Incursiune în lumea românilor (și a străinilor) care vânează Aurora Boreală: „Oamenii se îmbrățișează sau chiar plâng de fericire când văd Aurora”

​​Aurora Boreală este unul dintre cele mai spectaculoase fenomene ce au loc pe planeta noastră și mulți sunt cei care își fac un scop în sine din a o vedea. Am stat de vorbă cu români și străini care au trăit această experiență și am înțeles de ce sunt atrași atât de puternic de Luminile Nordului.

Aurora Boreală se formează în timpul furtunilor geomagnetice, când particulele vântului solar (electroni și protoni) pătrund în atmosfera noastră. Practic, aceste particule intră în contact cu gazele care compun atmosfera pământului (în special azot și oxigen), iar atunci se creează o lumină vizibilă numită Aurora Polară (Boreală în emisfera nordică și Australă în emisfera sudică).

Culorile sale variază de la verde (atunci când impactul este cu molecule de oxigen aflate la o înălțime de 90 de kilometri), la albastru, atunci când impactează cu particulele de azot. Dacă particulele de oxigen sunt la peste 300 de kilometri înălțime, ceea ce este o raritate, poți vedea aurora în culoare roșie.

În plan teoretic, Aurora se poate vedea oriunde pe glob, în zone unde cerul este senin, departe de poluarea orașelor. Cel mai frecvent, oamenii au parte de acest fenomen în zone precum Norvegia, Finlanda, Islanda, Suedia, Groenlanda, Canada, Rusia și Alaska, în perioada septembrie-martie.

Nu trebuie să fii dezamăgit dacă Aurora nu apare, chiar și în zonele unde probabilitatea este mare. Fenomenul poate dura doar câteva secunde, așa că este bine să te informezi despre locurile unde o poți vedea, cât și să te îmbraci bine, pentru că e foarte posibil să petreci ore bune în frig în așteptarea ei.

Iată ce au avut de spus oamenii care „au vânat” acest fenomen.

Ionuț Trandafirescu: „O astfel de experiență este foarte intimă”

FOTO: Ionuț Trandafirescu

Ionuț are 35 de ani și deși își desfășoară activitatea în București, aproape jumătate din perioada unui an, călătorește. „Aș putea spune că locuiesc mai mult la Reykjavik sau prin alte locuri din lume decât la București. Sunt antreprenor cultural, promoter și organizator de concerte de muzică alternativă, dar pe lângă toate acestea (sau altele) sunt mai ales călător”, explică el.

Tânărul descrie fenomenul ca unul unic și complex, care fascinează, pur și simplu. „Este un spectacol de lumini pe cer, parcă un dans energic și plin de eleganță”, spune Ionuț.

În urmă cu mai mult de opt ani, într-un final răcoros de septembrie, el a văzut Aurora pentru prima oară și își aduce aminte foarte clar acel moment. Era în prima lui noapte în Islanda, iar doamna de la recepția hotelului i-a dat de veste că pe cer se puteau vedea Luminile Nordului.

„Pe lângă emoția întâlnirii cu un loc în care îmi doream enorm să ajung, Islanda, iată că încă de la primul contact cu această țară incredibilă aveam să văd și Aurora Boreală.

Recunosc că totul a fost și neașteptat și foarte rapid, însă foarte intens. Parcă am primit un fel de boost de energie cât să mă țină conectat și să pot purta acea amintire cât mai mult. O explozie de bucurie. Mi se pare că o astfel de experiență este foarte intimă. Este chiar o experiență spirituală aș putea spune. Pur și simplu este o continuă mirare, o stare de bucurie profundă, de liniște. Și poate doar frigul este cel ce te va opri din această contemplare la un moment dat”, povestește Ionuț despre cum a simțit acel moment.

La ani distanță, el a mai avut șansa să o revadă într-un loc inedit, aproape de Polul Nord, în Arhipelagul Svalbard, deși adevărata întâlnire a fost tot în Islanda.

„Aici, în ultimele două ierni, de exemplu, am avut ocazia să o pot observa și admira în diverse forme și culori și chiar în foarte multe nopți. Sunt într-adevăr momente speciale, culori inedite ce se mișcă cu rapiditate pe cer, un mix perfect și extrem de dinamic de verde, galben, albastru, roșu sau roz”, povestește el.

Ionuț spune că Aurora este minunată prin unicitatea sa și faptul că o poți întâlni doar la cei doi poli și în anumite condiții.

„Afară trebuie să fie senin – deci fără nori -, trebuie să fie întuneric și trebuie să fie frig (de altfel, un lucru firesc în Nord). Mai mult, este un fenomen influențat și generat de exploziile solare și de mișcarea Soarelui, iar aceste elemente, să le zicem mai tehnice, fac să aibă o oarecare periodicitate (la un interval de aproape patru-cinci zile).

