatiei.

In loc de concluzie:

Prin aceasta idee originala de “management privat” ce imi aminteste de “democratia originala” a lui Iliescu, guvernul nu face decat sa mentina mecanismul numirilor politice in firmele de stat, doar ca mult mai scump si intr-un mod total inutil.

• Comenteaza pe blogul Jeopardy.