Impactul deciziei BNR asupra sistemului bancar

Consiliul de Administratie al BNR a decis miercuri reducerea ratei dobanzii de politica monetara de la 10,25% la 10% in timp ce rezervele minime obligatorii (RMO) au ramas la acelasi nivel, respectiv 40% la valuta si 18% la lei. Inainte de anuntarea acestei decizii, majoritatea specialistilor se asteptau la o relaxare a politicii monetare insa, din punctul meu de vedere, doar reducerea dobanzii nu inseamna mare lucru, aceasta miscare a d-lui Isarescu fiind cel mult una de imagine prin care a vrut sa dea pietei semnalul ca BNR este gata sa ajute economia, scrie Khris, pe blogul lui.

De ce reducerea dobanzii cu 0,25% nu inseamna mare lucru? Incepand cu luna octombrie a anului trecut, BNR a devenit creditor net fata de sistemul bancar ceea ce inseamna ca, in acest moment, bancile imprumuta de la BNR mai multi bani decat depoziteaza iar in aceste conditii o reducere a dobanzii nu va rezolva criza de lichiditate din sistem.

Pentru a debloca creditarea, bancile au nevoie de lei si ii pot obtine in doua moduri: de la BNR, prin facilitatea de credit Lombard, pentru care platesc o dobanda de 14,25% pe an, si de la populatie. Foamea de bani a impins bancile sa ofere dobanzi foarte bune la depozite, dobanda medie in luna decembrie situandu-se la aproximativ 12%, peste cea de politica monetara de 10,25%, insa reversul medaliei il reprezinta dobanzile extrem de mari la credite.

Situatia de creditor net in care se afla BNR ar fi trebuit sa duca in primul rand la scaderea RMO pentru a injecta lichiditate in sistem, iar in momentul in care dobanzile efective ar fi ajuns la nivelul celei de politica monetara atunci si dobanda cheie ar fi putut fi ajustata, insa prin faptul ca a procedat invers, dl Isarescu ne demonstreaza ca din punctul dansului de vedere, criza de lichiditate nu este atat de grava pe cat lasa bancile sa se inteleaga.

Dar care este valoarea RMO: in luna decembrie, totalul creditului neguvernamental in lei era de 83,6Mld lei iar cel in valuta se situa la 114,4mld lei. Daca aplicam procentele de 18% respectiv 40% cat reprezinta RMO, ajungem la concluzia ca bancile din Romania detin la BNR 15mld lei si 10,6mld euro (in total 14mld eur), o suma imensa care sta la Banca Nationala si de a carei eliberare partiala sistemul bancar ar avea nevoie ca de aer in conditiile deficitului de lichiditate existent in acest moment.

Decizia BNR trebuie judecata insa si din alt punct de vedere: s-a tot discutat despre faptul ca bancile straine – care detin peste 85% din piata, doresc atat repatrierea profiturilor cat mai ales, returnarea in avans a creditelor intra-grup acordate filialelor din Romania, aceasta nevoie suplimentara de bani fiind si unul dintre motivele pentru care dobanzile la depozite au explodat desi creditarea a incetinit puternic in ultimul trimestru al anului trecut deci si nevoia de bani a bancilor ar fi trebuit sa scada.

Prin mentinerea RMO, BNR determina bancile care au nevoie de fonduri pentru returnarea acestor credite sa atraga bani din piata la dobanzi de pana la 15% la lei si 5-7% in euro, generand astfel cheltuieli semnificative pentru acestea si descurajand intr-o oarecare masura bancile-mama sa isi retraga banii din Romania.

In concluzie, ce rezolva BNR prin reducerea dobanzii cu 0,25%? Mai nimic, insa a facut un prim pas in directia corecta.

Comenteaza pe Khris, un blog cu atitudine.