In numele legii

CNSAS a gasit ce banuia toata lumea. Voiculescu a fost securist. Pina aici! Daca Romania nu se potriveste cu Voiculescu, atunci Romania trebuie sa se schimbe. Adevarul trebuie sa intre in audienta la dl Dan si sa afle cit fac unu si cu unu.

Voiculescu s-a plins la Curtea Constitutionala. Judecatorii au raspuns cu o Decizie de 27 de pagini. Cele mai rusinoase pagini scrise de un roman in stare de libertate.

Decizia declara nule si iluzorii bazele statului democratic si proclama dominatia grupului mostenitor al Securitatii si al privilegiilor fixate in comunism. Veti spune ca e vechea fixatie a tinerilor ciopirtiti de mineri si a jurnalistilor care scriu, intr-o forma sau alta, acelasi articol de 19 ani. Asa e. Numai ca decizia Curtii pune in scris si in lege aceasta realitate pe care o transforma in autoritate deplina.

Mai intii, Curtea cu monstri distruge Legea 187, de cercetare a dosarelor Securitatii. Motivul: legea face din CNSAS o „instanta extraordinara“. Adica ii da voie sa judece peste capul justitiei. Fals. Ultima decizie e in mina justitiei. Pina la verdictul instantei, tot ce spune CNSAS e in paranteze. Dupa rationamentul Curtii, nimeni nu poate fi amendat fara ca politistul sa se transforme in instanta extraordinara.

Cind ajunge la problema Securitatii, Curtea spune: trebuie vazut daca acea parte a Securitatii pe care o slujea X se ocupa cu represiunea sau cu apararea sigurantei nationale. In ticalosia ei, Curtea binevoieste sa faca o confuzie voita. Daca e vorba de aparat cetatenii, cu asta se ocupau pompierii si medicii. Securitatea se ocupa, si cind vina spioni, si cind aresta oameni de rind, cu apararea statului comunist. Hotarind ca in Securitate exista cel putin un Departament al Binelui, Curtea dovedeste ca a judecat la masa cu C.V. Tudor. Poate sa ne spuna Curtea care erau serviciile umanitare ale Securitatii? Si cum a aflat de ele? A auzit pe strada sau onorabilii au experienta unei conlucrari pasnice si avantajoase cu Securiatea?

Curtea stabileste ca in chestiunile legate de Securitate trebuie lucrat cu „prezumtia de onestitate“. Ca in orice alta speta.

Poate Curtea n-a aflat, dar in chestiunea Securitatii nu se mai poate pleca decit de la prezumtia de vinovatie. Nu am stabilit-o eu, ci aparitia statului democratic, prin violenta si impotriva Securitatii. Speta Securitatii a fost judecata clar, in 1989. Statul democratic insusi a aparut ca instanta extraordinara si s-a pronuntat asupra dictaturii. Fara acest verdict nu exista Curte, iar judecatorii ei ar fi ramas lectori la „Stefan Gheorghiu“ sau coafeze ale decretelor lui Ceausescu. Stiu dnii Vida si Gaspar.

Cotidianul