Tocmai faptul că nu este chiar la îndemâna oricui și că trebuie să faci un oarecare efort ar trebui să stimuleze orice entuziast pentru a vedea măcar o dată acest spectacol. Spectacolul este garantat și mi-e greu să cred că cineva nu va rămâne impresionat”, mărturisește el.

Tânărul se consideră un privilegiat și de cele mai multe ori s-a întâmplat să fie la locul potrivit, așa cum a fost iarna trecută, când a avut parte de un întreg sezon plin de momente în care a putut observa Luminile Nordului în mijlocul naturii, departe de orașe.

Stătea cu orele afară, făcea fotografii sau doar admira cerul, fix în afara casei unde locuia, fără să fie nevoie să se deplaseze. „Au fost însă și momente când, într-adevăr, chiar am vânat Aurora Boreală în sensul în care mi-am dorit să o surprind în anumite locuri, mai speciale, acolo unde am putut avea anumite compoziții în estetica fotografiile realizate. Deci, și privilegiat, și vânător de aurore”, adaugă el.

Cătălin Tapardel: „Pot spune că într-adevăr sunt un vânător de aurore boreale”

Fotografie din furtuna geomagnetică G3 din 3-4 noiembrie, 2021, Alberta, Canada. FOTO: Cătălin Tapardel

Cătălin are 51 de ani și locuiește în Edmonton, Alberta, Canada, unde lucrează ca geolog la o sondă de petrol și gaze. El crede că fascinația oamenilor pentru Aurore a început încă de la primii locuitori ai ținuturilor nordice, care i-au dat tot felul de semnificații mistice, „de la zei și până la cei plecați dintre noi care își iau rămas bun sau vin să ne viziteze sub forma ei.

Oricum ar fi, este un spectacol magic – practic stai și te uiți, cum spunem noi pe românește, cu gura căscată.”

Prima oară când s-a bucurat de acest fenomen era în 2002, după miezul nopții, când conducea spre sondă. Era cu un coleg în mașină și a văzut cum pe cer au apărut diferite forme în diferite culori, de la verde, la galben și portocaliu.

„Am oprit pe dreapta și am stat și ne-am uitat fără să spunem nimic preț de zece minute, după care Aurora a dispărut încet, încet. Nu pot să spun că a fost ceva nemaipomenit în acea seară, dar de atunci am investit în aparatură și ori de câte ori este un show, încerc să fiu prezent și să o fotografiez”, explică el.

Cătălin are avantajul de a lucra departe în nord, în pădure, unde nu este lumină artificială, deci are parte mai mare de un cer imaculat, plin de stele. „Un alt avantaj al Provinciei Alberta este ca suntem sub Aurora Oval, ceea ce înseamnă că dacă datele vântului solar arată decent, avem posibilitatea să vedem Aurora Boreală”, continuă geologul.

Cătălin se consideră un vânător de aurore și din 2002 până acum a adunat sute de ore petrecute afară în căutarea ei, plus că au fost ocazii când a condus în provinciile vecine ca să o poată vedea, în British Columbia și în Saskatchewan.

„Ceea ce este nemaipomenit este că am fotografiat Aurora Boreală în fiecare lună a anului, chiar și în luna iunie, când avem doar patru ore de întuneric. Uneori, ca să vânez aurora, am condus peste 300 de kilometri ca să găsesc cer senin.”

Cătălin a avut parte și de nopți în care vremea nu a cooperat și s-a întors cu mâna goală acasă, dimineața, însă, spune el, magia este că de fiecare dată când te duci să vânezi aurora, de fiecare dată este diferită.

„Când se întâmplă să prinzi o furtună geomagnetică puternică G2, G3 sau G4, cum s-a întâmplat anul trecut în octombrie și noiembrie, când au fost toate culorile pe cer, inclusiv roșu care este rar, uiți de toate și te uiți. Cu siguranță cine a văzut-o o dată și a avut norocul să prindă un spectacol bun, este hooked pe viață”, adaugă el.

Amy Stratman: „Oamenii ar trebui să vadă Aurora pentru că scoate la iveală multe sentimente”

FOTO: Amy Stratman

Amy Stratman este observator de aurore și trăiește la Cercul Polar, în Alaska. Prima dată când a văzut acest fenomen a fost în 1996, în Laramie, Wyoming.

„Am văzut o strălucire roșie în nord și mi-am făcut griji că au luat pădurile foc. A fost o priveliște înspăimântătoare. Din moment ce nu știam ce este și arata ca un incendiu, nu am niciun alt sentiment în afară de frică. A doua zi am auzit la radio că a fost vorba de Luminile Nordului”, povestește ea.

Următoarele aurore le-a văzut în Alaska și descrie că acele culori deasupra capului ei au fost uluitoare și fascinante.

