Inapoi la manivela (de Adrian Ursu)
Ramas in pana de idei, de candidati, de optiuni, camionul cu pesedisti ar putea fi pornit la manivela. Miron Mitrea, legendarul tirist, ar putea demara in cursa pentru Primaria Capitalei.
Stirea, picata de nicaieri in urma cu 48 de ore, poate avea doar valoare de test (sau de diversiune) ori poate sa exprime o gindire tactica nascuta din cautarile bezmetice si contondente dinlauntrul partidului. Ieri insa, in locul unor clarificari, sedinta Biroului Permanent al PSD s-a incheiat cu o noua incaierare in curtea din Kiseleff, intre Ion Iliescu si Marian Vanghelie, virind in singeriu rosul social democrat. Ca orice diriginte slab pe care clasa l-a incalecat, Mircea Geoana a iesit, nauc, sa anunte ca rezultatul deliberarilor va fi cunoscut… data viitoare.
Varianta Miron Mitrea ar aduce partidului citeva avantaje, dar ar putea sfirsi si intr-un lung sir de pierderi la nivel individual sau de grup.
Cistigul pentru PSD s-ar traduce prin afisarea unui candidat ce nu mai poate fi tratat nici cu zimbete condescendente in coltul gurii, nici cu indiferenta superioara. Fostul sindicalist, care a aruncat geaca din piele pentru costumele scumpe cu insigna ministeriala, ar putea relansa cursa de la Capitala.
Deja fisele politice ale lui Mitrea facute prin presa se ingroasa la sectiunea calitati: experienta in administratie, cariera politica solida, alura impunatoare, mina ferma pe comenzi. Pe scurt, “potenta” – vorba lu’ Marean. In plus, solutia Mitrea ar avea avantajul de a nu fi fost compromisa in alte teste electorale. El a stat tot timpul la fereala, n-a candidat niciodata pentru nici o functie eligibila (exceptindu-le pe cele din partid), nu este o varianta reesapata ca Vanghelie sau Oprescu, fiecare cu esecurile lui. De aici insa se desprinde si un prim risc.
Exemplul Adrian Nastase este, fara indoiala, teribil de viu in memoria lui Mitrea. Fostul premier a urcat ani buni treptele ierarhice, fara a da ochi cu poporul, dar si-a frint gitul cind a cazut de la inaltimea primului podium pentru care s-a angajat intr-o confruntare electorala directa. Si lui Mitrea, o ratare la Capitala i-ar ciobi aura de mare barbat politic pe care si-a desenat-o cu atita sirg si cheltuiala.
Al doilea avantaj major pentru PSD in aceasta ipoteza s-ar regasi in coeziunea interna. Pe Mitrea l-ar accepta si Vanghelie, si Iliescu, si Geoana, dar si Nastase. Sabotajele sau miriielile ar inceta din secunda nominalizarii oficiale. Chiar daca ii va veni greu sa accepte ca a fost dat deoparte, finul Vanghelie i-ar acorda sprijinul fara rezerve al organizatiei Bucuresti, iar Iliescu ar fi linistit ca n-au invins prostia si golania din partid. O minima pierdere: ar trebui cautat alt sef de campanie. Scapat insa de atacurile din partid, candidatul PSD ar avea de infruntat sarje violente din exterior.
Chiar daca din infruntarea Mitrea-Blaga campania electorala pentru Bucuresti ar cistiga in consistenta, echipele de agitatie si diversiune n-ar sta degeaba si ar exploata toate vulnerabilitatile. Mobilizind resurse considerabile, Mitrea si-a cumparat in anii de mandat linistea in relatia cu presa si a reusit sa obtina o neagresiune aproape suspecta de la succesorii sai la Transporturi – Dobre, Berceanu, Orban. Ar fi greu de crezut ca acum s-ar arunca cu capul inainte renuntind la confortabila sa protectie pentru a intra in front deschis. Daca nu va iesi cistigator, prejudiciile pe termen mediu si lung vor fi distrugatoare. Iar Mitrea a dovedit in intreaga cariera ca pentru el e mult mai de pret grija pentru bunastarea sa politica decit pentru soarta partidului.
Dincolo de toata analiza calitati versus defecte, aceasta ultima ipoteza politica poate fi redusa minimalist in privinta imaginii intregului partid. Cu Miron Mitrea candidat, cu Ion Iliescu si Adrian Nastase cocotati din nou in fruntea bucatelor, restauratia in PSD ar fi completa. Partidul eternelor reforme fara fond ar dovedi ca este din nou ce-a fost in vremurile de trista glorie.
INTERVIURILE HotNews.ro