„Am rămas mută de uimire. La un moment dat, eram într-un supermarket după 12 noaptea, și un alt client a intrat alături de mine. Ne-am uitat unul la altul și am zis: „Ai văzut asta?” Era ca și cum urma să fim răpiți de extratereștri, a fost o nebunie. Acum realizez că am fost martoră la un fenomen în culori de roz și galben. Nu am mai văzut așa ceva de atunci și am văzut multe aurore la viața mea”, își aduce aminte Amy.

Femeia crede că oamenii ar trebui să vadă acest fenomen în viața lor, deoarece scoate la iveală multe sentimente, fie că sunt reacții emoționale sau științifice.

„Persoana care vede asta se va simți fantastic și este greu de descris în cuvinte. Unii au parte doar de un eveniment slab, iar alții îl descriu ca o strălucire albă sau o fâșie de verde slab, dar vânătorii de aurore nu vor asta. Acești oameni trebuie să încerce din nou”, susține ea.

Amy spune că este un vânător de aurore, deoarece îi ajută și pe alții să aibă această experiență, iar grupul ei de Facebook a fost primul din lume, spune ea, despre aurore.

„Termenul de „Aurora Hunter”, în SUA, aparține geologului Todd Salat. Eu mă uit la datele meteo din spațiu de mai multe ori pe zi și am mai multe camere video. Trăiesc sub Aurora Oval, sunt prezentă în social media și încerc să-i învăț pe oameni cum să vadă aurora la adevărata ei valoare”, încheie ea.

Erwin: „Am văzut îngeri în Aurora”

FOTO: Erwin

Erwin are 40 de ani și locuiește în Regina, Saskatchewan, Canada. A lucrat timp de trei ani în Forțele Armate Canadiene, apoi, din dorința de a-i ajuta pe cei din jur, a devenit asistent medical specializat.

Datorită pasiunii sale pentru fotografie, a înființat „Pinehouse Photography Club”, un club de fotografie care-și propune să-i ajute pe tinerii care se confruntă cu adicții sau probleme de sănătate mintală, prin ceea ce el numește „fotografie terapeutică.”

Cu ajutorul Luminilor Nordice, așa cum spune el, tinerii ajung să vadă cât de multă frumusețe este în lume și „să se uite la viață diferit, prin obiectivul camerei.”

Prima oară a văzut aurora în 2015, atunci când s-a mutat în Pinehouse. Ieșise cu câinele afară, s-a uitat la cer și nu i-a venit să creadă ce vede. „Fotografia nocturnă și Luminile Nordului îți creează un sentiment minunat, ca și cum ai deschide cadourile de Crăciun din copilărie. Am văzut multe lucruri în aceste lumini, cum ar fi îngeri, fostul meu câine husky, care a murit în acea noapte”, a explicat Erwin.

Bogdan Dăscălescu: „O experiență care te face să apreciezi mai profund natura și universul”

FOTO: Bogdan Dăscălescu

Bogdan, 35 de ani, este originar din Făgăraș, iar în prezent locuiește în Dubrovnik, Croația, unde și-a deschis un escape room. Aventura lui cu Aurora Boreală a început în 2012, după ce a văzut câteva poze pe internet.

Mereu și-a dorit să vadă Luminile Nordului, i se păreau magice, așa că alături de un prieten, Gabi, a plecat cu autostopul din România și până în Nordul Norvegiei, la capul Nord, pentru a vedea acest spectacol ceresc.

Tinerii au parcurs 7000 de kilometri în zece zile, cu multe aventuri, de la dormit în cort, la casele oamenilor care i-au luat la ocazie. Prima oară când a văzut aurora, nici n-a știut că o vede, deoarece era în aeroportul din Tromso, unde ieșise afară să facă niște poze în miez de noapte. Abia când a văzut fotografiile a realizat că experimentase fenomenul, deși cu ochiul liber nu se vedea clar.

Ajunși în NordCap, unde au stat cinci zile, au reușit să se bucure de un adevărat spectacol. „A fost un fel de nor luminos care se mișca fluid pe cer, dintr-o parte în alta, deasupra noastră. Câteodată era doar o nalucă, iar alteori erau raze colorate care veneau spre pământ, totul într-un dans molcom, suav”, își aduce aminte.

Bogdan povestește că observarea aurorei ține de mai mulți factori, cum ar fi cerul senin. El a văzut-o în a treia noapte, iar când a sunat ceasul, la 2 dimineața, a sărit ca ars.

„Ne-am luat repede echipamentul și am urcat pe un deal din apropiere pentru a ne bucura de spectacol. Era foarte frig și vântul bătea cu putere, dar asta nu ne-a descurajat, am așteptat cuminți ca norii să se împrăștie. Ne-am îndeplinit visul, dar nu a durat mult, deoarece cerul a fost acoperit de nori după vreo oră. Ah, și am avut febră musculară la gât, deoarece tot timpul ne uitam în sus, nu voiam să ne desprindem ochii de pe cer”, povestește tânărul.

Bogdan consideră că merită văzută cel puțin o dată în viață, mai ales că planeta și universul ne oferă aceste lucruri magice și e păcat să nu le descoperim și să ne bucurăm de ele.

„Oamenii trebuie să știe că, da, este o adevărată vânătoare, o experiență care te învață despre reziliență, răbdare și o apreciere mai profunda a naturii și a universului”, adaugă el.

Tânărul se consideră un vânător de aurore, deoarece fix asta a fost experiența lui – să găsească oameni care să-i ia cu mașina pentru a ajunge mai aproape de Nord Cap, să înfrunte frigul, ploaia vântul și uneori frica – una inițiatică care s-a terminat cu succes.

Andrei Andritcu: „Oamenii se îmbrățișează sau chiar plâng de fericire”

FOTO: Andrei Andritcu

Andrei are 38 de ani și locuiește în Tromsø, unde este ghid de Aurore. S-a născut în Chișinău, dar a studiat la Oradea timp de 10 ani, unde a terminat ceva ce nu are legătură cu job-ul lui din prezent, biologie-chimie. A ajuns în orașul din Norvegia în 2010 și spune că aici sunt peste 95% șanse să vezi acest fenomen.

În ceea ce privește perioada optimă, el a făcut chiar și un calendar pentru a demonstra că nu există una exactă, dar cele mai multe șanse sunt de la jumătatea lui septembrie, la final de martie.

„Chiar a doua zi după ce am ajuns în Tromsø am văzut Aurora pentru prima dată și am simțit că-mi fierbe sângele în vene. Știam că există, dar nu știam cum și cât de frumoasă este. Era doar o dungă verde pe cer, nimic spectaculos, dacă e s-o compar cu cele peste 1000 de aurore văzute până acum, dar a fost suficient să ies la -14 grade din casă, doar în tricou, să o fotografiez”, povestește Andrei.

El crede că oamenii vor să vadă acest fenomen pentru că este unul natural și rar, iar noi ca specie avem o fascinație, dar și o satisfacție emoțională când obținem ceva greu de atins. „În al doilea rând, chiar este frumoasă”, adaugă ghidul.

Andrei spune că este unul dintre cele mai frumoase spectacole ale naturii și niciun show de artificii nu se compară cu Aurora. „Fac tururi de mulți ani și am observat că unii oameni leagă prietenii. Orice event care implică emoții rămâne în amintirea noastră. Oamenii se îmbrățișează sau chiar plâng de fericire. Este ceva greu de descris”, continuă el.

Andrei mai spune că mulți români, cu vârste între 30-55 de ani, ajung în Tromsø pentru a vedea fenomenul.

Gary Kallberg: „Văd Aurora din fața casei mele”

FOTO: Gary Kallberg

Gary are 70 de ani și locuiește în Fox, Alaska, din 2000, când s-a mutat aici din North Wisconsin, unde a văzut de mai multe ori Aurora Boreală. „Fox este un oraș foarte mic, cu 400 de locuitori. Mulți spun că aici sunt mai mulți elani decât oameni”, spune femeia care a avut un job în tâmplărie.

Ea povestește cum zona în care locuiește nu are aproape deloc poluare, așa că se poate bucura de fenomenul ceresc fix din ușa casei sale, locul de unde a făcut și cele mai multe poze cu aparatul ei Nikon.

Gary spune că Aurora se vede cel mai bine din 21 septembrie în 21 martie, când soarele este foarte activ, iar dacă ar fi să aleagă o săptămână, atunci ar miza pe 15-22 martie. Femeia vorbește și despre cum atunci când este foarte frig, -40 de grade, are loc un fenomen, „Light Pillars”, în care cristalele de gheață din aer reflectă lumina.

„Trebuie să recunosc faptul că sunt răsfățată și de fiecare dată când apare aurora, eu și soțul meu suntem în fața casei să o observăm. Niciun show nu este la fel, așa că nu știm niciodată ce culori vom vedea”, explică ea.

Radu Marian: „Experiența este fabuloasă”

FOTO: Radu Marian

Radu are 58 de ani și trăiește în nordul Norvegiei. A văzut pentru prima oară Aurora în 1997. „A fost un sentiment unic, la care majoritatea visează. Am simțit frig, pentru că erau -19 grade, dar experiența a fost fabuloasă, pentru că nu știi ce urmează.

O auroră poate să dureze 3 minute sau 2 ore și poți să vezi o coroană sau un verde spălăcit. Unii oameni sunt dezamăgiți de ce văd în realitate, pentru că nu arată ca în fotografii, care de multe ori sunt prelucrate excesiv”, explică el. Radu nu se consideră vânător de aurore, deoarece știe că le găsește în curtea din spatele casei.